339 matches
-
ordinară a unui intrigant la sfera unui reprezentant al rațiunii de lume, care ia asupră-și tutoratul peste un om spiritual-minte dotat, dar moralminte minorean, pentru ca să-i aplaneze calea pe care, după părerea lui Carlos, el era chemat de-a îmbla. Cine nu vede în Burleigh decât pe omul cu inima aspră, care triumfează de pieirea Mariei și cine apoi traduce această {EminescuOpXIV 339} concepțiune a sa și în reprezentare acela ne aruncă într-o sferă ordinară, pe când el ar trebui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
clasice, din contra, el are un razim, un punct oarecum stabil care-l susține în mijlocul unei alergări fără repaos și a grăbirii adesea deșerte de a produce tot ceva nou. Este dar o nobilă ambiție a unui actor de a îmbla după posesia figurelor clasice, cari pe baza lor de granit își bat joc de valurile timpului și cari-l stimulează totdeauna din nou, căci au facultatea de a descoperi ochiului poetic tot din ce în ce mai multe taine. Tipurile clasice sânt așadar cultul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a frumuseței, iar nu stejarul de o mie de ani a caracterului, care nu prosperează decât pe stâncosul pământ a "unei puteri aspiratorii morale, adevărate și severe. Precât de puțin și-ar împlini chemarea ei adevărată o națiune care ar îmbla numai după arta și ideale și ar uita asupra lor toată mărimea practică, cât de puțin ar rămâne ea prin asta în putere și libertate, tot așa de puțin îi e permis și omului singular de a urma numai înclinațiunei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Cititorii noștri își vor aduce asemenea aminte că, în iulie 1881, a apărut în "Berliner Boersen Courrier" un lung articol, care dădea următoarele curioase amănunte și sfaturi: Muncitorul român - zicea foaia berlineză - e de-o lene estraordinară după ideile noastre; îmblă trândăvind îndată ce-a câștigat prin muncă scurtă subsistența lui pe mai multe zile... O concentrare a colonizațiunii germane nu se va putea organiza și recomanda din partea statului decât atunci când guvernul român s-ar hotărî mai întîi de-a da
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dezlănțuie atunci și că praful se alege din gheșeftarii și patrioții de meserie cari-l servesc. Așadar încă o dată: voim reforma legii tocmelelor, dar nu cum o voiește d. Rosetti, căruia nu tocmelele, ci popularitatea și vrajba socială [î]i îmblă prin cap. O voim cu serioase și amănunțite studii, cu păstrarea celor două principii necesare în materie: libertatea tranzacțiunii și obligativitatea strictă a îndeplinirii; o voim de bună credință și întemeiată astfel încît să nu mai poată fi o armă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și exactă. Au văzut fel de fel de Campinii înjghebîndu-și moșii sub pretextul că ar fi însurăței, au văzut o sumă de oameni împroprietăriți fără drept, fără să fie coborâtori de clăcași, au auzit făgăduințele ce le făceau roșii pe când îmblau după deputăție, or fi auzit citindu-li-se circularele Rosetti, au fost frământați de agenții administrativi, cari după cum mărturisește d. Nic. Ionescu, fac propagande, și din toate acestea au tras concluzia că toți au dreptul de-a avea pământ și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pot să-i procure considerația, înaintare și protecție în societate. Astfel oamenii se fac mărturisitorii și anteluptătorii unor opinii de cari n-au fost niciodată convinși, ai căror prozeliți n-au fost nicicând, ba cari poate nici nu le-a îmblat vrodată prin cap. Așadar, deși nu se poate zice că numărul opiniilor neverisimile sau eronate e mai mic în lume decum se arată în adevăr, totuși e sigur că sunt cu mult mai puțini aciia cari se țin în realitate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
esplicăm regulamentul după cum ne convine nouă ce lesne ne-ar fi a zice: Dar oare roșii la 1874 era prezentabili la Curte? Apoi - slavă Domnului - i-am apucat în vremile acelea. Mulți cari azi umblă țanțoși în cupele pe atunci îmblau iarna cu pălărioară de paie și cu hainuță de dril. De! Patria nu recunoscuse încă că patru clase primare și un curs de violoncel dau dreptul la ocuparea demnităților ei. Pe atunci existențele bântuite de furtună ale roșiilor erau termometre
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ceea ce Fantasio a scris, e o calomnie și mai mare ceea ce zici, d. C. A. Rosetti, arătând că parcă partidul, șefii lui, ar fi scornit așa ceva ca să te ponegrească pe d-ta. D-ta știi bine că acest zvon a îmblat prin București, știi bine că Fantasio nu l-a inventat, știi bine că el a reprodus numai ceea ce lumea își șoptea, fără s-o afirme negru pe alb. "De prin lume adunate și iarăși la lume date" zice Anton Pann
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
preț și prin mezat, fiind strigător al prețului onor. Giani, d. C. A. Rosetti a scos o altă marfă la maidan, virtutea sa casnică. Fantasio, sub a sa răspundere, a reprodus sub rubrica Cronica un zvon public, o poveste ce îmblă din gură 'n gură prin București, ca două muieri rele, amândouă măritate se vede, s-au smuls de păr pentr-un amant. Fantasio, al cărui nume sta îndealtmintrelea oricând la dispoziția d-lui C. A. Rosetti, precum și a tuturor cari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
toate plăcerile ce i le-ar putea procura, va să zică o risipește cu nesocotință, fără a-i trece prin gând măcar că chipurile în care trece toată ființa sa individuală și care reprezentă eternitatea ascunsă în persoana lui trecătoare, copiii lui, vor îmbla odată mizeri și dezmoșteniți pe acest pământ. În necunoașterea radicală a armoniei intereselor generațiunea prezentă își consumă ca o flacără tot oloiul, toate izvoarăle de esistență, prin aceea că le-ncarcă cu o consumațiune relativ prea mare, astfel încît generația
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de la 1643 sau textul Noului Testament. Mai mult decât atât, conștiința apartenenței la același neam reiese cât se poate de clar din predoslovia către cititori a Testamentului, căci „cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sînt buni carii îmblă în toate țărâle, așea și cuvintele acealea sînt bune care le înțeleg toți“43. Crezul său va fi câțiva ani mai târziu exprimat de Simion Ștefan în Psaltirea tradusă la 1651: „căci (...) cu multe lucruri frumoase arată și aduce înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
soțului: „cu mărturii ca aceste destoinici de-a să créderea, cum i-au adeverit cu nedejde să fie mort”; în acest caz pretenția femeii este justificată; „iară de nu vor fi mărturiile oameni de credință și va cunoaște giudețul că îmblă fără ispravă, atunce se va certa muiare” -, restricție pe care bizantinii - ea figurează în Sintagma lui Matei Vlastaris - o împrumutaseră din dreptul roman), femeile despărțite neavând dreptul să se recăsătorească. Nepunând la îndoială „prima nuntă” - potrivit poruncilor Sfântului Vasile cel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
iaste mutată de pe locul dumisale vistiernicesei, acolo unde era price între dânșii. Iar dacă am luat seama siamnelor, pietrelor, carili au fost puse în dial și de o parte de apa Bârladului și de alta, socotind siamnele, au aflat că îmblă Gligore Isar fără de ispravă [...] Și încă după ce-au îmblat el fără de treabă, acolisându-se, au și suduit-o dumnezei precum au auzit mulți oameni”. Și aprodul Ion Blogul a profitat de lipsa de apărare a unei femei singure (ele pierdeau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
între dânșii. Iar dacă am luat seama siamnelor, pietrelor, carili au fost puse în dial și de o parte de apa Bârladului și de alta, socotind siamnele, au aflat că îmblă Gligore Isar fără de ispravă [...] Și încă după ce-au îmblat el fără de treabă, acolisându-se, au și suduit-o dumnezei precum au auzit mulți oameni”. Și aprodul Ion Blogul a profitat de lipsa de apărare a unei femei singure (ele pierdeau deseori în confruntarea cu acești agresori; le defavorizau chiar Domnii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ș-au lepădat feciorii cânilor” (ardeau „în focu până în creștetu”), între clevetitoare, între cei lipsiți de respect față de clerici (pedeapsa lor era specifică: „nește scaune de focu și șede pre ele năroade multe, bărbați și muieri, și pară de focu îmbla într-înșii de-i arde și-i munciia”), între „ocărâtorii, și blăstemătorii, și clevetnicii, și menciunoșii, și tâlharii, și ceia ce despartu frați de frați” care se chinuiau „spândzurați” „de limbi”, între „svetnicii și hulitorii și ocărâtorii și [din nou
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
În general, Letopisețul... evocă vremuri de restriște, pline de războaie, invazii, fărădelegi, omoruri și jafuri, cu mari risipiri de oameni și bunuri, o lume plină de primejdii, mereu răscolită. O sintagmă cu rezonanțe apocaliptice - „Și feliuri de feliuri de spaime îmbla” - rezumă teribila realitate a timpului. N. deplânge mereu starea jalnică a țării, de care îi face vinovați pe domni și pe sfătuitorii malefici ai acestora, pe străinii care prădau în fel și chip Moldova, neuitându-i nicicând pe intriganții pretendenți
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
lui Manole. De-acolé s-au despărțit, cum spun, cătră cimitir și cătră dealul Budei. Cele de la cimitir s-au dat după copaci și nu le-am mai văzut, dar cele de pe deal, cum te văd și cum mă vezi. îmblau în toate părțile, parc-ar fi cătat suflet de om. „Ș-apú, zic eu de la o vreme, ce am cu voi, hâtu- vă așa și pe dincolo !” Sting lamba și mă culc. Și-ndată ce am adormit, numai văd că întră
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
durerea i-alină. {EminescuOpI 12} Căci vede surîsu-i de grație plin Și uită pericolul mare, L-apleacă mai dulce la sînu-i de crin Și fața-i umbrește cu păr ebenin La pieptu-i îl strânge mai tare. Așa marinarii pe mare îmblînd, Izbiți de talazuri, furtune, Izbiți de orcanul ghețos și urlând, Speranța îi face de uită de vânt, Și speră la timpuri mai bune. Așa virtuoșii murind nu desper, Speranța-a lor frunte-nsenină, Speranța cea dulce de plată în cer, Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Țîrîesc încet ca greeri Printre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mângâioase Și se sfarmă-n suflet trist, Cum în picuri cade ceara La picioarele lui Crist. În odaie prin unghere S-a țesut păinjeniș Și prin cărțile în vravuri Îmblă șoarecii furiș. În această dulce pace Îmi ridic privirea-n pod Și ascult cum învelișul De la cărți ei mi le rod. Ah! de câte ori voit-am Ca să spânzur lira-n cuiu Și un capăt poeziei Și pustiului să puiu; {EminescuOpI 106
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
încîntată... Care azi e-ntunecată... De-unde ești revino iarăși, Să fim singuri! {EminescuOpI 123} REVEDERE - Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au trecut Și de când m-am depărtat, Multă lume am îmblat. - Ia eu fac ce fac de mult, Iarna viscolu-l ascult, Crengile-mi rupîndu-le, Apele-astupîndu-le, Troienind cărările; Și gonind cântările; Și mai fac ce fac de mult, Vara doina mi-o ascult Pe cărarea spre izvor Ce le-am dat-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ce-ar zice, i se cade, tot ce face-i șade bine Și o prinde orice lucru, căci așa se și cuvine. Dacă vorba-i e plăcută, și tăcerea-i încă place; Vorba zice: "fugi încolo", râsul zice: " vino-ncoace! Îmblă parcă amintindu-și vre un cântec, alintată, Pare că i-ar fi tot lene și s-ar cere sărutată. Și se-nalță din călcâie să-ți ajungă pân-la gură, Dăruind c-o sărutare acea tainică căldură, {EminescuOpI 160} Ce n-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El și răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-același vad, Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleași frunze cad. Naintea nopții noastre îmblă Crăiasa dulcii dimineți; Chiar moartea însăși e-o părere Și un visternic de vieți. Din orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înțeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Și-nvîrte universu-ntreg. De-aceea sboare anu-acesta Și se cufunde în trecut, Tu ai ș-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la veleatul 7226, “au avut pâră... cu... iazovitul leșescu, pentru un loc de casă”. Și spune vodă: “Iar acum,... au ieșit alt iazovit de au jăluit... la domnia mea, Marin Kirnozeschie, pe dumnealui, precum le împresoară locul... Ce văzând... că îmblă iazoviții tot cu năpaște, care cum vine, unul după celalt, să ia locul dumisale, i-am dat domnie mea și pe acest Martin și pe alții, care or mai veni, rămași din toată legea țărăi”. --Îmi place cum spune vodă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
încet și sigur spre ruină din cauza lipsei de fonduri. În 1880 episcopul Melchisedec, vizitând mănăstirea făcea aprecierea că ,,astăzi această mănăstire reprezintă cea mai tristă priveliște: curtea presărată cu pietre și plină de dudău, încât îi este cuiva frică a îmbla prin ea. Casele egumenești se dărâmau, plouă în ele; cu toate acestea locuiește acolo un nenorocit preot și un miserabil dascăl, care se jeluiesc la toată lumea că au să moară de foame”262. Adevăratele lucrări de restaurare au început în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]