158 matches
-
și o cifră record de șaizeci de grăunțe de cereale cu orez - pentru că trebuia s-o conving cât de mult îmi revenisem. În timp ce mă spăla - un proces neplăcut ce presupunea cârpe de șters și un lighenaș de apă călâie și îmbâcsită - am atacat problema. —Mamă, m-am hotărât să mă întorc la New York. —Ei drăcie, termină cu prostiile. Și a continuat să mă clătească. —Cicatricele mele se vindecă, genunchiul meu face față la efort, toate vânătăile au dispărut. Era ciudat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
italienesc cinci haidamaci încruntați, cu bâte de baseball și toporiști. După părerea mea, Little Italy seamănă mai mult cu Village. Zidurile scărilor de incendiu păreau să fie folosite pe bune de două ori pe săptămână - erau negre ca tăciunele. Atmosfera îmbâcsită nu se putea limpezi de râgâitul camioanelor și bășinile mașinilor, care își înălțau bolborosind vaporii de ulei și acid și lichid de răcire. Ce-o fi căutând strălucitoarea Caduta în lada asta de gunoi? Are un apartament la Cicero, plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O bucată de pâine, invizibilă în spatele crustei de mucegai, zăcea pe o oglindă spartă, iar un păianjen își țesea pânza între una și cealaltă. Cârpe, hârtii și frimituri fuseseră și ele acoperite de învelișul atotstăpânitor al mizeriei. Iar deasupra podelei îmbâcsite, se ițeau, amenințătoare sculpturile. Sculpturi care, prin comparație își făceau străbunele cioplite din Casa Fiului Răsare să pară niște revărsări de frumusețe și bucurie. Respingătoarele și contorsionatele forme, chipuri, trupuri, membre trunchiate și peisaje de coșmar vorbeau despre o patimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
momentul să-l abordeze. Sunt încântat să te văd. Jean Loup? Vino să-i ții companie maiorului. — Rukhsana, trezește-te!, îi zise Yasmin lui Pran, scuturându-l puternic de umeri. Te cheamă. Frecându-se la ochi, Pran intră în apartamentul îmbâcsit al lui Khwaja-sara, unde-i găsește pe fotograf și pe diwan, adânciți în conversație. Iminenta vizită a lui sir Braddock, produce la fel de multă îngrijorare aici, ca și în aripa lui Firoz din palat. Nababul vrea să știe dacă-l pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
De fiecare dată când se simte urmărit, observat, se mută în altă parte. Stă mult timp lângă un poster pe jumătate jupuit: Vizitați Bombay, poarta Indiei. Cât pe ce să fie abordat, când aude fluierul unei locomotive, care împunge aerul îmbâcsit. Iese pe peron și vede un tren trăgând în gară. Imediat începe îmbulzeala, acțiunea. Soldații se întind și coboară din vagonul de marfă, transformat ca să poată transporta tunuri. Hrana și alte provizii sunt descărcate de soldații Sikhs, supravegheați îndeaproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
eu, Rosita, te chem. Blue Pearl, vino la portal. Rosita dorește să comunice. Bobby se uită în întuneric. Nu vede nimic. Mâna doamnei Pereira îl apasă și mai tare, aproape strivindu-i palma. Vrea să-și tragă mâna. Aerul este îmbâcsit și fetid, deși poate e doar din cauza parfumului prea puternic al mediului, care-l lasă fără respirație, îi usucă gâtul și-i umple nările de mosc ieftin. — Blue Pearl? Blue Pearl? Tu ești? Se aud scrâșnete în întuneric. În jurul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
oasele și-și Întinse Încheieturile. Îl zări pe drac, prăvălit În șanț, sub tălpile lui goale. Îl cuprinseră mila și Înduioșarea. Se puse lângă țeasta diavolului, Îi luă căpățâna pe genunchi și porni să-i mângâie cu blândețe coarnele, părul Îmbâcsit, genele urduroase, barba Încâlcită și plină de turiță. De multă vreme gura lui nea Mitu nu mai rostise cu glas tare cuvinte, ca să nu tulbure tăcerea cea mare. Acuma vorbele ieșeau singure, puțin Împleticite de băutură, dar Îndeajuns de limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum trebuie să scrie declarația: stacojie la față, bagă pixul în gură cu capătul care scrie, își dă cu limba albăstrită pe buze, își crăcește coatele în toate părțile, e clar că scrisu-i treabă grea. Când am ieșit din odaia îmbâcsită, în mod clar o clasă reamenajată, până și cu tabla pe un perete întreg și cu harta fizică a României pe altul, iar băncile și parchetul puțind a ulei ca la început de an școlar, cum și era acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Moartea lui Mao va ajuta la definirea rolului meu. Însă din clipa în care iese din teatru, e din nou slabă. Se simte ciudat în legătură cu felul în care merge și vorbește. Concurentul lipsit de șanse răzbate din ea. Respiră aerul îmbâcsit și miroase gunoiul. Sentimentul e asemănător cu cel simțit la descoperirea unui cadavru care putrezește, acoperit de un roi de muște, la ora cinci dimineața, pe malul unui minunat râu de primăvară. Nu poate face nimic ca să schimbe cursul destinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ei cumplite îmi dè fiori reci, ea vorbind încontinuu, incoerent, smucindu-și din când în când capul, ca pentru a-mi atrage luarea aminte, foindu-se, Ori de câte ori își schimbè poziția pe banchetè, emanând în aer un miros persistent de haine îmbâcsite, de urinè și de tutun ceea ce face ca în stomacul meu sè se înalte un val uriaș de greațè care se sparge de pereții interiori ai cutiei craniene, lovindu-se de cerul gurii, înfundându-mi nèrile și astupându-mi urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe aici sunt forțați să renunțe la credința lor, dar eu întreb, unde mă aflu, ce țară este aceasta, și el spune, aceasta este Țara Conversivă, nu ai auzit de Țara Conversivă? Când mă trezesc, încăperea este deja întunecată și îmbâcsită, un miros greu de prăjeală plutește înăuntru, alungând aerul răcoros și primăvăratic de afară, lângă mine găsesc o farfurie plină de grăsime, mă îndepărtez de ea ca și când ar fi o creatură însuflețită, mama spunea că acela care se trezește după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
crezi? Acum doi ani a murit mama din pricina asta și acum, tata... exact la fel. Fiind duminică, culoarele spitalului universitar erau înțesate de vizitatori, precum și de pacienți deplasabili. În aer plutea un miros specific - dezinfectant, miros de urină și așternut îmbâcsit, amestecat cu parfumul florilor. Asistentele alergau de colo-colo, tocurile lor răsunând sec. Tatăl lui Midori se afla într-o rezervă cu două paturi, al lui fiind lângă ușă. Lăsa impresia unui animal mic, neputincios. Zăcea pe o parte, fără vlagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un șemineu masiv, din teracotă lustruită, crem, pe gaze naturale, o chestie rarissimă în epoca universalizării încălzirii centrale, cu deosebire în instituțiile și serviciile publice. O mătură și un făraș improvizat dintr-o cutie goală de pizza, amândouă obiectele arătând îmbâcsite de funingine stăteau rezemate fără complexe, de marginea de jos a șemineului, ca o dovadă incontestabilă a faptului că, în iernile cele mai geroase, focarul căminului putea fi alimentat atât cu lemne, cât și cu cărbuni. Pe latura din dreapta ușii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plâns în ziua aceea până seara, nu mă mai puteam stăpâni. Când intra tanti Aura, mă prefăceam că dorm. Am plâns mai ales când am văzut-o pe Zizi, săraca, uitată de zile întregi sub masă, cu frumoasa ei rochiță îmbîcsită de praf, cu părul ei de ață încîlcit ca altă arătare. Când mă gândeam cu câtă dragoste îi făcusem schimburile, chiloțeii, furoul și tot ce mai avea pe ea, iar acum o abandonasem ca o mamă vitregă, care își oropsește
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spre un trotuar, când spre celălalt, gata-gata să se ciocnească ba de o mașină de făcut asfalt, ba de o grămadă verde-cenușie de piatră cubică, rămasă aici de când a început să se paveze strada. Iar el se sufoca în umbra îmbâcsită, cu broboane uleioase de transpirație care îl gâdilau sub guler, la rădăcina părului pomădat, între firele țepene, roșcate din mustață ; astfel că nu mai prididea să se șteargă cu batista cu monogramă. La un moment dat, nemaidovedind să se șteargă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
împovărătoare. Prilejurile în care „luase ceaiul“ cu el și trebuise să răspundă întrebărilor lui convenționale cu privire la activitățile ei, fuseseră adevărate calvaruri, prin care se străduise să treacă fără a săvârși greșeli. Atmosfera acestor întâlniri era, în memoria lui Hattie, greoaie. Îmbâcsită, sufocantă, deprimantă la culme și vag amenințătoare. Fusese întotdeauna puțin speriată de John Robert. Pearl era și mai speriată de el. Și acum se părea că, pentru prima oară, fuseseră instalate într-un oraș unde, cel puțin pentru moment, locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rămâi, nu ai voie să te găsești aici, nu ar fi trebuit să-ți dau drumul înăuntru. Trecu, grăbită, din holul micuț în cămăruța luminată din spatele acestuia, unde un aparat de radio transmitea muzică pop. În încăpere plutea un miros îmbâcsit, de fum de țigară și de vin. Diane se învârtea de colo-colo, aplecându-se și culegând de pe podea articole de lenjerie. Deschise o altă ușă și aruncă un vraf de piese mătăsoase și dantelate, apoi o închise din nou. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la care avea, poate, dreptul. Glasul ei plăcut, cu o foarte vagă urmă de accent de Ulster, îi amintea că e irlandez. Uneori, când erau împreună, arătau ca doi tineri îndrăgostiți. — Îmi place încăperea asta. — Mă bucur. — E atât de îmbâcsită și de prăfuită și de nicăieri pe lumea asta. — Vrei să deschid o fereastră? — Nu, bineînțeles că nu. — Ce fericită aș fi dacă ai veni mai des! — Când vin aici, e ca și când mi-aș vizita trecutul. Îmi place trecutul. Urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
imensă milă. Cine sunteți?" l-am întrebat, aproape în șoaptă, prevenitor. Uitîndu-se undeva dincolo de mine, mi-a zis: "Domnule, eu nu exist. Nu insistați". Când m-am trezit, mai aveam în urechi aceste vorbe. Iar e vreme urâtă. Plouă mărunt, îmbîcsit, iar valurile se sparg furioase la țărm. Nu văd pe nimeni pe faleză. Au renunțat la înviorarea de dimineață și elevii școlii de karate. Profit de ocazie ca să mai sap puțin la temeliile ideilor cu care am trăit. Ortega y
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o curiozitate binevoitoare, poate cam aspră, Între oameni simpli, dar plini de bunăvoință? Atunci să ne Închipuim o scenă: o scenă cum am Întîlnit de zeci de mii de ori În labirintul nopții pe tot țărmul continentului. Într-o fundătură Îmbîcsită, prin ferestrele camuflate, Încadrate Într-un perete vechi de cărămidă măcinată: Înăuntru, o tejghea de bar cu suprafața umedă și netedă, presărată de urme ude de pahar; o bară de alamă cam strîmbă și nu foarte curată; lumină palidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a nu atrage atenția asupra lui. Firea lui șovăitoare, moale, politicoasă mă lăsa să ies în evidență, să mă impun, să exagerez, să iau foc, pe scurt să mă comport ca un tiran, ispită extrem de plăcută după ce dusesem o existență îmbîcsită, măruntă, de ratat. "Oare ce crede acum despre mine? m-am întrebat spionîndu-l cu coada ochiului. Că sânt un vânător cu experiență? Poate chiar un dur"... Țineam minte foarte bine vorbele individului de la care aflasem prima oară de acele locuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din fața azilului și discutau, luau în răspăr totul. Marea aproape că n-o priveau. Nu mai aveau putere să facă baie, intrau doar lângă țărm, asemenea copiilor, când era foarte cald, vara, și trăiau de prea mulți ani în orizontul îmbîcsit al azilului ca să mai aibă ochi pentru spectacolele grandioase ale naturii. Unii abia își târau reumatismele pe coridoare, iar dacă râdeau li se vedea gura știrbă. Singura răzbunare împotriva acestor nenorociri era plăcerea de a avea păreri despre orice sau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce-mi cerea să renunț la ceea ce nu mai puteam și nici nu doream să renunț? Ar fi vrut să fiu undeva o mediocritate oarecare, numai să fiu o mediocritate adevărată? să mă înăbuș în adevărul meu, în destinul meu îmbîcsit și strîmt? Și ce viață am fi dus? Ea laborantă, iar eu, eu ce? un amărât care să depindă de morți și de pietatea celor vii? Asta visa să devin? La ce-mi trebuia un adevăr mizerabil care mă cobora
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un unghi, bulevardul cu șinele tramvaiului pe o parte, fluviul cu cheiul și cu șinele de cale ferată de cealaltă parte. În acest unghi se află un mic colț aparte al orașului. În aer plutește tot timpul mirosul greu și îmbâcsit pe care-l emană distileria de alcool de pe malul apei, un miros care devine sufocant în după-amiezele calde de vară, când briza bate dinspre fluviu. Aici orașul a crescut la întâmplare, în urmă cu un veac sau cam așa ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
a nu atrage atenția asupra lui. Firea lui șovăitoare, moale, politicoasă mă lăsa să ies în evidență, să mă impun, să exagerez, să iau foc, pe scurt să mă comport ca un tiran, ispită extrem de plăcută după ce dusesem o existență îmbâcsită, măruntă, de ratat. „Oare ce crede acum despre mine? m-am întrebat spionându-l cu coada ochiului. Că sunt un vânător cu experiență? Poate chiar un dur”... Țineam minte foarte bine vorbele individului de la care aflasem prima oară de acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]