1,512 matches
-
oile aveau talia de 48 cm, la sfârșitul lui ajungeau la 68 cm, aproape cât cele de astăzi. Una dintre cele mai interesante descoperiri este aceea că preistoricii își castrau animalele, atât pentru îmbunătățirea calității cărnii, cât și pentru a îmblânzi bovinele folosite pentru tracțiune. Gospodarii de-atunci obișnuiau să taie vara bovine, și iarna sau primăvara ovicaprine, iar sacrificarea nu se făcea la repezeală, ci pe-ndelete, să împace pe toată lumea, de la cei de jos până la idoli. Strămoșul... caltaboșului „În neoliticul
Agenda2003-51-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281844_a_283173]
-
greu! N-am putut dormi de dragul acordeonului. Ce instrument mai oferă așa bogăție? ” - răspunde Laza, tot cu întrebare, trăgând de burduf spre a obține mormăitul aprobator din instrumentul care îl ascultă parcă vrăjit. Mâinile îi zboară pe clape, acordeonul se îmblânzește și lasă, lin, să curgă melodii fără seamăn. Nu degeaba Laza Cnejevici s-a îngrijit să culeagă și să publice piese instrumentale pentru acordeon. S-ar fi pierdut, multe, fără să mai ajungă în repertoriul soliștilor, chit că azi generozitatea
Agenda2004-2-04-senza2 () [Corola-journal/Journalistic/281934_a_283263]
-
Nu mă mir că a fost inițiat și construit aici, la Timișoara. Îl consider un act istoric, un act de cultură. E al nostru. Acest loc trebuie îngrijit, iar jazz-ul apărat. Jazz-ul e o mângâiere. Jazz-ul a îmblânzit multe fiare“, declara în seara aceea Johnny Răducanu, înaintea concertului în care i-a avut alături pe Butoi, Kamo, Johnny Bota, Dan Ionescu și Gigi Moraide. Pod 16 a durat frumos vreo 10 ani, până când... l-a luat apa modelor
Agenda2004-9-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282114_a_283443]
-
puteri, parcă nici că a existat. Poporul, democrație, vot, dreptate, libertate, bunăstare, sunt doar cuvinte-armă de înșelat. Nu contezi ca om al lumii, în fața interesului celor care o conduc. Celor ce, cum spuneau bătrânii, au și pâinea, și cuțitul. Foamea îmblânzește și pe dracu, iar pe om îl bagă în sperieți. Află că frica domină și astăzi, ca și atunci când cu ceașcă la palat. Ca de altfel în toate timpurile, dar mai ales acum când justiția e doar pentru cine trebuie
Scrisoare către niciunde, dintr-o lume doar cu lacrimi şi bani. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
Testamentul lui Filderman”, cam nepotrivit. Eu am citat deseori din acest text, pe care l-am și publicat integral într-una din tre revistele lui Adrian Păunescu. Citez fraza cheie: „Mareșalul Antonescu a făcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuțiile germanilor naziști”. Repet: afirmația aparține fostului Președinte al Federației Comunităților Evreiești din România!... Raportul Wiesel exprimă îndoieli asupra autenticității acestui text, afirmând că sursa sa ar fi un articol din revista „Baricada”. Repet, declarația lui
Wilhelm Filderman şi Alexandru Şafran, cei mai importanţi evrei din România, despre „holocaustul” din Transnistria. In: Editura Destine Literare by Ion Coja () [Corola-journal/Journalistic/97_a_206]
-
Micului Prinț, creația pilotului francez Antoine de Saint-Exupery, dispărut în deșerturile Saharei. Micul Prinț suferă pentru că nu are nici un prieten - în afară de dragul lui Trandafir, rămas pe îndepărtata lui planetă. Micul Prinț întâlnește o vulpe, care îl învață cum s-o îmblânzească pentru a deveni prieteni. La despărțirea lor, vulpea îi dezvăluie marele secret al vieții: numai cu inima poți vedea cu adevărat ceea ce nu poți vedea cu ochii. Atunci când crezi cu toată inima într-o idee, o poți face să fie
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
un impuls imaginativ care va sfîrși prin a-i transfigura pe cei implicați, îi va pune sub semnul imaginarului a cărui manifestare de nereprimat este nevoia de a povesti. Vor descoperi că "e de povestit totul." Ficțiunea va umple și îmblînzi realul și va consacră, o dată cu fiecare aspect neliniștitor sau doar insignifiant al vieții, si pe cei care vor lua parte la ea. Personajele se consumă în obsesia "punerii la cale", a bifurcării datelor realului într-o sumedenie de probabilități, a
Fictiuni by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17711_a_19036]
-
Dumitru Tepeneag a evitat, în chip ostentativ, a-l întîlni pe proaspătul imigrant, pe peronul gării din Heidelberg. Atmosferă va reveni însă curînd la normal, așa cum se cuvenea: Nu se va scurge multă apă pe Neckar și Tepe se va îmblînzi, îl va lua din nou în brațe pe ătrădătoră și se va reface astfel o prietenie exemplara, de aici încolo fără fisuri". Stabilit mai întîi la Köln, apoi la München, I. Negoitescu i-a adresat o sumă de epistole, sub
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
ivit lucrarea. Orchestră, Corul - pregătit de Iosif Ion Prunner - îl urmează fără șovăire. Dificultatea tehnică dominată, în ansamblu, rămân porțiuni semnificative unde dicțiunea... se topește (referință mea este concertul de joi, 1 septembrie). Pe masura ce se apropie actele finale, profilurile se îmblânzesc. Nuanțata, reculegerea din "Sanctus" (antipatic, acela care caută pete în soare, dar observ că nici soliștii, nici corul nu atacă "sonor" consoana inițială, așa că auzim mereu... "Anctus"...). Superb "Preludiul simfonic" desfășurat lent în curgerea moale a vocilor instrumentale, înainte de "Benedictus
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
bolnav, bătrîn și obosit. Își simte sfîrșitul aproape. Își cheamă boierii de sfat și le cere ca succesor pe Bogdan cel orb, fiul său, (porecla îi venea din privirea încrucișata a ochilor) și, în plus, supunerea către turci ("Cercați a îmblînzi sălbateca fiara prin o supunere de bunăvoie: liniștită apă stinge urgia focului. Cereți să vă lase a vă cîrmui după legile voastre, a trăi cu obiceiele voastre, a vorbi în limba voastră... Cereți să nu se atingă de credință și
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
discret obliterat: remarcăm doar că naratorul ne spune că s-a îndreptat către oglindă, dar nu ne spune și ce a văzut, sau dacă a văzut ceva acolo. Și nu întîmplător - doar știm că literatura exclude hazardul sau măcar îl "îmblînzește" - chiar în acel moment, apare Celălalt. Contemplarea sinelui în presă aduce moartea sau duce la ezitarea între un tărîm și celălalt. Opinia comună presupune că privirea în oglindă e menită să provoace certitudini. Adică remediul nu la moarte, ci la
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
sfiește să-i asimileze, vitriolant, unei umanități decăzute în zoolgic: "Printre tertipuri/ și artificii,/ palide chipuri,/ sumbre delicii./ Lume de cloacă,/ legile rânzii,/ uite-i, la troacă,/ porcii, flămânzii!" În a doua secțiune a cărții, "Adevăruri cernute" tensiunea se mai îmblânzește, meditația e mai împăcată, registrele mai ample, încleștarea agonistică e preponderent defensivă. Cernerea adevărurilor se face recurs moral față cu ireversibila nocivitate a deceniului ce tocmai se încheie peste "Îngerii (ce) dorm în canale". Folosind fără să exagereze o recuzită
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
neînduplecați ai proletcultismului, Radu Petrescu pleacă din București ca să predea în câteva sate uitate de lume. Va renunța la meseria de profesor la reîntoarcerea în capitală - așadar diploma nu mai avea nici o importanță. Și totuși, când vremurile s-au mai îmblânzit, când decan a ajuns un prieten și admirator al său, Al. Piru, scriitorul a decis pur și simplu, că trebuie să fie licențiat. Din prefața cărții, semnată de Ion Bogdan Lefter, aflăm un motiv mult mai trist și mai profund
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
diagnosticul psihanalitic, a cărui puținătate de variante e știută. Invariabil te învîrți în jurul acelorași clișee din chingile cărora nu poți ieși decît trădînd psihanaliza, pentru ca, în final, să recunoști că daimonul inconștient, deși nu poate fi învins, poate măcar să fie îmblînzit. Restul ține de credință, iar cînd ea lipsește psihanalistul îți reproșează rezistența pe care novicele o manifestă față de o practică ale cărei beneficii nu le poți intui rațional, ci numai supunîndu-te ordalițiului unei analize personale. Iar la obiecția de principiu
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
într-o pajiște înflorită/ în timp ce pereții casei se fac de sticlă iar casa mea plutește deodată prin aer” (Casa plutește prin aer). Uneori tonul devine grav, notificîndu-ne o înfrățire aspră a ființei cu țărîna (de reținut totuși pedala fraternă, care îmblînzește asociația): „într-o seară cu lună ne vom întoarce țepeni solemni/ ca o halcă de carne înghețată pe tejgheaua măcelarului/ fără vorbe inutile vom întinde o mînă grea ca un munte/ fratelui pămînt surorii noastre neagra țărînă” (Fratele pămînt). Dar
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
spiritul posac al unui eventual muzeu, încă fidel unor principii îmbătrînite, are în Onisim Colta, sub aparența inofensivă a unui mimetism verificat, unul dintre cei mai radicali factori de perturbare. Un adevărat distrugător de tabuuri și un contemporan greu de îmblînzit. P.S. În articolul meu Ce se mai întîmplă cu Brâncuși, România literară, nr. 38, 27 sept.-3 oct. 2000, s-a strecurat o informație eronată căreia îi facem acum cuvenita corecție: Dl Lucian Radu Stanciu, deținătorul obiectelor de artizanat atribuite
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
ecranul unui monitor, și se imprimă pe o hîrtie care alunecă la infinit. Manuela e îmbrăcată în pantaloni largi, cu o bluză verde, poartă saboți și are părul strîns la spate. Are un aer obosit. O muzică discretă și intimă îmblînzește zgomotele sălii și creează o atmosferă de tandrețe și mister. B. Biroul Centrului Național de Transplanturi. Manuela intră în birou. Deasupra ușii apare inscripția "Coordonarea transplanturilor". Pune graficele pe birou și telefonează. Se aude o voce feminină: Vocea: Centrul Național
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
care a știut să utilizeze, în favorul națiunii sale, rezultatele revoluției. Revoluția rusă și grandoarea Uniunii Republicilor Socialiste nu se pot despărți nici un moment de personalitatea uriașă a lui Stalin." Se credea, naiv, atunci, că prin asemenea curtenii se va îmblînzi tiranul. Și astfel de elogii nu lipsesc de nicăieri, purtînd semnături de prestigiu. Tot în luna noiembrie 1944 Siguranța Capitalei publică un comunicat prin care vestea arestarea tuturor membrilor guvernelor de la 6 septembrie 1940 pînă la 23 august 1944. Ministru
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
farmec în spectacolul Iluzia comică a lui Alexandru Darie de la Teatrul de Comedie. În partea a doua și mai cu seamă spre final, lucrurile par să se așeze și altfel și să capete o dimensiune specială. O evoluție a personajului "îmblînzit" se remarcă în jocul Oanei Pellea, mai dinamic, cu mai multe momente nuanțate și, evident, reușite (jocul cu butoiul și beția, nunta, finalul). De multe ori pare că Oana Pellea să-și fi rezolvat singură situațiile (lucru pe care îl
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
fantezie și exotism. Caracterul fragmentar, secvențial, de tip fișă, notă al scriiturii îi permite să concentreze în doar câteva fraze o multitudine de imagini și idei care suscită prin bizar și mister. Michaux este un copil care scrie încercând să îmblânzească lumea și să găsească astfel răspunsuri la întrebările ființei. Așteaptă ca oamenii să-l desăvârșească, dar omul e precar, imperfect, cumva închis și el nevoie de "scufundări" pentru a descoperi esențialul din el. Stranietatea ființei trebuie înțeleasă și Michaux apelează
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
vîrf. A mizat el pe împotrivirea bonzilor locali ai PSD-ului? Sau această împotrivire i-a venit pe tavă, servită de cîrîiala mischiotă, a pesediștilor care își închipuie că puterile lor locale pot cutremura centrul? De curînd, Năstase l-a îmblînzit pe părintele Constituției, ridiculizîndu-l, fără ca altminteri neînfricatul Antonie Iorgovan să-i dea replică. Iar acum i-a aruncat în ghearele presei pe supărații locali ai PSD, vădit iritat că aceștia nu sînt în stare să priceapă că în decizia executivului
Bălți și cutremure politice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15879_a_17204]
-
un serviciu și să-i aducă prințesa rîvnită. Frumoasa adormită - ce-și împrumută gingășia și sagacitatea de la Cameron Diaz - îl preferă suzeranului ridicol pe căpcăunul drăgălaș, care-și recapătă încrederea în sine și-și va afla fericirea în brațele dragoniței îmblînzite prin iubire. Deviațiile de la morfologia bătută-n cuie de exegeții genului sînt de tot hazul, făcînd memorabilă această călătorie pe aripile fanteziei. Una dintre virtuțile ascunse ale fermecatei brățări, arheologică relicvă, care constituie mobilul confruntărilor de forțe scenarizate și regizate
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
politic cu suficientă îndemînare încît să nu-și contrarieze susținătorii. Practic, în jumătate de an, actualul locatar al Cotrocenilor a reușit să ajungă la timona mai tuturor succeselor fostului președinte Constantinescu, avînd însă și avantajul că, chipurile, s-a lăsat îmblînzit de noile direcții în care România a intrat înainte de venirea sa la putere. Susținătorilor săi, dl Iliescu le comunică mesajul că, vor, nu vor, trebuie să accepte mersul istoriei. Premierul Năstase le adresează votanților partidului său îndemnul de a fi
Privatizarea ca ironie a sorții by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15993_a_17318]
-
du-te acas. ea îmi da cu țîțele pe la nas. mi-a spus să mă arunc singur la coșul de gunoi și că din cordul ei sînt ras/ cu suflarea ochiului eu nu o pot atinge,/ fiind prea crudă, de-aceea-mi îmblînzesc privirea văzînd-o de departe prin zeci de ochelari de soare/ ploua cu mierle, cu aghiasmă/ mi-a spus că, de o vreme, mai are pe cineva pe dedesubt/ ca să te îmbrățișez, ar trebui să fiu, tot, numai brațe, ca să te
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
instituții ne tratează în consecință, adică de sus. Nu se comportă altfel nici cu aceia dintre noi la care uneori apelează, neputând să realizeze altfel anumite emisiuni. Este adevărat că dl Tucă, omul forte de la ,,Antena 1", s-a mai îmblânzit, se răstește mai rar decât altădată la interlocutorii săi, dar de tutuit îi tutuiește pe destul de mulți. L-am auzit tutuindu-l chiar pe ,,regele" Hagi, ceea ce mi s-a părut aproape un sacrilegiu. O fi dus dl Hagi de
De ce ne tutuiți? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15696_a_17021]