312 matches
-
al veșniciei. În preajma sa, la stînga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într-un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr-de suflare, ca Îmbălsămați, nu mai aveau nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepămînteană, presimțind mai la stînga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepămîntean și Îmbălsămat al cîinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de sîngele purpuriu al soarelui cald, așadar, atunci simți duhoarea purtătorilor săi, sudoarea capetelor lor rase și ale subsuorilor, ca și mirosul de vite, În clipa În care fură așezați toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ei soț, căpitanul Johnson. Și totuși, cu toate că ea era bătrână și grasă, uneori rulam covorul de Bruxelles, aduceam servitoarele și vreo două prietene de-ale lui Tiaré și dansam, deși acum foloseam muzica unui gramofon hârâit. Pe verandă aerul era îmbălsămat de parfumul greu al florilor de tiaré, iar deasupra capului Crucea Sudului strălucea pe un cer fără nori. Tiaré zâmbi indulgentă: — Am ținut-o tot așa până la trei dimineața și când ne-am dus la culcare nu cred că vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mut. Cercetă din nou lucrătura, căutând punctul În care Împăratul Își alipise buzele În ultima sa Înghițitură. Dar nu descoperi nimic care să confirme această ipoteză. Închise ochii, Îndreptându-se din nou cu gândul către Împărat. Acum, trupul său zăcea Îmbălsămat la Palermo. Dar unde Îi era inima, odată smulsă din piept? Acolo, În odaie, nu răsuna oare un ecou al minții sale, cu mai multă putere decât În preajma corpului său descompus, a zdrențelor rămase din veșmintele sale regale Închise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a României! În „grădina” aceasta, unde a crescut Mioara și s-a format fruct al creației și interpretării artistice muzicale, se sting cu încordarea statică a uitării, dorurile. Deși Mioara Manea Arvunescu este o artistă mirabilă care a uimit și îmbălsămat inimile publicului de pretutindeni, cu parfumul catifelat și culorile raiului muzicii de operetă, există o dârzenie a indiferenței edililor municipiului vrâncean, față de ea. Nimeni, este proporția la care se reduce numărul celor din actuala gardă culturală a Focșaniului, pe care
MIOARA MANEA ARVUNESCU. FARMECUL OPERETEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363782_a_365111]
-
am nimerit toți într-o junglă? Și de ce aceasta ne ține în obscuritate cu frica ideii de om terorist? Am găsit explicat în dreptul cuvântului „teroare” și explicația: asuprire bazată pe intimidare. Atunci Leul din junglă ce este, dacă Elefantul își îmbălsămează spiritul pentru înveșnicirea clipei căzute în privirile stinse ale unei Rândunele ce a încetat să taie azurul?! Incultura îți trădează caracterul când nici nu te-aștepți; te dezbracă de viciile ascunse și rămâi golit într-o „conștiință murdară”27. Încep
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
umflate de ape. În candelă, pâlpâia ultima îmbucătură de ulei ars. Casa își lipea obrajii striviți de igrasie, de tâmplele lui. De departe, un câine mușca din fărâma de viață, osificată. Seara își prinsese penelul, încărcat de moarte, peste satul îmbălsămat de neputință. Se așeză în genunchi, și începu să-i mângâie părul năclăit de lut. -O să vin după tine!-să nu-ți fie teamă de întuneric. Doar că acum, va trebui să îngrop șuvoaiele astea, negre de furie, ca să
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
care îți umple inima de bucurie ,dar în același timp îți întunecă vederea și îți sucește mințile. Dragostea ! Iar eu am ajuns pe neașteptate din mijlocul bulevardului ,într-o căsuță de la țară, așezată la capătul unei ulițe neasfaltate ,care te îmbălsăma cu noroi din cap până-n picioare la fiecare ploaie un pic mai serioasă. Niciodată nu mi-am imaginat că aș putea trăi departe de lumea umplută de asfalt și agitație ,dar tocmai de aceea nu trebuie să pronunți cuvântul „ niciodată
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]
-
avut, prin crâng, de nu te-ai abătut! Nu ai trăit de n-ai simțit mirosul frunzei jeluite-n bătătură și nici de n-ai adulmecat mireasma primăverii-n arătură! Nu ai trăit de n-ai simțit, aroma sfintelor gutui îmbălsămând în iarnă, casa și nici de nu te-ai odihnit în fân, la coasă! Poetului la moartea sa Lui Adrian Păunescu ''Zăpezile postume'' au început să cadă Și lumea, adevărul a început să-l vadă. Cum la nevreme, iarna în
SECVENTE IN ALB SI NEGRU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367358_a_368687]
-
în zumzetul scăzut de voci, una din Nocturnele lui Chopin, și sunetele (vorba lui Arghezi) „au umplut clădirea toată./ Sertarele, cutiile, covoarele./ Ca o lavandă sonoră”... Degetele distinsei doamne se odihnesc ușor, dar eu mi le imaginez lunecând pe clape, îmbălsămând văzduhul și înobilând locul, prin însăși forța lor de suflet, dominând prin curățenie și eteritate. -Țvica, vreau să-l cunoști pe domnul Roni! M-a luat de mână, până la soțul ei. Puțin, am fost surprins, dar m-am recules într-
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
de ne-o fi dat vreodat’, Să ne privim în ochi și sub aripa De timp purtat de-un dor însingurat Să sorb acel nectar cules din liniști Ascunse-n limpezimi de iriși dragi Ce-mi dăruiesc mirifice priveliști Și-mbălsămează cu miros de fragi. Sunt doar o fărâmiță de iubire Đin lacrimi zămislită și durere Dar năzuiesc mereu la fericire Te simt aproape, dulce mângâiere. De vei veni îți voi aduce-n dar Un coș împodobit cu flori de suflet
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
în picioare, având părțile corpului perfect simetrice față de mediana care le traversează. Egiptenii credeau că sufletul (parte a ființei) pe care o numeau ka, continuă să trăiască și după moartea trupului și că se poate întoarce în trup. De aceea îmbălsămau trupurile, pentru a nu putrezi și mai puneau în morminte statuia celui mort pentru a fi înlocuit trupul, în cazul putrezirii. Așa s-a dezvoltat sculptura și pictura lor, având un caracter religios-funerar. Arta sculpturii se manifesta prin sarcofagele ornate
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
mai ai nici un avantaj... Timbru demisec Să-ți spun, iubito, cum expediezi un suflet... sufletul meu, de exemplu: îl ții la naftalina vieții tale, preț de câteva secunde lumină, apoi pui peste el sărutări furate din vestigiile inimii mele, îl îmbălsămezi cu lacrimile lăsate într-un pocal plin de căutare, adaugi un pic de venin din fostele tale plăceri și îl bagi într-un plic lipit cu nepăsare... Timbrul nu-l mai pui, iubito, Sufletu-mi e timbrat din oficiu, cu
UN POET DE CALIBRU, VALENTIN LEAHU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349113_a_350442]
-
oare o descifrare a visului unui Demiurg, a visului unicului Dumnezeu, un arhitector al altor galaxii și planete, "un filosof, care nu a iubit, numai din înțelepciune", cum scria Ionel Teodoreanu în " Lorelei". E, poate, surprinzătoare întrebarea, ce mi-a îmbălsămat sufletul, și îmi promit mie însumi să revin mereu cu acest gând, dovedindu-mi autenticitatea și acestei științe -științe a literaturii, culturii și conștiinței, or, arta este știință și conștiință, dar, mai ales este acea atingere a harului, după cum spunea
DE ZIUA MONDIALĂ A SCRIITORILOR de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348494_a_349823]
-
pe care inima a început să scrie femeie pentru tine al iubirii vers din vise mi-am clădit un univers în care suntem împreună o tu și un eu nedespărțiți și drept dovadă la picioare îți aștern covor din lăcrimioare îmbălsămate în lacrimi de iubire să ne aducă fericire. Referință Bibliografică: pentru femeia ce-o aștept / Gelu Dragoș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1901, Anul VI, 15 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gelu Dragoș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PENTRU FEMEIA CE-O AŞTEPT de GELU DRAGOȘ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348540_a_349869]
-
mai tronează iarna în deplinătatea sa! - Este o idee minunată! Între timp părăsiră bulevardul și pătrunseră agale pe o alee slab luminată. - Ce parfum plăcut, îmbătător! - exclamă Caterina închizând câteva clipe ochii săi albaștrii și inspirând aerul proaspăt al nopții îmbălsămat cu parfumul florilor. Se opriră la interseciția a două alei și admirară cu nesaț ciorchinii din flori ale pomului ce-și revărsa ramurile deasupra lor. - O nouă primăvară pe aceleași chipuri triste! - medită Ian. - Încă o etapă ce marchează scurgerea
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
generos de guri mincinoase, de zâmbete false, de pe chipuri fără ochi... Și Doamne cât aș vrea să le sfârtec privirile nevăzute. Cât aș vrea să le sfarm până la ultimul scâncet, libertatea de a mușca adânc, inimile curate... de a le îmbălsăma, de a le atinge cu coasa adevărului falsitatea, atât de murdar așternută drept ninsori... Și Doamne câte insinuări ale șerpilor valorilor, transformate în bici umed, peste sufletele neștiutoare, în căutarea unui drum, a unicului drum... Doamne, stinge-mă sau lasă
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
madone.” Un text sentimental decupat dintr-o extraordinară sensibilitate poetică, recompus într-un „Sonet de toamnă” ne amintește de Ion Pillat : „Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu nevroze : Amurgul ofilit vernailiza-n decor În tonuri violete de simbolism minor ; Îmbălsămau odaia murinde tuberoze. Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu imagini, Neliniști primitive și ceți ai distilat, Foiletând în cartea poetului Pillat Antologii de frunze, la pluvioase pagini.” Romulus Vulpescu a și tradus din Villon, din Shakespeare, din Dante
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
1092 din 27 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului În ochii tăi nu a mai plâns vioara și te aștept la mine să revii, să îți aduc în tine primăvara și macii de sub soare din câmpii. E chipul tău în flori îmbălsămat când gura ta miroase-a trandafir, cu zâmbetul frumos înmiresmat iubirea curge-n tine ca un fir. Ți-am pus în lacrimi mir și busuioc și te-am lăsat sub soare adormită, ca un rubin ce-și caută noroc în
IUBIRE SI CAINTA de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347587_a_348916]
-
XVII. IUBIRE SI CAINTA, de Anton Viorel , publicat în Ediția nr. 1092 din 27 decembrie 2013. și te aștept la mine să revii, să îți aduc în tine primăvara și macii de sub soare din câmpii. E chipul tău în flori îmbălsămat când gura ta miroase-a trandafir, cu zâmbetul frumos înmiresmat iubirea curge-n tine ca un fir. Ți-am pus în lacrimi mir și busuioc și te-am lăsat sub soare adormită, ca un rubin ce-și caută noroc în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
Acasă > Poeme > Antologie > WALTER CHIURLEA - POEME BILINGVE (I) Autor: Walter Chiurlea Publicat în: Ediția nr. 448 din 23 martie 2012 Toate Articolele Autorului [1] BUNĂ DIMINEAȚĂ Bună dimineață!-strigat lăsat în miez de noapte „Bună dimineață!” șoptește aerul îmbălsămat de zorele. Tu ce mai faci? A răsărit din nou un curcubeu ce-mi încălzește talpă aburind de vise. Ochii mei se învață să doarmă iar stropii albi că o lacrima târzie mă limpezesc și se sfarmă de pleaope. [1
POEME BILINGVE (I) de WALTER CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362099_a_363428]
-
stele să ți-o aducă-n taina printre flori, ploua cu roua cald-a unui suflet și-am așteptat, cum te-așteptam de multe ori... Dar numai vântul a venit la mine ca să dansez cu el un vis stelar, se-mbălsămau iar zorii în verbine și am rămas stingher în vechi hotar. Leonid Iacob Referință Bibliografică: răspuns / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 987, Anul III, 13 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate
RĂSPUNS de LEONID IACOB în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365021_a_366350]
-
amenințate de drumurile-simbol, ca nisipurile detașate de ape, pe care se odihnește trupul iubirii. Nimeni nu știe cum în adâncul visului, dorința e o flacără albastruie care arde inima trubadurului intrat în cântec. Voi însera pe pajiștea apusului, să-mi îmbălsămez inima cu cîteva ierburi. Mă voi nemuri în zidul fântânii, pentru salvarea unei stele, în care voi înnopta definitiv. Referință Bibliografică: Intrat în cântec / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 436, Anul II, 11 martie 2012. Drepturi
INTRAT ÎN CÂNTEC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366322_a_367651]
-
când ești un performer dacă reziști și nu te risipești printre derive. Tot mai străin, uitat și părăsit de cei pe care-odată i-am iubit, m-am izolat în mica-mi colivie în care ciripesc din când în când și-mbălsămez întruna gând de gând spre-a le-ngropa apoi în poezie. Tot mai străin, speriat și resemnat cărarea cea din urmă o străbat. Eram pe culme Eram pe culme și priveam vrăjit în jurul meu,uitând că-s istovit de-atât
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
ca în curtea bătrânilor sau a vecinilor când ne lăsam furați de poveștile citite, călărind Rosinante și purtând tot felul de coifuri... iar finalul piesei era un gest calculat, simplu, de a înmuia pămătuful în ligheanul de aluminiu, de a îmbălsăma barba cu spuma albă și apoi de a trece lama de-a lungul, de-a latul și în răspăr pentru a lăsa acel chip limpede, senin... la urmă rămânea privirea: tandră și plină de înțelepciune... apoi reflectoarele se stingeau încet
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]