283 matches
-
timp de-o clipă Să atingă butonul căci tocmai îmi amintii de ceva. Îmi amintii de drumul zilnic la scoala, pe vremuri, Spre sfîrșitul anilor cinzeci, cu un coleg de pe-atunci În același compartiment de opt locuri, cu geamuri îmbîcsite de fum, Scaune tapisate pline de pete, pe pereți peisaje marine, Elmers End, Eden Park, West Wickham, Hayse. Pe tot parcursul, Tovarășul meu de călătorie, acel cinic profesor de muzică Obișnuia să mormăie, să fredoneze, să zîmbească și să se
Un poem de Alan Brownjohn () [Corola-journal/Journalistic/5491_a_6816]
-
când soarele lasă spre pământ blânețea unor raze cu o cădură amăgitoare, pacienților din spitalul de neuropsihiatrie li se îngăduia să se plimbe pe aleile marelui parc împrejmuitor, să ia aer curat, să soarbă o picătură de viață dincolo de încăperile îmbâcsite de mirosul medicamentelor întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza uneori să iasă la plimbare. Atunci, asistenta îi deschidea geamurile rezervei. Ea se posta cu coatele pe pervazul geamului zăbrelit și privea ore în șir în golul ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
chinezii de la țară din China, din China comunistă. Curățenia a devenit printre tovarășii chinezi mai puțin importantă decât economisirea apei. Am văzut cu ochii mei părul gras, Încâlcit și lipit de cap, după cum dormise posesorul lui. Iar hainele, Doamne-Dumnezeule, sunt Îmbâcsite cu miros de prăjeală vechi de luni de zile. Mirosul chinezilor este mirosul pragmatismului, al lucrurilor care nu suportă amânare, iar curățenia e considerată un lux. Nu mă Înțelegeți greșit. Nu mă obsedează curățenia, nu ca pe japonezi, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fac. De când intram în sala de curs și până când simulam ultimul zâmbet social, pe coridoare. Oamenii ăștia creduli trebuiau deformați, mecanismele vieții lor disciplinate și insipide, care se reproduceau cu fiecare generație ce invada amfiteatrele, meritau sucite, date peste cap, îmbâcsite de neadevăruri fine și colorate. Ni se cerea să pregătim „profesori“, care să-și facă pe trei milioane meseria cu „seriozitate și competență“? Abia așteptam să scot din Facultate niște derbedei culturali, o mână de pramatii nervoase și nesigure, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poziții de inferioritate. Mimam supunerea. „Cine-a imaginat toată povestea cu tabloul, harta, cutia; cine a pus-o cap la cap? Trebuie să fie-n spate un șmecher, întotdeauna se-ntâmplă așa. Și ce legătură avem noi cu realitatea asta îmbâcsită în care evoluăm? Cine dirijează tranziția?“ „Cam multe întrebări odată.“, s-a foit scriitorul pe scaun, fără să protesteze. „Și toate conspiraționiste. În general, se tace la astfel de întrebări, îți dai și dumneata seama de ce. Dar eu o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plătească pentru acea rușine, a cărei cauză involuntară se simțea. Zăpăcit de acea reacție neașteptată, omul se Îndreptă spre o scară din lemn care ducea către un coridor umed, abia luminat de câteva ferestruici deschise sus, spre curte. Aerul greu, Îmbâcsit de miasmele de excremente, Îi tăie răsuflarea. Învingându-și amețeala, urcă până la celulele unde erau ținuți deținuții cei mai periculoși, până când ajunse Într-o Încăpere mai largă. De-a lungul Întregului traseu, un țipăt sfâșietor, repetat, Îi slujise drept călăuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
avertisment, poate. "Atenție, nu treceți indiferenți". Istoria a renunțat la nuanțe aici. Cel care ucidea și cel care aștepta să fie ucis se aflau față în față și se priveau în ochi. Între ei, tăcerea care a rămas. În aerul îmbîcsit de ploaie nu se mai aud decât picăturile de apă. Prizonierii se mineralizau înlăuntru, dar înainte înnebuneau. Ploaia de-acum e cu totul altfel decât cea de azi-noapte. E una din acele ploi care înverzesc zidurile, macină piatra și o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sau una cu instincte deviate. Ridic privirea, dar, cum se întîmplă de obicei în orașe, cerul e absent. Există ploi, există soare, există noapte și există zi, dar toate emană parcă din ziduri, sunt o prelungire a zidurilor. Aerul e îmbîcsit de o pâcla fină și am senzația că va ploua. Sau chiar plouă? Parcă a tremurat luciul apei. Insomnia nopții tropicale dă vântului, când adie, un sunet bizar, de cântec de sirenă venit din junglă, insistent, insidios, ca mirosul de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe Diane spunându-i ceva. George intră în camera de zi, se scurseră vreo două minute și nu dădu nici un semn că ar fi intrat la toaletă. Rochiile Dianei nu erau ca acelea ale lui Judy Osmore. Rochiile Dianei erau îmbâcsite, ar fi avut nevoie să fie spălate sau curățate, miroseau a tutun stătut, farduri vechi, farduri care nu mai erau de mult la modă, pudră veche, ruj de buze sleit, cremă de față alterată. Tom simți nevoia să strănute. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Bossule!!! Chibritul aprins de Poet zboară fulgerător, întersectând în văzduh jerba prelungită a jetului lichid de alcool rafinat, proiectată cu boltă, cu o dibăcie haiducească, pe care i-o dă lui Vierme numai frica morții, moment în care aerul irespirabil, îmbâcsit de miasmele acumulate de hidrocarburi, din jurul și de deasupra haitei asmuțite se aprinde, ca amorsat de explozia unui proiectil trasor, cu napalm! Îngerul bate puternic din aripi, absorbind în întregime deflagrația. Încă o bătaie profundă și răcoroasă și scena luminată
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
știi?” o întrebai. Nu răspunse, în schimb îi simții adierea rochiei albe atingându-mi brațul, apoi prezența i se șterse, în timp ce tatăl meu prinse un post de radio ce transmitea o muzică orientală, tărăgănată și tristă. 22. Condicile tribunalului erau îmbâcsite de procese, curgere fără sfârșit, sălile pline de oameni, împricinați, inculpați, martori, gură cască, iar noi în robele noastre negre, prezidând această varietate tristă, de zeci de ani aceeași, ultimii purtători la scenă deschisă ai principiilor revoluției franceze, ce păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sentința a fost executată”. Urma data. Soldații tăceau cu un fel de Îndârjire. Știau foarte bine că acea notă le fusese citită ca nu cumva să irosească și ei vreun bob de grâu, de porumb. Salopetele pătate de ulei și Îmbâcsite de praf le fluturau pe ciolane. Mulți nu aveau centuri și aproape toți pierduseră stemele de la bonetă. Furia Împotriva Comandantului se ascuțise. Ei erau, dintre toți camarazii lor, cei mai oropsiși, adică veneau din familii mai sărmane, aveau pile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Alexander Fleming, renumit bacteriorog, laureat al premiului Nobel pentru medicină, a fost descoperitorul penicilinei, una din marile realizări ale omenirii. Soarta a vrut ca, în anul 1928, omul de știință să plece în vacanță, lăsând în laboratorul său întunecos și îmbâcsit o lamelă normală Petri cu o tulpină de bacterie de stafilococ, care provoacă, printre altele, abcese. Când s-a întors, lamela era acoperită de mucegai, iar toate bacteriile dispăruseră. Acest mucegai este Penicillium Notatum de unde și numele penicilinei. Întâmplarea care
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
nepăsătoare și mecanice, băieți voinici pe care nu-i doare niciodată capul. În jurul meu, printre copaci, în lumina soarelui, curgea un curent vioi și amplu, plin de viață și de puritate. Eu eram menit să rămân veșnic în marginea lui, îmbâcsit de întuneric și de slăbiciuni de leșin 255; sau: ,,pentru întâia oară îmi simțeam capul strâns puternic în scheletul craniului. Îngrozitor și dureros prizonierat"256. Conștientizarea situației sale are ca efect imediat libertatea eului de a proiecta lumea exterioară conform
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mișcaseră de un an. Puțurile nu mai dădeau petrol. Am văzut un maldăr de țevi ruginite, o platformă de încărcare, dărâmată la un capăt, și o grămadă de vreo șase canistre de petrol goale. În lumina soarelui, apa stătută și îmbâcsită cu petrol iradia într-un puț vechi. ș...ț Locul era pustiu ca un cimitir. Chiar și după ploaie, eucalipții înalți păreau încă plini de praf. Arătau întotdeauna plini de praf. O cracă ruptă de vânt căzuse pe marginea puțului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și care seamănă, sub avalanșa de culori, cu niște palate, am trecut de restaurantele în aer liber, de formă circulară, vesele ca niște circuri, cu chelnerițe cu priviri dure și supărăcioase, am trecut de tejghelele strălucitoare, de bucătăriile încinse și îmbâcsite cu mâncăruri care ar otrăvi până și o broască râioasă. Camioane mari duble treceau huruind spre Sepulveda, venind dinspre Ridge Route, pornind încet de la semafoare și mârâind ca leii de la grădina zoologică. Descrierea acestui peisaj transuman nu e chiar întâmplătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bâiguitoare confuzie lirică”. Pentru autorul unor poeme ca Romanță și Tu, sora mea, Durere..., totul este ca lirica să închidă în sine zvâcnetul unui suflet. Nevrozele lui își acomodează o ambianță cutreierată de un „duh de jale”. „Alcoolizat”, în cârciuma îmbâcsită de fum de țigară, trăindu-și sfâșierile „între vis și lut”, abulicul cunoaște stări de dedublare, ruminând păreri de rău pentru „seninul” de odinioară. În atmosfera lâncedă, care împinge la sinucidere sau poate exaspera până la „delir”, „ritmuri funebre” însoțesc pulsațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
piață în condiții de concurență este pus în evidență de cele două categorii corelative ale sale: cererea și oferta. Nici piața muncii nu face excepție. Totuși piața muncii în România este diferită de a celorlalte țări ex-comuniste și pentru că este îmbâcsită de „miturile” desprinse din îndelungata experiență comunistă, generatoare de mentalități păguboase (1998, Patriciu, Rusu). Autorii menționați trec în revistă câteva din aceste „mituri”: Pentru început, mitul muncii: cei mai mulți oameni cred că dacă muncesc, pur și simplu trebuie să fie plătiți
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
receptivă la substanțele hidratante și la măștile cosmetice. Pe lângă curățare profundă, aburul ajută la hidratare, astfel reducându-se ridurile fine. Tratamentul cu abur este recomandat pentru pielea mixtă și grasă, deoarece elimină punctele negre și coșurile prin curățarea porilor îmbâcsiți cu sebum. Tratament cu abur și produse naturale INGREDIENTE: pentru piele normală: * 3 picături de levănțică, * 3 picături de mandarină, pentru piele uscată: * 3 picături de levănțică, * 3 picături de chiparos, Pentru piele mixtă și grasă: * 3 picături de lămâie
Poftă bună! O colecţie de reţete culinare ale Colegiului Tehnic „Ioan C. Ştefănescu” by Liliana Dolores Voinea; Elisabeta Mincior; Mihaela Gall; Ana Bungianu () [Corola-publishinghouse/Science/91545_a_92368]
-
fără prejudecăți, canoane și paragrafe; fiindcă irită; fiindcă sufocă tot ce parvine din mediocritate sau tinde către ea; fiindcă literatura nouă care gâlgâie la barierele inimii și așteaptă să inunde, să se reverse ca o ploaie torențială peste betonul orașelor îmbâcsite de atâtea gâlci intelectuale, nu va mai fi o valiză a cuvintelor potrivite". Într-un gest profetic, anunță o literatură care "să sature colectivitatea", care să pornească "din viață și se termină în viață". Tonul dur se păstrează până la finalul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu i-ar fi refuzat-o. Urma în program scoaterea tinetelor și adusul apei. Tineta era deșertată pe coridor într-un hârdău mai mare care, când se umplea, era dus afară și răsturnat într-o gură de canal. Celularul era îmbâcsit de miros pestilențial. Deși se deschideau ferestrele luminatoarelor ore în șir, până la amiază respirai aerul împuțit și infectat. Metoda o introdusese căpitanul magistrat Aurel Munteanu, comandantul militar al Penitenciarului principal Aiud. Antonescu militarizase toate instituțiile, pe lângă directorii civili pusese conducători
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
unde își petrecuse atâta timp însingurat și sărac și unde fiecare spe- ranță i se năruise. După primele luni la Răcaru, abia a așteptat să-și poată permite să se mute singur, să scape de camera aceea aglomerată și întunecată, îmbâcsită cu dezilu- zii și având colegi tot mai mofturoși și deranjați de orele târzii la care Cristi se întorcea de la concerte și, inevitabil, îi trezea. Ziua în care a părăsit căminul a fost ca o sărbătoare, a păstrat-o în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
copii găseau să se distreze copios trăgându-l de haine, fie șobolanii îl deranjau, încercând să-l muște de degete sau urechi. Și nici măcar atunci nu pornea spre casă. Era o epavă, ajunsese de nerecunoscut, având o barbă murdară și îmbâcsită de băutură și tutun ieftin, slăbit de forță, târându-se mai mult decât mergând ; și cu mințile aproape toate luate, se ducea spre prima crâșmă pe care o găsea deschisă și începea din nou să toarne pe gât. Nu vin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
timp, acum că ochii mi se obișnuiseră cu lumina, ambianța se imprima în mintea mea cu claritatea și autoritatea unei fotografii. Eram conștient de picioarele mele întinse stângaci, de fața mea încă îmbujorată, de bătăile repezi ale inimii, de atmosfera îmbâcsită de parfumul trandafirilor, asupra căreia fereastra deschisă nu avusese nici un efect, și de faptul că fotoliul prea jos mă situa într-o poziție de inferioritate. Percepeam desenul floral, cafeniu și galben, al covorului, tapetul cafeniu deschis, dalele lucioase, gălbui, din jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
chiar și un reșou electric (pe care preparasem curry), astfel încât îi lăsase Pamelei restul apartamentului. Reșoul era așezat pe un pătrat de ziar, împroșcat cu stropi de mâncare. Femeia de serviciu îi părăsise după ce fusese insultată de Pam. Încăperea era îmbâcsită de praf și mirosea a tigăi arse și a rufe murdare. Dar, în orice caz, așa cum spusese Perry, ușa putea fi închisă și încuiată. După cum am mai arătat, Peregrine Arbellow are cea mai lată față pe care am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]