12,551 matches
-
Furne din Le Caoutchouc décidément (Cauciucul, e clar). Furne este autorul unui “Manifest pentru o reformă radicală a sistemului În vigoare” În eficacitatea căruia nu mai crede nimeni În afara lui. Parodie a -ismelor, se va spune. Face dovada unui simț remarcabil al timpului, al istoriei, În monologul Préhistoire (Preistorie, 1994) unde naratorul este un arheolog; nu numai În sens propriu. Se propune, ludic și foarte serios În același timp, Într-un stil deja propriu, al ingenuului care “scapă” uneori formule memorabile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
plafonul, chiar dacă reproduce prin proiecție forma camerelor pe care le acoperă, În speță apartamentul familiei Raffin și chiar dacă această arhitectură ne este impusă”. (Au Plafond, Paris, Minuit, pp. 122-123). La succesul acestui joc contribuie și mimarea autenticității autobiografice cu un remarcabil dispozitiv tehnic - polifonie, suprapunerea enunțărilor, descrieri tehnice minuțioase, referințe livrești implicite. Totodată, excentricitatea universului narativ, coroborată cu aceea a naratorului (ca mai Întotdeauna, un alter ego auctorial) și a personajelor principale (Madame Stempf, de exemplu, o femeie voinică, mamă a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aibă de a face cu o defrișare a unei progresii diegetice calculate), este Într-adevăr o agonie: cavalcada stărilor psihice și fiziologice, tensiunea, pulsul, toate aparțin unei proze care și-a propus să transsubstațieze viața brută. Romanele lui Viel sunt remarcabile În primul rând pentru că nu seamănă cu nimic din ceea ce se scrie În Franța contemporană (poate doar Echenoz, ca o rudă Îndepărtată) și, evident, cu nimic din corpusul istoric al literaturii franceze. Sunt romane pentru care sociologia literaturii așa cum este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ascendența mai mult sau mai puțin explicită În monumentala operă proustiană, acolo unde scriitura (sau poiesis-ul) devine mai importantă decât narațiunea (sau diegesis-ul), este genul de elecție al unor scriitori Înzestrați cu o acută conștiință critică și cu disponibilități tehnice remarcabile, care aduc prospețime și vigoare literaturii franceze contemporane, o generație inițial underground din care fac parte Dominique Noguez sau Eric Chevillard, chiar și deja instituționalizatul Jean Echenoz. Viitorul scriitor se naște Într-o familie de mici comercianți: tatăl era reprezentant
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Îl găsește vânzător de ziare la un chioșc din rue de Flandre. Notorietatea publică o va dobândi imediat după publicarea primului roman, cel premiat, Les Champs d’honneur (Les Champs d’honneur, tradus În românește la editura Dacia, prin efortul remarcabil al Yvonnei Goga, o specialistă În romanul poetic francez, profesoară la Universitatea Babeș-Bolyai), cu ocazia unei emisiuni televizate, “Caractères” (14 septembrie 1990) unde, prin farmec, inteligență, limpezime și profunzime, cucerește definitiv. Scriitorul său preferat este Chateaubriand, cel din Les Mémoires
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În Precum pe scenă așa și În cer, un “fiu” În vârstă de șaptezeci de ani. Alături de profunda ancorare În istorie, proza lui Rouaud -și nu numai a sa, alți scriitori francezi contemporani pot fi citați alături de el - posedă o remarcabilă amplitudine scrpturală: fraze lungi, artificii tehnice, rupturi de ritm, enumerări, ton familiar, direct, Într-un cuvânt, viruozitate stilistică desăvârșită. și totuși, tocmai aceastei importanțe cardinale acordată stilului personal, efortului de a realiza cât mai multe “numere personale” care uneori confiscă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Humanitas se numește, În românește, M-am hotărît să devin prost. Doamna Adriana Gliga, traducătoarea, a optat pentru această soluție de redare a titlului francez Comment je suis devenu stupide: cuvînt cu cuvînt, Cum am devenit prost. Diferența este remarcabilă pentru cel care va fi citit cartea și va fi identificat un anumit tip de discurs ideologic. Titlul românesc adaugă și sustrage cîte ceva din cel francez: adaugă o modalizare, transformînd un enunț monofonic Într-o frază cu principală și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o servesc”. Sunt examinate, rând pe rând, cadrul cosmologic, biologic, psihologic și istoric, diversele manifestări spirituale, credințele și riturile magice în legătură cu gospodăria. Spiritualitatea magică a Drăgușului este „atât de viu, de inteligent și de concret înfățișată”, iar stilul cercetării este „remarcabil de bine articulat și de limpede fiind un model de exprimare literară a constatărilor științifice” (Petru Comarnescu). Participantă, în 1931, la campania monografică de la Cornova (Basarabia), C-G. studiază manifestările magico-religioase. Descântecele o interesează în măsura în care ele contribuie la conturarea atmosferei
CRISTESCU-GOLOPENŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286508_a_287837]
-
exprimare literară a constatărilor științifice” (Petru Comarnescu). Participantă, în 1931, la campania monografică de la Cornova (Basarabia), C-G. studiază manifestările magico-religioase. Descântecele o interesează în măsura în care ele contribuie la conturarea atmosferei spirituale a satului, a ceremonialului magic complex. Este o cercetare remarcabilă, alcătuită dintr-un corpus de texte, prin care se reconstituie, cu o metodologie de mare finețe, mediul în care se exercită agentul magic. În studiile pe care le-a publicat în reviste și în volumul, apărut postum, Descântece din Cornova
CRISTESCU-GOLOPENŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286508_a_287837]
-
Flacăra” (1947) și în 1960, în „Viața românească”, cu un reportaj. A semnat și scenarii de film, precum și traduceri din limba maghiară. A colaborat la „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. Caietele cunoscuților mei (1964) e un roman-„dosar de existențe” remarcabil în special prin observarea cu acuitate a vieții în mediile intelectuale (un cerc de medici), în care se îmbină altruismul, dăruirea de sine în slujba cercetării științifice și calculele meschin-carieriste (tematică ce se regăsește - tratată în alte forme - în cărți
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
personalității sale, dar brusc C. dă la iveală în 1972 un volum de „nuvele medievale”, intitulat Castelul vrăjitoarelor, care constituie o spectaculoasă meandră în ansamblul operei. Refugiindu-se din realitatea cotidiană în istorie și în fantastic, autoarea face dovada unui remarcabil stil calofil, a unei imaginații tentate de bizar și enigmatic, dar mai ales a unei surprinzătoare capacități de reinterpretare a temelor literare consacrate. Romanul Așteptare (1973), asemănător stilistic cu cel anterior, se deosebește pregnant de cele ce i-au urmat
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
este alta decât cea obișnuită: în locul urii, izbăvitoare pentru erou, statuia Comandorului îl va gratula cu cea mai înfocată dintre îmbrățișări. Capacitatea autoarei de a regândi sau de a reinvesti teme cunoscute cu sensuri noi face dovada unei inteligențe artistice remarcabile. Romanul Așteptare reia, stilistic, toate datele și premisele anunțate anterior în Nu ucideți femeile. Scrisă tot la persoana întâi, mai mult, eroina purtând același nume - Raluca -, această carte se dovedește mult mai ambițioasă, încercând sondarea unui psihic incert care, deși
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
romanul Iadul meschin, „polemic, parodic și erotic” (Romul Munteanu), și, la numai un an, cu Ascuțit ca tandrețea, care, ca și cel anterior, poate fi socotit un „manual de educație sentimentală” din perspectiva mentalității spiritului contemporan. Este și autoarea unui remarcabil eseu, de fapt un „portret de romancier”, dedicat Hortensiei Papadat-Bengescu (1976), unde pornește de la premisa că, în cazul unui mare creator, operele de început și cele de crepuscul includ un jurnal de creație ce-l dezvăluie pe autor, relevându-i
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
verbale plurivalente și multifuncționale, având semnificații conexe celor ale ritualului. Autorii merg mai departe, coborând până la nivelul motivelor și al segmentelor de text, cărora le verifică variabilitatea, ponderea, stabilitatea, poeticitatea și inclusiv gradul de „consistență tipologică”. Probând un orizont teoretic remarcabil, cartea rămâne un instrument de lucru util pentru specialiștii în domeniu. Fenomenul povestitului. Încercare de sociologie și antropologie asupra narațiunilor populare (1999) se remarcă prin atenția acordată aspectelor de viață din basme, legende, snoave, povestiri mitice ș.a., precum și rolului și
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
atât prin lucrările sale, dar în special prin efectele târzii ale instituțiilor, culturii și mișcării sociologice create. Moștenirea lui Gusti aș sintetiza-o în patru direcții. Prima moștenire: lansarea sociologiei în România și conferirea unui prestigiu științific, cultural și social remarcabil, poate unic în lume. Nu este întâmplător că Dimitrie Gusti a fost ales președinte al Academiei Române. Pe plan internațional, Școala sociologică de la București, întemeiată de Dimitrie Gusti, a fost pe atunci una dintre sociologiile naționale cele mai articulate pe plan
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
și concretizată în schema metodologică a monografiei sociologice. Sub acest aspect, Henri H. Stahl se manifestă respectuos față de concepția teoretică a maestrului. Teoria voinței sociale a profesorului Dimitrie Gusti a fost însă mai puțin acceptată comparativ cu tehnica monografiilor. Meritul remarcabil al profesorului Gusti este că a acceptat diversitatea perspectivelor propuse de elevul, său care își câștiga un prestigiu propriu pe o cale originală. Monografii comunitare sau regionale s-au făcut în România și înaintea Școlii de la Bucuresți, încă din a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
infracțiunile împotriva persoanei sunt considereate de public a fi mai grave decât infracțiunile împotriva proprietății (Borg, 1988). Clyde H. Coombs (1967), reluând cercetarea lui Louis L. Thurstone (1927), a găsit că există, la un interval de 40 de ani, o remarcabilă stabilitate în evaluarea periculozității diferitelor acte infracționale. O amplă cercetare desfășurată în opt țări (SUA, Marea Britanie, Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda și Kuwait) a urmărit să stabilească dacă publicul din diferite țări și culturi ierarhizează în același fel diferitele infracțiuni
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
să opteze pentru eseismul de tip Georg Simmel, pentru literatură sau pentru o catedră universitară. În noiembrie 1933, opinia sa despre profesorii pe care‑i audia era, cu unele excepții, nu prea favorabilă: „Cu excepția lui N. Hartmann, un cap sistematic remarcabil, toată lumea e ori plictisită de moarte (Sombart), ori prea supus intrată în teme ale vremii, dar nu ale lor (Spranger), ori lipsită de minimul de eros și de actorlâc de care are nevoie un om studios ca să exprime transmisibil idei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
farmec și rafinament, care exaltă, în maniera lui Boccaccio, „viața ca sărbătoare”. Din publicistica lui B. Fundoianu deduce „setea de echilibru a acestui neliniștit”. De o consistență împinsă până la refuz, complexă în articulații, analiza creației lui Dan Botta relevă o remarcabilă înzestrare îndeosebi pentru radiografia fenomenului poetic. În fine, încercări de sinteză precum Gruparea poetică „Iconar” și Literatura germană în paginile „Universului literar”, închegate în urma unor documentări laborioase și eficiente, sunt prețioase contribuții de istorie literară, în zone mai puțin umblate
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
selectat în antologia lui George Togan, Ne cheamă Ardealul (1944), primul volum, Argintatul pește și alte poezii, publicându-l abia în 1970. Înzestrat cu o voce gravă și având o frazare în care inteligența este contrapunctată de sensibilitate, actorul I., remarcabil interpret de poezie, s-a dovedit a fi și un poet de o certă sensibilitate lirică, preocupat îndeosebi de cultivarea formelor clasice. În Argintatul pește..., imaginile și metaforele se înșiruie încă în versuri libere, cenzurate totuși de o meditație sistematizatoare
IANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
lui Anton Bacalbașa. Al. Bogdan-Pitești este autor de versuri în limba franceză, I.C. Bacalbașa scrie câteva articole în chestiunea teatrului național, iar M. Demetriade - o prezentare a vieții și activității lui Friedrich Nietzsche. I. a fost editată în condiții grafice remarcabile, cu splendide reproduceri din N. Grigorescu, I. Andreescu, N. Vermont ș.a. R.Z.
ILEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287513_a_288842]
-
Semnificația pentru această orientare este lucrarea lui Popper și Ecoles, The self and ist Brain (Popper și Ecoles, 1997Ă. Conștiința este un concept filosofic care a ajuns să fie folosit destul de mult de unii psihologi. Conceptul de conștiință are o remarcabilă amprentă europeană - la fel ca și conceptele de rațiune și intelect -, având doar corespondențe parțiale în gândirea greco-romană. Filosofii au discutat asupra conștiinței în general, dar tot timpul s-a menținut sugestia implicită că aceasta e individuală, e a cuiva
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
să surprindă în studiile sale de fisiognomie aspecte ale caracterului în expresia feței. Inițial nu a dat o mare importanță corelației cu animalele, dar și-a schimbat opinia influențat lui Goethe. Secolul al XIX-lea a continuat tradiția secolelor precedente, remarcabile fiind desenele lui Doumier, corelate și ele cu sfera politicului, dar acum perspectiva se schimbă. Doctorul Gall (1758-1828Ă propune o nouă disciplină științifică: frenologia. Controlul sufletului nemaifiind realizat de inimă, ci de creier în ansamblul său - nu doar de glanda
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
aceste doctrine se înscriu în paradigma numărului finit de tipuri, cultivată de astrologie și hipocratism, chiar dacă lasă o portiță deschisă spre varietate, prin rubrica intitulată „și altele”. Din această mișcare, pentru problema psihiatrică a tulburărilor de personalitate, momentul cel mai remarcabil este datorat lui Kretschmer (Kretschmer, 1930; Kunst, 1988Ă. Pornind de la perspectvia psihiatrixă, Kretschmer, profesor la Tübingen, susținea că există o corelație între forma corpului - aspectul vizibil corporal al persoanei în ansamblu, ce poate fi înregistrat și măsurat - și particularitățile sale
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sinelui; experiența conștientă trăită direct și nemijlocit, la care mulți comentatori ai psihologiei self-ului fac apel în prezent. Fenomenologia lui Husserl e o doctrină filosofică a subiectivității transcedentale, dar influența sa asupra psihologiei persoanei și asupra psihopatologiei a fost remarcabilă. În psihanaliza inițială a lui Freud, reflexivitatea sinelui nu joacă un rol important, în locul său fiind plasat id-ul instructiv inconștient. De abia în psihanaliza târzie, după ce a fost amplu dezvoltată tema eului, se ajunge la self. Sinele în percepția
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]