11,254 matches
-
împreună cu un grup de arhitecți, am ajutat o comunitate care se află la doar 800 de metri de stadion, am gândit și propus un plan alternativ de evacuare a locului, pe care l-am predat la primărie. Și cum au reacționat autoritățile? Nu am primit niciun răspuns de la ei. Abia anul ăsta, după toate protestele și după ce Cupă Mondială a devenit o țintă, guvernul a început să se prefacă că discută cu mișcările de rezistență. Dar de fapt nu discută, doar
„74 de comunități urmează să fie evacuate din cauza Cupei Mondiale” () [Corola-website/Science/295764_a_297093]
-
lui Miron Cozma, că nu au intrat în Intercontinental - evident că au intrat în Inter, și toți jurnaliștii erau intimidați. Ăia veneau cu bâte, cu bulanele, cu furtunele, iar eu nu aveam în cap decât: liniștește-te, calmează-te, nu reacționa, stai de-o parte și va trece! Și dup-aia vedem cum s-or rezolva lucrurile. De-asta toată experiența mea este restrânsă unui spațiu foarte mic - Inter, kilometrul zero, în spate la arhitectură, și lângă Poliția Capitalei, unde stătea
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
original) de care vorbesc copii este chiar numele dat de naziști pregătirilor pentru vizita oficială a Crucii Roșii din iulie 1944. Însă verdicitatea este mai puțin relevantă în acest caz decât felul în care copiii percepeau aceste știri/zvonuri și reacționau la ele. [7] Strassenreinigung în original (germană). [8] Hundertschaft în orignial (germană). [9] Extraktsuppe în original (germană). [10] Doctorul Zwicker din lagăr. [11] Zdeněk Ornest.
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
Mi se pare incredibil că le sunt revelate niște lucruri despre romi. Da, cred că e și o problemă legată de clasa socială aici. Când aduci în față, în rândul clasei de mijloc, niște probleme ale altor grupuri sociale, oamenii reacționează de parcă ar fi ceva de pe altă planetă. De multe ori și la discuțiile de după spectacolul SubPământ - Valea Jiului după 1989[2]</a><i> am întâlnit aceeași raportare. Uneori spectatorii se raportează la oamenii și problemele respective de parcă ar fi din America de Sud
”M-am gândit că, fiind actriță, artistă, pot să folosesc arta ca instrument în lupta mea” () [Corola-website/Science/295737_a_297066]
-
rău să zici ’gata!’ la un moment dat și să dai afară rudele din casă?”. Un alt exercițiu - improvizat de tineri voluntari din comunitatea Szomolya - reda o situatie tipică: un maghiar și o femeie romă se îndrăgostesc. Oare cum vor reacționa familiile și satul? Poate dragostea să învingă prejudecățile și rasismul? Într-un interviu cu unul dintre participanți, o fată explică de ce un maghiar și o femeie romă nu vor putea să fie niciodată împreună: „E un vis frumos că un
Facem sau nu teatru pentru toți? Despre proiectul Noul spectator (Új néző) () [Corola-website/Science/295741_a_297070]
-
ăsta a fost primul meu șoc. Nu puteam să-mi imaginez că după spectacolul asta, cel mai rău poate deranja pe cineva că vine regizoarea în pantaloni. Asta mi s-a părut cea mai ciudată reacție. Dar în general cum reacționau oamenii care veneau la spectacole? Veneau adulți, oameni în vârstă, sau și copii? Primele turnee erau cumva organizate mai bine, jucăm în sate mai mari sau în orașele care aveau case de cultură sau școală, și erau aduși oameni din
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
cum era rupt piciorul. Și cineva din sală a spus: Da’ tu stai pe bicicletă și povestești cum ai piciorul rupt!”. Pentru mine era foarte stresant, era prima ieșire cu un spectacol în republică și eu nu știam cum să reacționez. Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii. Trebuia să strigi, să fii cât mai înțepat, să încerci să controlezi și să fii tot timpul foarte foarte atentă la ce se întâmplă în sală. În același timp, mie mi se
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
cu spectatorii. Trebuia să strigi, să fii cât mai înțepat, să încerci să controlezi și să fii tot timpul foarte foarte atentă la ce se întâmplă în sală. În același timp, mie mi se pare foarte interesant faptul că oamenii reacționau viu, foarte firesc, si nu cum reacționăm noi, spectatorii obișnuiți cu teatrul, care ne cenzuram și suntem pasivi pe tot parcursul spectacolului. Da, dar noi pur și simplu nu eram obișnuiți la început, nu știai dacă să te oprești, să
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
cât mai înțepat, să încerci să controlezi și să fii tot timpul foarte foarte atentă la ce se întâmplă în sală. În același timp, mie mi se pare foarte interesant faptul că oamenii reacționau viu, foarte firesc, si nu cum reacționăm noi, spectatorii obișnuiți cu teatrul, care ne cenzuram și suntem pasivi pe tot parcursul spectacolului. Da, dar noi pur și simplu nu eram obișnuiți la început, nu știai dacă să te oprești, să nu te oprești, nu știam ce să
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
ies în timpul piesei, de ce sunt gălăgioși, si ne suparăm și ne indignam. Dar, pe de altă parte, e absolut de înțeles, pentru că oamenii ăștia chiar nu au văzut teatru, deci bineînțeles că nu poți să îi învinuiești pe oameni că reacționează într-un fel sau altul. Și, iarăși, reacțiile sunt, de fapt, foarte diferite. Cand joci, sigur, tu, că actrița, te enervezi că au râs și „ți-au stricat monologul”. Dar, daca te gandesti mai bine, faptul că oamenii râd nu
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
că au râs și „ți-au stricat monologul”. Dar, daca te gandesti mai bine, faptul că oamenii râd nu înseamnă că ei nu se identifică. Asta poate fi o reacție de autoapărare, pentru că oamenii trăiesc momente dure în viață și reacționează diferit. Poate oamenii care trec prin astfel de greutăți reacționează altfel la aceste lucruri. Poate pentru ei istoriile astea sunt floare-la-ureche pe langă ce au trăit ei. Deci, chiar și dacă oamenii râd, eu cred că ăsta cumva îi atinge
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
te gandesti mai bine, faptul că oamenii râd nu înseamnă că ei nu se identifică. Asta poate fi o reacție de autoapărare, pentru că oamenii trăiesc momente dure în viață și reacționează diferit. Poate oamenii care trec prin astfel de greutăți reacționează altfel la aceste lucruri. Poate pentru ei istoriile astea sunt floare-la-ureche pe langă ce au trăit ei. Deci, chiar și dacă oamenii râd, eu cred că ăsta cumva îi atinge, și fac cumva conexiuni cu viețile lor. Crezi că scopul
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
țară. Cum au zis femeile respective, exact așa apare în spectacol. De asemenea, în spectacol apar replici ale copiilor, pe care le-am luat de la Centrul de Plasament „Amicul”. „E tare drept să spuneți ce se întâmplă!” Dar bărbații cum reacționează la spectacol? Depinde. De exemplu, noi am jucat într-o localitate în care cele mai revoltate de spectacol au fost femeile. Și asta poate că e de înțeles pentru că funcționează un mecanism de autoapărare. Erau două profesoare care, chiar în timpul
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
tare drept să spuneți ce se întâmplă!”. Altădată, un băiat tânăr, de 18 ani, a zis că e foarte bine că se spune lucrurilor pe nume. Pentru că erau unii care au spus că limbajul e prea dur, iar băiatul a reacționat, spunând că lui îi place tare mult că se spun lucrurile pe nume, că nu ne ascundem și nu încercăm să fim politicoși, ci chiar vorbim despre lucrurile care ne deranjează. De altfel, psihologul informează publicul, la toate discuțiile, de
„Spectacolul nostru era practic o luptă cu spectatorii” () [Corola-website/Science/295736_a_297065]
-
deodată, am simțit că e alt spectacol. Practic aveam o conversație directă cu ei, în care trebuia să controlez totul, încât să nu fie nici prea mult și să urmeze liniile scenariului, a fost foarte interesant. Ei interveneau în spectacol, reacționau de fiecare dată când aveau ceva de spus, când era ceva care îi mișca. Și mi-a plăcut lucrul ăsta, nu m-a deranjat deloc, adică asta am și vrut să fac, din faptul că ei interveneau ieșea de fapt
„Frustrarea mea e că nu ajung mai mult în comunitățile de romi tradiționali, unde căsătoriile timpurii încă se mai practică. Mesajul ăsta nu ajunge și la ei.” () [Corola-website/Science/295742_a_297071]
-
indiferent de limbă, ar trebui să li se vorbească mai mult despre asta, despre povești ale unor fete care chiar s-au sinucis din cauza asta, a căsătoriilor timpurii. Mesajul ăsta nu ajunge și la ei. Tu cum crezi că ar reacționa oamenii? La început, poate că ar fi reticenți. Dar cred că măcar și-ar pune niște probleme și s-ar naște niște discuții, poate niște workshop-uri. Mă gândesc mai ales la tineri, să înțeleagă că pot primi ajutor și din
„Frustrarea mea e că nu ajung mai mult în comunitățile de romi tradiționali, unde căsătoriile timpurii încă se mai practică. Mesajul ăsta nu ajunge și la ei.” () [Corola-website/Science/295742_a_297071]
-
și cultural. Alice Monica Marinescu: Și pe mine m-a interesat povestea umană și raportul de poziții sociale, dar și publicul, pentru că noi am jucat în locuri în care oamenii nu mai văzuseră teatru. Eram curioasă să văd cum vor reacționa, cum se vor implica, și mi-am dat seama după experiența asta cât rău poate să facă presa dacă prezintă lucrurile dintr-o singură perspectivă, fără să le nuanțeze deloc. Te gândești că tu, ca artist, într-o situație de
În teatrul comunitar „nu poți să o ții langa în lumea ta!” () [Corola-website/Science/295738_a_297067]
-
că, lipsindu-i total pe muncitori de libertatea de a-și alege viteza și intensitatea muncii, precum și de posibilitatea de a lua o pauză, banda de producție le va spori rezultatele. Însă, după cum și-au dat repede seama capitaliștii, muncitorii reacționau cu pasivitate [...] atunci când erau privați de autonomie și demnitate. De aceea, începând cu facultatea de relații umane apărută în anii 30, care afirma nevoia unei bune comunicări cu muncitorii și între ei, au existat multe abordări manageriale care subliniau complexitatea
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
direct proporțional cu sumele din contract și pe măsură ce se apropia sfârșitul trimestrului/anului fiscal. După ce i-am calculat pierderile din fiecare zi ce trecea fără să semneze, și după ce managera de pe Europa de Vest i-a trimis aceste calcule (unii clienți nu reacționează decât dacă văd în email o semnătură demnă de atenția lor), un client cu contracte a căror valoare depășea cinci zerouri a trimis, salvator, acordurile de prelungire semnate. Dar stupoare! Clientul apărea brusc cu facturi neplătite în sistem, așa că nu
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
numai că eu mi-am ales unul prost. Na, e și adrenalină aia pe care ți-o da. Cât ai stat în pușcărie? Doi ani și două luni. Spre final, cănd știam că urma să ies, mă gândeam: cum o să reacționez? Când am ieșit, am simțit c-am stat doar o secundă acolo, asta am simțit, deși a fost foarte nasol. În celula am fost de la 9 până la 34. N-ai loc unde să stai joi, n-ai loc unde să
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]
-
patronii ei. Fața și mâinile ei au fost complet arse, a pierdut un ochi și a supraviețuit atacului numai datorită mai multor luni de terapie intensivă și operații. Mișcările anarhistă, de stânga radicală și cea a sindicatelor de la bază au reacționat imediat, răspunzând la atacul acesta laș al patronilor cu ocupări, demonstrații militante și atacuri împotriva birourilor companiei unde lucra Konstantina Kouneva. În toată țara se forma o mișcare de solidarizare cu sloganul „Konstantina, nu ești singură” care continua revolta din
Să punem critica colonială în aplicare () [Corola-website/Science/296073_a_297402]
-
răspuns uimitor atunci când mi-a zis: "Avem școală de actorie, avem cursuri de regie, de scriere, de fotografie. Ce vrei să faci?" Chestia asta chiar m-a șocat. "Wow, toate astea aici în tabără? Și noi habar nu aveam!" am reacționat eu. M-am înscris la actorie și am ajuns să mă dedic locului ăstuia. Și mi-am dat seama că nu eram doar artiști! Eram și luptători pentru libertate în același timp! Prin rezistența noastră le oferim copiilor din generația
”Freedom Theatre e fereastra noastră spre lume” - interviu cu Faisal Abu Al-Heja () [Corola-website/Science/295625_a_296954]
-
a fost de acord și a descris atacurile ca „pe un război declarat contra civilizației”. Joan Smith a scris în The Guardian: „Mi‑e rău și frică. Am scris toată ziua cu lacrimi în ochi. Nu cred că doar eu reacționez așa la masacrul de la Charlie Hebdo, care este un atac contra jurnaliștilor și a libertății de exprimare”. Roger Cohen de la New York Times a scris pe Twitter: „Tremur de mînie în urma atacului asupra Charlie Hebdo. Este un atac împotriva lumii libere
Charlie Hebdo și războiul pentru civilizație () [Corola-website/Science/295814_a_297143]
-
fi autonomizată atât de ușor. Pe drumul de întoarcere, Carfin le povestește de ce-a fugit și de aventura cu soția boierului, dar și despre călătoriile făcute, ca rob la curtea boierului, la Viena, Paris sau Lipsca (Leipzig). În timp ce Costandin reacționează detașat și cu oarecare suspiciune, Ioniță pare a fi mult mai sensibil la la vorbele lui și îl îmboldește să spună mai multe despre cum e la Viena, Paris și Leipzig. „Eu nici măcar din plasa asta n-am ieșit”, mărturisește
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]
-
permite și reproduce rasismul și robia. Aferim! reușește, prin reprezentarea cinematografică a unor documente istorice și literare, să ofere o perspectivă „la firul ierbii” atât a modurilor în care structurile influențează viețile oamenilor, cât și a modurilor în care oamenii reacționează la acele structuri. [1] „What the map cuts up, the story cuts across” e un aforism al lui Michel de Certeau. „Povestea unește ceea ce harta desparte”, într-o traducere aproximativă. [2] Spectacol de David Schwartz, Alexandru Fifea și Cătălin
Aferim! și construcția alterității. Câteva scene () [Corola-website/Science/295836_a_297165]