161 matches
-
nu cu altele...“ Și zău, Ahab, faci bine ce faci: joacă acest joc, pînă la moarte! Capitolul CXVIII LUMÎNĂRILE în clima cea mai caldă se prăsesc colții cei mai crînceni: tigrul din Bengal stă tolănit în păduri veșnic verzi și îmbălsămate. Cerurile cele mai luminoase ascund fulgerele cele mai ucigătoare: superba Cuba cunoaște uragane care n-au măturat niciodată pămînturile cuminți din miazănoapte. Tot astfel, în aceste strălucitoare mări japoneze, marinarul întîlnește cea mai cumplită dintre furtuni, taifunul. Acesta se dezlănțuie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Împins de grădinar pe căi greșite. Băiatul În frac care se Înecase În fântână. Totul Îi era mort, În afara ochilor. Ochii Îi rămaseră fixați asupra noastră - pe picioarele goale ale Obiectului, Întinse În poala mea -, În timp ce chipul i se păstrase Îmbălsămat. Apoi această apariție vorbi: ― Lesbienelor! ― Ignoră-l pur și simplu, spuse Obiectul. ― Lessssbienelor, repetă Jerome. Sună ca un croncănit. ― Gura! Jerome rămase Împietrit, ca un vampir pe balustradă. Părul nu Îi era dat pe spate, ci Îi cădea, pleoștit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fost divinizarea frumuseții de femeie, A femeei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri, Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate, Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer Și-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin, Fața pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie, Căci femeia-i prototipul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
realmente te minunezi de cele spuse acolo. Invocând o presupusă enciclopedie chineză, Empo riu ceresc de cunoștințe binefăcătoare, Borges reia o enumerare absolut ciudată a viețuitoarelor: „În străvechilei pagini stă scris că animalele se împart în: (a) aparținătoare împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) et cætera
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
realmente te minunezi de cele spuse acolo. Invocând o presupusă enciclopedie chineză, Empo riu ceresc de cunoștințe binefăcătoare, Borges reia o enumerare absolut ciudată a viețuitoarelor: „În străvechilei pagini stă scris că animalele se împart în: (a) aparținătoare împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) et cætera
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care cheamă și strigă din adâncuri: apărați Neamul, apărați credința, apărați Biserica. Să nu-ți pleci capul în fața vicleanului cel fără de Dumnezeu. Învață să deosebești lumina de întuneric, învață să deosebești adevărul de nelegiuirile duse până la trădare. Cuvintele mieroase, frumos îmbălsămate, să le drămăluim cu sfintele noastre porunci. Vezi să nu-ți tulbure ochii și să nu-ți amețească mintea mirajele minciunii. Comunismul, fiară apocaliptică, urmărește distrugerea neamurilor, creația lui Dumnezeu, și să doboare Biserica lui Hristos. Dar Biserica lui Hristos
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dorința șoptea încet o rugăciune timidă spre înseninare. Ploile de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor prin toate vitrinele lui gătite ca niște femei cochete, cu trecători sprinteni, mulțumiți de belșugul irigației, pe când răsuflarea proaspătă a Cetăței, trecută peste grădini, îmbălsămată și aburită din căldura de sin a pământului copt, era delicioasă de respirat. Totuși, azi ploaia răsturna la fiecare zece minute o găleată nouă și nu puteai prevede dacă se va statornici sau se va risipi la timp, generoasă. Cum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
făcând acest lucru te poate lecui pe viață. Peste tot dau numai de cupluri. Mă duc înapoi în hol și mă strecor afară printr-una dintre ferestrele franțuzești. E o noapte foarte frumoasă și caldă. Frunzele freamătă încetișor în adierea îmbălsămată, iar secera lunii atârnă palidă pe cerul negru. Îmi dau seama cât este de poluat aerul Londrei când vin la țară și văd puzderia de stele, care aici iau locul norilor violeți ce plutesc deasupra orașului și care nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
compensație bănească. „Mulțumesc lui Dumnezeu, sunt ceea ce se cheamă un om Înstărit. Un rentier curios și chiar avizat. Mi-e de-ajuns ca În cursul explorărilor mele, să mai găsesc vreun alt exemplar din Khunrath sau Încă vreo salamandră frumoasă Îmbălsămată, sau un corn de narval (pe care m-aș rușina să-l țin În colecție, dar pe care până și trezoreria din Viena Îl expune ca fiind corn de unicorn), și câștig astfel, printr-o scurtă și plăcută tranzacție, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sufletul meu este un suflet dintr-o altă lume care nu se potrivește nici unui șablon. Sufletul meu e o cutie de argint scăldată într-o mare de lacrimi, peste care luminează un soare violet deasupra căreia aerul e umbros și îmbălsămat și în care înoată doar pești de cristal.... Ce se vrea oare sufletul meu? În cutia de argint se găsește totul, de la o floare până la soare, de la o privire de oțel, până la o adevărată suferință care te cuprinde. Lumea sufletului
Lumea sufletului meu. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Olariu Livia () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2371]
-
I-am atins brațul ca să mă deștept. Fata aceasta mă iubește pe mine? La Belur-Math, în askram-ul lui Swami Vivekanahda, veneam de cele mai multe ori, mai ales sărbătorile, pentru că Gangele curge acolo chiar pe la treptele math-ului, și priveliștea e minunată, aerul îmbălsămat. Acolo ne plimbam noi nestingheriți, fără multe cuvinte și fără gesturi de dragoste. Acolo mi s-a părut că aflu o liniște pe care sufletul meu n-o cunoscuse nicăieri mai înainte. Era dragostea pentru Maitreyi sau convingerile mele bine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sutele, cu miile. Fâșii uriașe de papirus, bucăți putrede de lemn cu hărți ale lumii de din colo, cranii cu piele zbârcită și neagră lipită de ele, mâini scheletice cu unghii pietrificate. Vitrine cu scarabei cocliți și urne cu ibiși îmbălsămați. O necro polă sinistră răsuflând tăcut în jurul tău. Turiști umblau de colo-colo, minusculi pe sub marile statui de faraoni, grupuri însoțite de ghizi se perindau pe culoarele glaciale. Unul dintre grupuri era format din copii de școală. Stăteau adunați în preajma unei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
paradă de recunoștință pentru orice exponat naturalist găsise el special pentru ea. Cutia se deschise, iar specimenul dinăuntru era ea. Fiecare fleac pe care i-l oferise ea vreodată. Stătură în parcarea din spatele apartamentului lui, în timp ce ea răscoli prin trecutul îmbălsămat. Notițe scrijelite cu scrisul ei de spiriduș, în culori de pix pe care era imposibil să le fi avut vreodată, poantele unor bancuri care acum nu mai însemnau nimic pentru ea, chiar și tentative de poezii, pe jumătate scrise. Bilete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a făcut reparații. A învățat portul, mergând pe jos ori ducându-se cu mașina până la vechea rafinărie, dar și-a petrecut răsăriturile la docuri și între vânzătorii de pește, de unde o văzuse că își cară proviziile. Ea a fost ceara îmbălsămată care a umplut crăpăturile dintre el și Ghazal, miezul dulce și acru al sfârșitului tinereții. Chiar era o preoteasă a martirilor, așa cum crezuse, dar fusese sigheh pentru un mullah. Când s-a săturat să o aibă, propovăduitorul Coranului a trimis
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cenți acasă pentru munca din ziua aceea. Măturând de pe masă cu mâna colile de hârtie Big Chief, yo-yo-ul și mănușa de cauciuc, deschise jurnalul și începu să scrie. Dragă cititorule, O carte bună este sângele prețios al unui spirit maestru, îmbălsămat și pus anume la păstrare pentru viața de apoi. Milton Mintea pervertită (și bănuiesc că și periculoasă) a lui Clyde a găsit încă un mijloc de a-mi înjosi ființa mea invincibilă. La început am crezut că mi-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
speranțe plutitoare și vedeam cum naivitatea înota prin marele ocean. Un înger sidefiu, îngerul speranței ce mă îndemna să merg mai departe. Curiozitatea deschidea noi porți spre infinit, noi explorări. Într-un ultim zbor, voința se răsuci strălucitor în aerul îmbălsămat - un nou portal ni se înfățișa. Am intrat încurajator prin el, sperând să fie noi plăceri de întâmpinat. Și eu simțeam că am aripi din sunete străvechi ce mă îndemnau pe calea spre drumul regilor pierduți. Există oameni ce nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
devreme alerga în fața mea. Mda, nu pot să te contrazic. Ceva mai devreme mergea în urma unui dric tras de patru cai mascați, avea ciorapii rupți în genunchi, era plânsă toată, încercănată și deprimată, iar mortul din sicriu erai chiar tu, îmbălsămat și ferchezuit ca toți morții. Exact, așa a fost, alături de ea mai erau și alții... Huiduma, Omul cu Tatuaj, Agentul Imobiliar... De unde știi? Vecinul... De unde știi? De unde știi? De unde știiiiii???? Fiindcă eu sunt tu și tu ești eu și invers
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a umplut-o... Și te-a amenințat că, dacă, până mâine, te mai prinde prin zonă, îți încurcă și vreo câteva vene de sânge din hoit, ucenica se întoarce împăcată în făbricuța lor... Acolo, în făbricuța lor de conserve, găsești, îmbălsămată și împăiată, toată gîndăcimea care și-a plimbat vreodată carapacele pe sub pietrele de la noi din cartier. Bă, unde întorci ochii numai gîndaci!... Gândaci pe clanța de la ușă, gândaci în jurul preșului pe care te ștergi, la intrare, gândaci pe dușumea, prin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
totul se întîmplă departe? Tristețea - deficiență optică a percepției... Fiece clipă este o groapă, neîndestulător de adâncă, de trebuie să sărim prin atâtea până să ne rupem capul. Nu ești gelos pe Dumnezeu, ci pe singurătatea lui. Căci față de disperarea îmbălsămată care e El, omul e o mumie fâșneață. Timiditatea este arma ce ne-o oferă natura pentru a ne apăra singurătatea. Când te crezi mai tare, te pomenești deodată la picioarele lui Dumnezeu. Nici o nemurire nu te poate mântui de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prăfuită de cărți vechi (am o predilecțiune pentru vechituri ), am dat peste un volum mai nou: Novele cu șase gravuri. Deschid și dau de istoria unui rege al Scoției care era să devină prada morții din cauza unui cap de mort îmbălsămat. Închipuiți-vă însă că pe cine l-a pus litograful să figureze în gravuri de rege al Scoției? Pe Tasso! Lesne de esplicat: Economia. Am scos întradins portretul lui Tasso spre - a-l compara. Era el, trăsură cu trăsură. Ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
istoricul Deutscher, "era calculată pentru a impresiona mintea poporului primitiv, semioriental și pentru a sădi în ea sentimentul de exaltare pentru noul cult leninist. La fel se întîmpla și cu mausoleul din Piața Roșie, în care a fost depus corpul îmbălsămat al lui Lenin, în ciuda protestelor văduvei și a indignării a numeroși intelectuali bolșevici"556. Nu cred în acest calcul, care nu era singurul posibil. Probabil că erau cu toții sub presiunea unei forțe lăuntrice dacă au ajuns să dezgroape o ceremonie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
smochinele, nu? interogă Saferian pe Ioanide. - Foarte bune! confirmă acesta, învîrtind fructul, palpîndu-icarnea sămânțoasă. Smochinele, curmalele îmi calmează frica de putrefacție. Toate sucurile care puteau să fiarbă și să descompună țesuturile s-au evaporat și au lăsat o mumie vegetală îmbălsămată. Gaittany, constatând satisfacția lui Saferian, făcu din mână un gest de elogiu cu semnificația "v-am spus că Ioanide e plin de spirit", apoi, semnalând mișcarea imperceptibilă de persiflare a gurii lui Pomponescu, care avea aerul să spună că Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și clasat ― lipsa lui de audiență este mai mare. Dacă nu aș fi trăit experiența de editor, aș fi continuat să mă legăn în iluzia scrisului și a frumuseții care salvează lumea. Și aici nu am în vedere neputința "marilor îmbălsămați" care ne vorbesc de la o distanță ce îi așază dincolo de istorie, ci de autorii care ni se adresează din vecinătate și din lumea noastră, care ne vorbesc așa zicând peste gard, dacă nu chiar din ograda noastră. Regele și cadavrul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să-ți privești viața și să încerci s-o înțelegi. Să te înțelegi. 26 septembrie "Și ce faceți voi acolo?", mă întreabă un amic la telefon. "Traducem Sein und Zeit în limba urdu. Vrem ca poporul "urd" să moară frumos îmbălsămat." Aplicații la existențialii heideggerieni ai coabitării: Mitsein, Mitdasein și Miteinandersein. Ies cu bicicleta. Este după-amiază, soarele călduț cade peste Neckar, peste Alte Brücke, peste statuia sfântului care străjuiește podul, peste olanele roșii ale caselor din Altstadt, peste turlele bisericii Sankt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decor, de fantasticul romantic. Spațiul este cedat în continuare literaturii exotice, iar evaziunea e provocată de o "apariție" provenind din imaginarul acvatic: "Alergând de urgență la tubul de comunicație, Stamate, spre marea lui înmărmurire, văzu cum, în aerul cald și îmbălsămat al serii, o sirenă cu gesturi și voce seducătoare își întindea corpul lasciv pe nisipul fierbinte al mării..."294. Familist convins, Stamate, aflat în clasicul și perimatul conflict dintre iubire și datorie, adică "în luptă puternică cu sine295, pentru a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]