10,049 matches
-
jumătate a sec. al XIX-lea, ca o reacție antiparnasiană. Termenul a fost impus de Jean Moreas, În 1886, cu manifestul „Le Symbolisme”. Precursorul simbolismului Însă este considerat Charles Baudelaire, prin volumul „Corespondențe”. Trăsăturile simbolismului: - utilizarea simbolurilor; interpretări multiple; -cultivarea sugestiei; cu ajutorul acesteia sunt puse În evidență stări sufletești inedite, nedefinite, de melancolie și plictis; - cultivarea sugestiei muzicale, a sonorității verbale; - existența sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzații, auditive, vizuale etc.). Apărut ca o reacție Împotriva poeziei retorice a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Moreas, În 1886, cu manifestul „Le Symbolisme”. Precursorul simbolismului Însă este considerat Charles Baudelaire, prin volumul „Corespondențe”. Trăsăturile simbolismului: - utilizarea simbolurilor; interpretări multiple; -cultivarea sugestiei; cu ajutorul acesteia sunt puse În evidență stări sufletești inedite, nedefinite, de melancolie și plictis; - cultivarea sugestiei muzicale, a sonorității verbale; - existența sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzații, auditive, vizuale etc.). Apărut ca o reacție Împotriva poeziei retorice a romanticilor și a impersonalității reci a parnasienilor, simbolismul dispune de o estetică proprie. Jean Moreas publica
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sensibilității pure. Poetul simbolist nu este interesat nici de poezia naturii În sine, nici de poezia socială, nici de poezia de idei. Obiectul poeziei simboliste Îl constituie stările sufletești nelămurite, nedefinite, inefabile. Neputând fi formulate clar, sunt transmise pe calea sugestiei. Sugestia este o cale de exprimare a corespondențelor, a relațiilor ascunse dintre obiecte, prin cultivarea senzațiilor coloristice, muzicale, olfactive, imagini complexe (sinestezii). Mallarme afirmă: „A numi un obiect Înseamnă a suprima trei sferturi din plăcerea pe care ți-o dă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pure. Poetul simbolist nu este interesat nici de poezia naturii În sine, nici de poezia socială, nici de poezia de idei. Obiectul poeziei simboliste Îl constituie stările sufletești nelămurite, nedefinite, inefabile. Neputând fi formulate clar, sunt transmise pe calea sugestiei. Sugestia este o cale de exprimare a corespondențelor, a relațiilor ascunse dintre obiecte, prin cultivarea senzațiilor coloristice, muzicale, olfactive, imagini complexe (sinestezii). Mallarme afirmă: „A numi un obiect Înseamnă a suprima trei sferturi din plăcerea pe care ți-o dă un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Îl reprezintă căutarea muzicalității exterioare, obținută nu numai prin ritmuri și rime perfecte, ci mai ales prin repetiția obsedantă a unor cuvinte, a anumitor vocale sau a refrenului. Prin toate acestea, simbolismul este un curent literar exclusiv poetic. Pentru crearea sugestiei, simboliștii folosesc adeseori versul liber, pentru că acesta exprimă, nestingherit de rigorile prozodiei, mișcările intime ale sentimentului poetic (muzica interioară); Paul Verlaine spune: „Muzica Înainte de toate". Simboliștii au predilecție pentru anumite teme și motive: iubirea, nevroza, târgul provincial, ca element al
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
totul la „simțire” cum afirma Titu Maiorescu. În textul poetic, supus demersului analitic, există și o serie Întreagă de elemente ale stilului. Epitetele lui Alecsandri au o funcție ornantă (Înfrumusețează peisajul), „zăpada cristalină”, „câmpii strălucitoare”, „văzduh scânteios” etc.. Comparațiile dau sugestii fantastice: „zăpada cristalină .... pare un lan de diamanturi...” Fumurile sunt albe și ele se ridică În văzduh „ca Înaltele coloane unui templu măiestos”. „Munții sunt altare, codrii organe sonoare”. Cuvântul „templu” este o metaforă, la fel „farul de lumină” etc.
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
disting trei componente fundamentale, Într-o ordine coerentă din punct de vedere logic:mesajul testamentar al poetului către urmașul său, cu sublinierea izvoarelor și demnității bunului spiritual Încredințat; - dezvăluirea procesului de creație și a ipostazelor lui contradictorii; - Împletirea detaliilor cu sugestia metaforică și simbolică a finalității ideale a artei. Prima parte a monologului cuprinde primele douăsprezece versuri și conține mesajul propriu zis. Singurul bun al poetului rămas după moarte este: „un nume adunat pe-o carte”, cunoscut și răspândit În universul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
său care, În virtutea apartenenței la un destin istoric supraindividual, devine „al nostru”. Opera constituie astfel În viziunea poetului un instrument socialmente util, dar și un titlu de noblețe istorică. La temelia Închegării ei e adunată munca chinuită a Înaintașilor; iată sugestia cu care debutează al doilea moment al discursului liric: „Ca să schimbăm, acum Întâia oară, / Sapa-n condei și brazda-n călimară, / Bătrânii-au adunat, printre plăvani, / Sudoarea muncii sutelor de ani”. Noi elemente se adaugă aici pentru a preciza statutul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de la mutația provocată de ridicarea la cultură, situație comună, atât poetului cât și fiului său, de vreme ce este exprimată printr-un plural verbal („Ca să schimbăm”), la aceea, superioară, a artei, Arghezi intră acum În detaliile procesului propriu de creație estetică. Iată sugestia caracterului oral și popular al limbii poetice: „Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite/ Eu am ivit cuvinte potrivite”. Și adăugând: „Și leagăne urmașilor stăpâni...”poetul pune Într-o lumină nouă raportul dintre Înaintașii săi, „robi” și „urmașii stăpâni”, raport
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de sânge”) la 3 silabe. Lucian Blaga Își organizează de cele mai multe ori versurile În fraze poetice ample. Două, trei asemenea fraze dau impresia unui tot organic, indestructibil. Ultima frază poetică este și cea mai Întinsă, dar și mai Încărcată de sugestii și semnificații. Între „O, cine știe?” și „gorunule din margine de codru”, este Întins un arc poetic cu o bogată amplitudine. Poemul, prin imaginile proiectate, dezvăluie gândirea metaforică și mitică a lui Lucian Blaga. Gândirea mitică este prezentă nu numai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
există dincolo de trăirile poetului. Locul precizat de adverbul „aci” desemnează „casa amintirii”, structura În genitiv-dativ trimițând spre o casă devenită posesiune sufletească, proprietate aflată În stăpânirea memoriei. Cel de-al doilea element al structurii lirice, Îl constituie „vremurile"; el conține sugestia fulgurației, a trecerii surprinse În clipa ei de grație, eternizate Însă În amintire. Dacă locul, cu lanurile sale de secară, cu șirul eminescian de plopi, cu umbrele berzelor neschimbate În rotirea anotimpurilor, pare același, vremurile sunt mereu altele: un „atunci
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
normalității: „Ne vom lua după umbra mea... Ne vom lua după primul gând, Ne vom lua după două - trei cuvinte”. Fără posibilitate de schimbare, sfârșitul este inevitabil: „Nici electricitate pentru flacără, Nici lemne pentru fum.” Poezia se deschide metaforic prin sugestia conținută În prezentarea Îndrăgostiților și continuă simplu, incantatoriu. Se Încheie dramatic fără să apeleze la clasicele figuri de stil. În măsura În care stilul este adăugare În expresie pentru a exprima integral percepția și reflectarea din spiritul autorului, textul de față nu oferă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
particularități fonetice menite să sporească valoarea expresivă ale limbajului poetic. „Cum ea pe coateși răzima...”; „răzima” În loc de „rezema” este mai expresiv, fonetic vorbind. Perspectiva mitică de la Începutul poemului nu putea fi realizată fără o ușoară nuanță de vechime, arhaică. Aceeași sugestie sonoră o dă și „Împle”, pentru că se dă consoanei „m” o perspectivă sonoră amplă. Mihai Eminescu nu a scris În nici una din poeziile sale „seară”. „Sară” se justifica nu numai prin lipsa de unitate ortografică la vremea poetului, ci mai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
momente expresive din cuprinsul poemului. Există o tendință către comparația absolută: „Cum e fecioara Între sfinți / Și luna Între stele...” Această comparație dezvoltată are menirea de a adânci, cum s-a mai spus, perspectiva frumuseții absolute a fetei de Împărat. Sugestiile au putut veni din lirica populară, dar Eminescu, prin aceste versuri, plasează dintr-o dată pe fata de Împărat În lumea cosmică și, deopotrivă, În lumea angelicului. Comparația cu luna justifică o Înclinare a fetei spre visare, iar cea cu „fecioara
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
comparat cu soarele, iar mireasa cu luna. În strofa a 17-a, Luceafărul, metamorfozat Într-un tânăr, este comparat cu „voievod”: „Părea un tânăr voievod Cu păr de aur moale...” Perspectiva voivodală Îi dă tânărului un aer de măreție clasică. Sugestia trimite pe cititor și la versul: „Un mort frumos cu ochii vii.” În același timp, Luceafărul este un „Înger” justificând apariția lui În chipul zeului mării, Neptun. Metafora În poemul „Luceafărul” există niste metafore simbol, repetate În diferite contexte. Acestea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
din greu suspină...” Prin somn, Cătălina intră În relație cu lumea nemuritoare, de fapt cu lumea de dincolo de moarte. 4.În strofa: „Privea În zare cum pe mări Răsare și străluce Pe mișcătoarele cărări / Corăbii negre duce...” există o bogată sugestie metaforică. Marea este o metaforă cu sensuri multiple. Adâncul misterios al mării este un permanent izvor al visului romantic. 5. Aspirațiile luceafărului către lumea pământeană se concretizează prin cele două metamorfozări. Într-o primă ipostază, Luceafărul apare În chip „angelic
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
veacuri multe Și toată lumea-n ocean De tine o s-asculte...” Luceafărul are origine mitică, este fiu al cerului și al mării, metafore ale elementelor primordiale; aerul și apa la greci. 6. Cea de a doua metamorfozare a Luceafărului oferă alte sugestii metaforice. S-a afirmat că În această ipostază el aparține orizontului plutonic. Ca metaforă a zeității supreme infernale, privirile Îi sunt aprinse de o patimă arzătoare, În calitatea de stăpân peste infern, peste adâncimile subterane. Făptura sa stranie, ca și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
fapta, indiferent cum. Ironia lui legată de acest subiect capătă dimensiune În momentul În care toți cei din jur Îi cer socoteală: „De ce ai tăiat, bă, salcâmul?” și pentru ca să nu se mai ostenească el cu răspunsul, Îi dă lui Nilă sugestia ca săl citeze. Bine Înțeles că de data aceasta ținta a fost Paraschiv, de care râde satisfăcut Însuși Nilă... Între timp pricepuse și el ceva. Uneori, ironia lui Moromete nu are o țintă precisă și face apel la ea gratuit
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Îl incită la vorbă, ca să râdă de el. Într-o zi, după ce Paraschiv terminase o poartă, Cocoșilă Îi arată acest lucru, dar Moromete Îi răspunde cu seriozitate: „Nu e gata, mai trebuie și un vițel ca să se uite la ea.” Sugestia este evidentă. Trebuie făcută o precizare În ceea ce privește ironia personajului În cauză; ea este expresia naturală a unui umor popular, raportat la nivelul existenței individului din lumea satului, ca În povestirile, anecdotele și snoavele avându-i ca protagoniști pe Păcală și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cauză; ea este expresia naturală a unui umor popular, raportat la nivelul existenței individului din lumea satului, ca În povestirile, anecdotele și snoavele avându-i ca protagoniști pe Păcală și Tândală. Este un umor aparent naiv, simplu, neîncărcat de mari sugestii ca În alte cazuri, când protagoniștii vin dintr-un mediu elevat. Exemplul cel mai concludent este cel legat de discuția din poiana lui Iocan despre preocupările agricole ale regelui, dintr-un discurs al acestuia, cu prilejul unui eveniment oarecare. Ilie
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
așadar, ca moduri de expunere dialogul și monologul. Caracterizarea personajelor se realizează prin autocaracterizare, prin vorbele, faptele și gândurile personajelor, ori de către celelalte personaje. O modalitate aparte o constituie referirile lui Caragiale, cuprinse În didascalii (parantezele autorului) ori indicații scenice (sugestii regizorale), prin care dramaturgul Își „mișcă” personajele, le dă viață și credibilitate, făcându-le atât de reale, Încât pare că trăiesc și În zilele noastre. Didascaliile sunt, la Caragiale, adevărate fișe de caracterizare directă. La Pristanda, de exemplu, dramaturgul mentioneaza
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de bun-simț. Dezvoltarea, privită ca o formă de inovație în cadrul culturii, trebuie să se „plieze” pe organizarea socială deja existentă, să pornească de la categoriile și logicile locale și să încerce să utilizeze cunoașterea și „expertiza” locală. Care ar fi deci sugestiile privitoare la modalitatea de a lua în considerare cultura în cadrul proiectelor de dezvoltare? Pentru a găsi câteva dintre aceastea, voi face un ocol, poate surprinzător, prin legile evoluției. Legea lui Romer și pericolul suprainovației Una dintre temele majore ale teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de dezvoltare, și anume integrarea comunităților locale în structuri politice (statul-națiune) și economice naționale și internaționale (piețe). O soluție intermediară este rolul de broker în numele comunității locale și lumea industriei de dezvoltare sau a birocrațiilor statului. Pe de altă parte, sugestia ca proiectele de dezvoltare să nu amenințe activitatea de subzistență și să nu suprainoveze sugerează că antropologii se identifică cu comunitățile pe care le studiază și le dezvoltă: ei doresc să beneficieze de oportunitățile extracomunitare atunci când există și să se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
înregistrate în România de principale componente - relațiile sociale și încrederea -, insistând asupra unei perspective comparative cu restul Europei. În final, revin cu trecerea în revistă a unor căi de a utiliza capitalul social ca agent al dezvoltării și formulez unele sugestii privind potențialul acestora de a fi folosite în cazul concret al României. Ce este capitalul social? Folosit pe scară largă în anii ’90 de numeroși analiști și decidenți politici, capitalul social a avut, ca orice alte concepte la modă, tendința
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
au fost structurate pe baza unui formular care trece în revistă toate tipurile de acțiuni relevante pentru reducerea sărăciei și promovarea incluziunii sociale. Ghidul de interviu a fost construit de echipa de cercetare prin consultare cu toate instituțiile guvernamentale selectate, sugestiile și observațiile diferiților reprezentanți instituționali fiind încorporate în forma finală a formularului. Un număr de zece ministere și zece agenții naționale cu atribuții în implementarea obiectivelor PNAinc au fost selectate (tabelul 1). Tabelul 1. Instituțiile guvernamentale participante la monitorizarea CASPIS
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]