19,447 matches
-
iar Pubera noapte a mai crescut / în șolduri pe ruini / crepusculare. Tonalitatea versurilor e solemnă, incantatorie, iar, la nivel imagistic, aceasta se întâlnește cu o risipă senzorială, cum Sub umbra unui pom sprinten / doarme fecioara într-un acut halat de simțuri, pe primul plan situându-se olfactivul (dominat, tot sub impuls erotic, de faima subțioarelor ori de fum de busuioc), prin care se acutizează înclinarea spre dionisiac. O vitalitate neobosită răzbate din spațiul asupra căruia poetul deține hegemonia, nu impusă, ci
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Sau licăre-n apă. Natura, (aproape) omniprezentă în poemele lui Ion Lazu, nu este zugrăvită, în manieră tradițională: poetul reține, de fiecare dată, un număr minim de elemente - cărora le conferă statut de chintesență a locului asupra căruia își focalizează simțurile - și care, la nivelul întregului volum, devin laitmotive. De pildă, pasărea, de obicei în zbor, solitară sau în stoluri, numită generic sau prin referire la diferite specii (grauri, prigorii, mierle, ciori, porumbei), apare frecvent, într-o cromatică bogată (o stranie
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ai. / Nu ai zis chiar Tu: „E mai ferice să dai”... Oarecum satiric-ironic la adresa lumii actuale, dezamăgitoarea prin îndepărtarea de credință, prin construirea de idoli - cu aport masiv dinspre mass-media, care atentează la barometrul normalității, al bunul-simț, astfel că Bunul simț e-n agonie, / iar conștiința e pe moarte, încât s-a creat un balamuc global -, poetul îi contrapune reminiscențe ale raiului pierdut, atât de simple, dar atât de autentice, păstrate, de pildă, în imaginea idilică a pâinii de casă / coaptă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ca zarzărul în aprilie, / Desăvârșirii se lasă desăvârșite... și, Pe puntea aceea dintre lumi neumblate, / Fluturele plutește pe labirintul cuvântului. // Ecou selenar peste cosmica vrajă. Ecou / În litere rumeguș de imagine, zaț de vorbire, / Un altar în acest labirint... Beția simțurilor, acel dérèglement de tous les sens, despre care vorbea A. Rimbaud, izvorăște aici din decantarea neobosită a esențelor, într-un proces laborios, în care Muguri de magnolii, orhidee, ghimber sălbatec, / Trestie mirositoare, scorțișoară, / Piper sălbatec, dafin de câmp, / Fructul cornului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și el e creat de ea (mă rog de tine, /naște-mă - o imploră pe Galateea eul stănescian), Poetul își dezvăluie obârșia: Pe mine așa mă naște Arta. În chinuri. În grijanie! În orice zi! Inocența, spiritul ludic, un exacerbat simț al umorului escamotează tragicul, fără a ignora niciun moment contiguitatea acestuia, fiindcă, asemenea lui Proust, schimbând firește proporțiile, poetul român face din propria existență și din cea a celor apropiați un spectacol pe care-l studiază în toate resorturile lui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în spațiul prezervat al insului, altoit precoce cu frica (frica mi-a fost sădită în corp de la început / nici n-au așteptat anotimpul prielnic), determină o reacție firească în ordinea viețuirii: nu-i de mirare că-n cele din urmă / simțurile se atrofiază / mintea acceptă demența / și se retrage-n tăcere / într-un fir subțire de salivă / ce curge singur în colțul gurii încremenite. Nuanța elegiacă a poemelor, oricât se atenuează prin nota ironică, este evidentă în aproape toate creațiile din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aduceau mulțumiri Domnului, mergând, duminicile și sâmbetele, la bisericuța din sat. Acolo participau cu evlavie și cu mare sinceritate la slujbele oficiate cu mult har de preotul Antoine. Fiind cel mai mare dintre copii, Biscornet a căpătat încă de mic simțul datoriei față de familia sa. Iar părinții lui s-au priceput de minune să sădească și să cultive în sufletul lui dragostea de muncă, respectul față de oameni și credința în Dumnezeu. Sufletul lui se dovedea generos și delicat, gata oricând să
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
dorit să fie necăzătoare. Visul oricărui tânăr care își vrea ființa împlinită prin muncă proprie. Biscornet se făcuse bărbat în toată puterea cuvântului. Frumos și isteț, tânărul lăcătuș- fierar avea o musculatură de gladiator, o istețime de filosof și un simț al frumosului de adevărat artist. Cu asemenea calități, nu era de mirare faptul că el ambiționa să lase în urma lui numai lucruri foarte frumoase, care să-i poarte numele și dincolo de timpul când el nu va mai fi. Pe
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
origini până în prezent”: „Contesa Anne de Noailles este o brâncoveancă și cărțile de informație franceză uită să amintească adesea originea ei română, pe care Elena Văcărescu, poetă prețuită în Franța ÎLe jardin passionné, Amor vincită și conferențiară gustată, are bunul simț a nu și-o ascunde” (...) „Surprinzătoare este la contesa de Noailles «setea de viață», așa de fanatică încât devine adesea inteligență a universului: «Nature au coeur profond sur qui les cieux reposent / Nul n’aura comme moi si chaudement aimé
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
veche, roată veche, jantă veche și ce-ai zis? Hai s-o punem de-un accident! De un fals! Nu-i așa doamnă? Nevastă-mea nu poate vorbi. E șocată. Sigur că-i șocată fiindcă dumneaei are cel puțin bun simț și e stupefiată de ce ai pus dumneata la cale... Unde-i numărul mașinii? A rămas în drum... în șanț. E praf! Mdaaaaaa? Și fără număr de unde știm noi că asta-i mașina accidentată și că între timp n-ai schimbat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
bis, 81 și 161 bis și 161 bisbis, Zaston Anibal relevă asistenței entuziasmate Regulamentul Jocului De-a Bâzza spre fericirea bufetierei care, datorită vârstei și modestiei, încă nu reușise să-și ofere mâna nici unui pretendent. Bufetiera priimi cu recunoștință și simț civic mai multe palme și scatoalce cât n-ar fi obținut în șase vieți trăite alături de Lache Karabulea, birjar autorizat și singurul care îndrăznise s-o strângă la pieptul său larg spunându-I, după ce o trăsese din fața tramvaiului: “Tâmpito, lasă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Mă tem de ocările vrăjmașului, Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească, și să zică: "Mîna noastră cea puternică și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri." 28. Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț, și nu-i pricepere în ei. 29. Dacă ar fi fost înțelepți, ar înțelege, și s-ar gîndi la ce li se va întîmpla. 30. Cum ar urmări unul singur o mie din ei, și cum ar pune doi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
des, pentru „a-și limpezi mintea și emoțiile“. În satele din România, exista obiceiul ca mirii să postească și să cugete asupra propriei existențe cu o zi înainte de cununie. Nu întâmplător Sfântul Isac Sirul spunea: „Așa poți să-ți supui simțurile. Așa ți se trezește mintea. Așa se îmblânzesc patimile trupului. Așa îți vin gânduri blânde, înalte și subtile. Așa îți vin mișcări luminoase în minte. Așa îți vine sârguința spre lucrarea virtuții. Așa izvorăsc lacrimi de dor și ținerea de
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
de mult despre speranță. Și, cum să vă spun, nu vorbeam pur și simplu despre speranță. O sacralizam. Aveam în fața vieții atitudinea unui mistic de fapt. Mă emoționa lumina și-mi spuneam că nu e chiar o vorbă goală religia simțurilor. Îmi plăcea să visez chiar că e posibilă un fel de atitudine vegetală în fața lumii. Visam să ajung să stau ca o plantă la soare, să mă comport ca un arbore, care atins de lumina amiezii uită cu totul de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe peron unde și dormeam, pe bancă. Noaptea, țânțarii îmi ciuruiau mâinile și obrazul. N-aveam energie să mă apăr și, oricum, ar fi fost inutil. Erau prea mulți. "Din afurisita aia de mlaștină vin", mi-am zis. Trăiam cu simțurile ațipite, ca într-o cameră cu storurile trase, în care nu pătrunde de afară decât puțină lumină, cât să nu te împiedici de lucruri, să știi dacă e noapte sau zi și că aștepți să te lămurești asupra celor ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
eu nu-l puteam descifra. Devenisem propria mea hieroglifă. Încet, încet, timpul meu interior a început să meargă, ca și ceasul gării, în afara timpului. Cred că, inconștient, din lașitate sau din disperare, am și dorit asta, să-mi uzez treptat simțurile, să nu mai aud, să nu mai văd, să iau culoarea gării și a peronului, să devin, cum să vă spun, un obiect, să semăn cu mobilierul gării. Era, probabil, cea mai proastă soluție, dar singura spre care m-au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Mi-am continuat zigzagurile printre smârcuri, liniștit, ca și cum nu mă interesa unde mă va prinde seara. Trebuie să știți că de obicei am avut reacții întîrziate la pericol. De câte ori m-am aflat în primejdie, intervenea un soi de anestezie a simțurilor care mă făcea să mă consider martor la ceea ce trăiam, dîndu-mi o detașare pe care curajul nu mi-ar fi dat-o probabil, și acționam aproape mecanic, fără să mă tem și mirîndu-mă de spaima celorlalți. Dealtminteri, din pricina asta îmi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-o probabil, și acționam aproape mecanic, fără să mă tem și mirîndu-mă de spaima celorlalți. Dealtminteri, din pricina asta îmi amintesc de momentele de pericol prin care am trecut ca de niște vise. O singură dată am stat în fața primejdiei cu simțurile neațipite. Asta s-a întîmplat demult, în copilărie. Mă pierdusem într-o pădure din care nu mai găseam nici o ieșire. Alergam în toate direcțiile, orbecăind, lovindu-mă de mărăcini, dând la o parte cu mâinile însîngerate de ghimpi crengile de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
punerea primelor pietre de temelie la edificiul societății omenești. Așa au apărut micile așezări, nuclee ale viitoarelor localități. Evident, tot grotele au fost primele adăposturi. Spun specialiștii care au studiat evoluția vieții pe pământ că omul a dat dovezi de simț artistic încă de la apariția lui. Unele sunt chiar uneltele de muncă, făcute din lemn, din piatră, din os, din fier. Dar cea mai uimitoare dovadă a harului artistic uman o reprezintă neîntrecutele picturi rupestre. Ei bine, și în grotele de la
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
simplu de dor. Nu știu dacă în patologia umană exista o boală mai crâncenă decât absența Mihaelei. Și totuși, stăruia în mine o idee mereu trează, obsedantă: ― Nu, n-o iubesc. Totul nu se reduce decât la o beție a simțurilor, o sete căpiată de făptura ei. După ce-mi potolesc această sete, sânt sigur c-o voi uita ca și când izvorul ei miraculos nicî n-ar fi fost pe lume. Sesiunea de iunie se sfârșise. Nu m-am prezentat la examene
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
jos. Și cu complicitatea întunericului de, zi am avut pe amanta celuilalt, într-un delir care se lua de mână cu nebunia. Pasivitatea ei inițială se topi ca gheața peste care torni apă clocotită. Și după aceea prinși de șuvoiul simțurilor, beți de licoarea pasiunii, n-am mai știut de noi. Ne trezeam uneori și forța aceea uluitoare a firii ne înlănțuia din nou, storcind trupurilor vlaga până la sleire. Mi-aduc aminte că într-un moment de relaxare Mihaela îmi șopti
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca și pe celelalte era perfect îndreptățită, pe linie caracterologică. Numai că de rândul acesta se întîmplă ceva neașteptat, care frânse echilibrul. Gândul despărțirii se născu prea târziu, când eram deja iremediabil subjugat de farmecul ei. Fusese o coaliție a simțurilor care adormiseră inconștientul pururea de veghe? Sau el însuși pierduse măsura î Nu știu. Adevărul e că pentru întîia oară pasiunea birui rațiunea, iar eu n-am mai găsit putere de a rezista până la urmă rupturii. (Mai cu seamă că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de capitările, incendiile, codurile galbene, portocalii și roșii, malpraxisul medical, copiii abuzați, topoarele, înjun ghie rile, inundațiile, spânzurații și faptul că România e cam pi oana maladiilor în Europa -, dai numaidecât de normalitate, eficiență, eleganță, inteligență sobră, elitarism profitabil, bun simț mercantil, subtilitate și rafinament, de seninătate, moralitate, minți luminate și suflete de aur. De cealaltă parte, întâlnirile cu cititorii, liceeni și studenți, pe care le-am avut în ultimii doi, trei ani mi-au rete zat pesimismul, mi-au tuflit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în italiana mea de baltă. Nu-i nimic, a zâmbit subtil monseniorul: „Anche San Francesco era un poco pazzo!“ La care, definitiv umilit, am închis ochii. Asta chiar că era prea mult pentru mine. Voiam acasă. 24 iunie 2010 Ascuțirea simțurilor în vară Deplin conștient că mă expun unui ridicol nebun (dar și avid să-mi asum infantil riscurile cu pricina), m am apucat în ultima vreme, în mai multe rânduri, să vorbesc unor tineri despre poemul lui Nicodim Aghioritul Păzirea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în vară Deplin conștient că mă expun unui ridicol nebun (dar și avid să-mi asum infantil riscurile cu pricina), m am apucat în ultima vreme, în mai multe rânduri, să vorbesc unor tineri despre poemul lui Nicodim Aghioritul Păzirea simțurilor. Cel care-l fascina pe Eminescu pe când visa la isichasm. Un text vorbind despre tainica răspundere a ființei față de continua educare, cizelare, vindecare, fermecare a văzului, auzului, mirosului, gustului și pipăitului. Cele cinci puteri senzoriale ale energiei spirituale despre care
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]