3,716 matches
-
-i transmite fratelui cu satisfacție preferința Varvarei pentru el. Caută prilejuri de a deschide vorba despre delicatul subiect, trimite emisari în preajma ei, ba se gândește chiar la pețitori. Așteptarea uzează și sora devotată transmite starea de spirit: ,Tigroaica susține că îmbătrânește de la o zi la alta și e hotărâtă să-și schimbe planurile. Aud de la alții că nu-i logodită cu nimeni și trag nădejdea că va fi a noastră. Nu mă hotărăsc să mă informez în legătură cu acest lucru, din teamă
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
și de amintiri, este unul care pune în valoare calitățile poetului Ioan T. Morar: Așadar, era aici la Lindenfeld, și încă mai aștepta să se împlinească iluzia că își va întîlni, cumva, chiar și de la mare distanță, tinerețea. Locurile nu îmbătrînesc, cel puțin nu la fel de repede ca oamenii. Locul unde s-a născut și a copilărit trebuie să fie la fel de tînăr. Trebuia să găsească ceva, un semn, o stare, un abur numai ale lui. Unde sînt teii? Numai mirosul lor îl
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
viteza potrivită, ruginește încet: povestea, scrisă de o tînără femeie, despre copilăria-tinerețea unei femei. O fetiță, de fapt, care vrea să crească întîrziat, dacă se poate deloc, să nu treacă în pielea fostei colege de joacă, deja măritată, a mamei îmbătrînind dinăuntru, a mătușii țepene și nevricoase. Este nuanța, trasă în tușă fină, care ține departe un roman cu temă riscantă de excesele regretabile ale literaturii de gen. Nimic exaltat, bovaric în imprimarea pe bandă a unei vieți care nu duce
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
curbă descendentă, a renunțărilor succesive, consolarea cu tot mai puțin, după avântul către tot mai mult(e). Astfel că proza aceasta are o anumită vârstă la figurat, în sensul maturității estetice, dar și la propriu, prin biologia personajelor. Ele sunt îmbătrânite înainte de vreme, arse de vântul sălbatic al epocii (lumea veche, interbelică, așezată a fost distrusă și în prezentul narativ vedem doar resturile ei calcinate); și, totodată, măcinate interior de uriașa decepție ce a survenit entuziasmului inițial. Dat fiind că scriitorul
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
larg și cu sensibilitate o situație dramatică, punând și concluzii semnificative la judecata de valoare pe care o face atent și cucerit. Iată mărturisirea peste care nu se poate trece ușor (din Netrăitele): "Fac parte dintr-o generație care a îmbătrânit,/ dar nu s-a maturizat niciodată. Că am supraviețuit este, la urma urmei, un miracol, chiar dacă distruși/ sufletește până la alienare și handicap. Copii obosiți,/ captivi între iluzie și dezolare, incapabili să uite/ dezastrele semnate apăsat de alții. Noi nu am
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
scriem poezie, să fie scrisă ca să fie și găsită la o adică, de puținii ei cititori din orice timp. l în fine, câteva rânduri, cu drag, în beneficiul lui Bogdan Crețu. Ce ar fi de spus despre (generația) care a îmbătrânit, dar nu s-a maturizat niciodată? A te maturiza, după simpla mea părere, înseamnă a te supune iremediabil unor constrângeri din afară, a ceda, prin renunțare, la a protesta continuu prin energiile copilului și tânărului ce-ți poartă numele. A
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
dacă se poate plin de sfințenia unor idealuri care să-ți salveze până la urmă sufletul nemuritor. A te maturiza este, într-un fel, a accepta să mori puțin câte puțin, cu mult înainte de moartea hărăzită tuturor. Poeții știu asta. Ei îmbătrânesc dar nu se maturizează de buna lor voie niciodată și astfel rămân în memoria lumii nemuritori... Imposibila întoarcere eunăzi, a urcat scările redacției o tânără ce nu părea să aibă mai mult de 16 ani, și care dorea să stea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
noastră, că poate-așa pe lângă noi să treacă, și poate-așa prin noi să treacă, părând să tacă? Atuncea numele e mai puțin decât chemarea ce-ar suna prin }ara Nimănui, și mai puțin decât o umbră. În poemul ,Ce îmbătrânește-n noi", Blaga pare a suferi un șoc aproape fizic cu timpul... Brusc, într-un amurg de zi și de viață, simțim un decalaj între percepția cronologică interioară și adevărul temporal al lumii înconjurătoare. Poetul are impulsul de a-și
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
-și voala identitatea față cu noile generații, printre care cei de vârsta sa se simt străini: ne găsim oameni de altădată, / străini printre cei de azi, umbre în ceață. Totuși, autorul continuă să caute un răspuns la grava întrebare: ce îmbătrânește în noi?, rostită încă din primul vers. Cea mai mare parte din ființa noastră pare să se comporte mulțumitor: sânge, inimă, afectivitate, intelect, capacitatea de a intra în rezonanță cu lumea. Ce îmbătrânește în noi că neașteptat ne simțim într-
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
caute un răspuns la grava întrebare: ce îmbătrânește în noi?, rostită încă din primul vers. Cea mai mare parte din ființa noastră pare să se comporte mulțumitor: sânge, inimă, afectivitate, intelect, capacitatea de a intra în rezonanță cu lumea. Ce îmbătrânește în noi că neașteptat ne simțim într-o dimineață doritori să ne ascundem nume și față? Ce îmbătrânește în noi că-ntr-un amurg de zi și de viață ne găsim oameni de altădată, străini printre cei de azi, umbre
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
parte din ființa noastră pare să se comporte mulțumitor: sânge, inimă, afectivitate, intelect, capacitatea de a intra în rezonanță cu lumea. Ce îmbătrânește în noi că neașteptat ne simțim într-o dimineață doritori să ne ascundem nume și față? Ce îmbătrânește în noi că-ntr-un amurg de zi și de viață ne găsim oameni de altădată, străini printre cei de azi, umbre în ceață? Nu-mbătrânește în noi valul de sânge, nici inima cât bate, nici patima, nici spiritul, nici
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
neașteptat ne simțim într-o dimineață doritori să ne ascundem nume și față? Ce îmbătrânește în noi că-ntr-un amurg de zi și de viață ne găsim oameni de altădată, străini printre cei de azi, umbre în ceață? Nu-mbătrânește în noi valul de sânge, nici inima cât bate, nici patima, nici spiritul, nici răsunetul în urechi, numai lacrima. Omul bătrân plânge cu lacrimi vechi. Ce frumoasă (și ambiguă) idee poetică! A spune că numai lacrima îmbătrânește este o aserțiune
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
în ceață? Nu-mbătrânește în noi valul de sânge, nici inima cât bate, nici patima, nici spiritul, nici răsunetul în urechi, numai lacrima. Omul bătrân plânge cu lacrimi vechi. Ce frumoasă (și ambiguă) idee poetică! A spune că numai lacrima îmbătrânește este o aserțiune voluntar aproximativă - dar rămânând plină de sens. Lacrimile bătrânilor nu sunt diferite de cele ale adulților și tinerilor, ele tind chiar să le amintească pe cele ale copilăriei. Or, Blaga răspunde indirect la orice opoziție logică de
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
surprins un divorț total între ceea ce scrie, între ceea ce gîndește public și între gîndirea personală. Ironizează Moscova: acolo se schimbă teoriile din sfert în sfert de oră și mai des. Trebuie să ne conformăm și noi. E cam greu. Am îmbătrînit. Ochii îi sticleau de ironie și dezamăgire". Lui Petru Dumitriu i se recunoaște panașul unei superioare intelectualizări care-l diferenția net de companionul său întru "realism socialist", Zaharia Stancu: "De ce scrisul lui Petru Dumitriu, oricît ar fi de infame tezele
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
de oră de program între lucruri evident mai atrăgătoare. O dată creată această schemă, a emisiunii muzeale, a fost aproape imposibil să se renunțe la ea. Tinerii care au preluat ștafeta de la înaintașii epocii comuniste s-au integrat de minune modelului. Îmbătrâniți înainte de vreme, conformiști, posaci, incapabili să "treacă" dincolo de ecran, ei nu doar că au făcut deservicii ideii de cultură (pe care probabil că o admiră sincer), dar au contribuit la prăbușirea (se pare că iremediabilă) a prestigiului culturii la televiziune
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
aproape sincronă a receptărilor, mai detașate ori mai pătimașe, datorate, deopotrivă, "observatorilor" și "beligeranților" și creionare cu mînă/mină moale a unor frotaje după efigii în curs de fixare, preliminariile lui Chioaru ascund, nu suficient de abil, manifestele de altădată, îmbătrînite cu douăzeci de ani. Generația care a schimbat la tour d'ivoire pe tour de veille trece din nou, retrospectiv, la o altă turație, prin aceleași bătălii, prin delimitări, prin închideri și deschideri succesive de nuanță. Cu precizarea, strecurată printre
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
un rol la fel de emotiv ca o cărămidă. Tot în cadrul acestui festival s-a difuzat și Notre musique, ultima creație a celebrului Jean-Luc Godard, liderul curentului "Nouvelle Vague". E a 89-lea peliculă a sa. Care demonstrează că un regizor bun îmbătrânește în maniera vinului. Nu că Godard ar fi mai slab ca scenarist, adaug după vizionarea acestui film. Cred că e cel mai bun scenariu pe care l-am "auzit" în ultima vreme: beneficiază de un umor incisiv, induce tensiune în
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
cum bine spunea un sergent la recrutare boule/ după ce-am completat țidule despre starea civilă/ dacă ești major și necăsătorit/ familia ta e compusă din zero// pe maică-mea am însărcinat-o doar nouă luni// și uite ce-a îmbătrânit nu// (ceream ca idiotul biologie plus/ text/ dădeam târcoale nerăbdător/ ca la paișpe ani în jurul/ biroului de eliberare a buletinelor)/ vreau să îmbătrânesc nici o fată" (În urma unei discuții mai vechi). Pe cât de plicticoase, în derularea lor, erau versurile citate anterior
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
e compusă din zero// pe maică-mea am însărcinat-o doar nouă luni// și uite ce-a îmbătrânit nu// (ceream ca idiotul biologie plus/ text/ dădeam târcoale nerăbdător/ ca la paișpe ani în jurul/ biroului de eliberare a buletinelor)/ vreau să îmbătrânesc nici o fată" (În urma unei discuții mai vechi). Pe cât de plicticoase, în derularea lor, erau versurile citate anterior, pe atât de incitante, fiindcă ingenioase, sunt acestea din urmă. Vodcă sau vin, Flipper, Știi cum e când m-am trezit, Conserve bine
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
Femeia bondoacă și cu fruntea încrețită îi va deveni soacră. O vor tunde, îi vor pune pe cap o perucă și-o vor sili să se ducă la baia rituală. Va naște copil, se va certa cu soacra și va îmbătrâni înainte de vreme. Viața evreilor este rudimentară și posomorâtă. Mama ei n-a avut nimic de la viață. Așa e și cu Ioheved. Lumea din afară este imensă și strălucitoare. Dacă pleacă, va deveni contesă și-l va subjuga pe Lucian, vor
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
rămâne oricum o piatră de hotar în istoria echivalențelor românești ale Marii Opere. Și va rămâne evidența că, în toți acești ani ieșiți din țâțâni, cineva a avut incredibilul curaj să facă abstracție de necazurile și nevoile ce ne-au îmbătrânit înainte de vreme, de morișca politicianistă hârâind în gol, de VIP-urile de trei lulele avortate de micul ecran, preferând să escaladeze de unul singur masivul muntos și, ajuns pe creste, să înfigă al doilea steag tricolor. Am zis eu bine
Don Quijote - 400 - Suișul muntelui by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/11831_a_13156]
-
bruxellezi drept o victorie a României, însemană că e tare! În materie de tupeism își întrece chiar șeful. Care șef ne ia fața cu „stabilitatea politică” și „demnitatea românilor”. Ce stabilitate, dom’ prim-ministru? Stabilitatea de cimitir a unei populații îmbătrânită de griji, debusolată și resemnată? Stabilitatea la fundul oceanului, unde românul are întâlniri cotidiene cu nivelul de trai? „Demnitatea” de-a ne lăsa prostiți de-o bandă de escroci gureși, capabili să fure până și ouăle de sub găină, fără ca respectiva
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
-i ofrandă. Chemările - multe - puține, de la sfârșitul vieții, spre apusul nostru atât de cert, deslușesc, ca În viziunea lui Zaharia Stancu din romanul Ce mult team iubit - chipul de fum al Mamei, acum atât de real și dumnezeiesc pentru fiul Îmbătrânit În mite. Vezi poemele Loc de nuc, Nucile. Amândouă sunt departe de nostalgia poeților de la „Contemporanul”, ori a lui Coșbuc, Goga, vizând vatra satului părăsit. O privire tăioasă, aspră, te Însoțește de pe coperta a IV-a dintr-o fotografie policromă
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
mai Întâi, pe acel lucru e acel om strigoi... După moarte, acești strigoi se hrănesc... cu ființe și lucruri... de acelea pe care au fost puși. Astfel, se spune că o fată, fiind pusă strigoaică pe un câine, după ce a Îmbătrânit și a murit, s-a prefăcut În lup și a mâncat toți câinii din sat.“ Această credință descrisă de Tudor Pamfile este un caz particular, deosebit de cele care afirmă, pur și simplu, că cei născuți cu căiță vor fi pricolici
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
În străinătate, unde ia calculul de la capăt. Fiindcă și acolo lucrează cu cel puțin un etalon și mai multe necunoscute. Numai cea din țară rămâne aici, etalon pentru alții fiindcă, așa cum spune balada: Mijlocelul ei - Etalon in lei! Uite-așa Îmbătrânește directorul român și indiferent care este rezultatul pentru el pentru noi, tot zero rămâne! Cât despre salariul meu, ce să mai vorbim! Å stare proastă, de tranziție: Cum te poți ajunge În vremurile astea doar cu două secretare și jumătate
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]