140 matches
-
Bătaia vântului. În loc de mâini am ramuri, ... Citește mai mult Mi-e dor și iar mi-e dor,Mi-e dor de-o primăvară,Și un plăpând un fiorDin trup stă să-mi răsară.Plesnește ghiocelul,Îl simt sub pielea mea,Îmbobocind narciseîmi bate inima.Urzicile în talpăMă-nghesuie la mers,Și pe genunchi, o nalbă,De frunze mi s-a șters.Mi-s coapsele de iarbă,Buratice zvâcniriși-mi flutură zambilaAscunsă în priviri.Mă gâdilă pe gambeChemarea cucului,Și-n minte îmi
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
sufletul să-i fie cuprins de bucurie Și inima să-i ardă de o dorință vie. Dorința de o rază aurită-n stele Dorința de-a uita lacrimile grele. Dorința de a face ochii să-nflorească Dorința de fior să îmbobocească. În surâsul zorilor de mai, eu m-am născut Și-n călătoria mea mult timp am tăcut. Dar în amurgul unei seri calde, senine, O blândă scânteiere m-a-nvăluit pe mine. Aripi mi-au crescut în suflet și în minte, (Mă
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
clipă fluturată pe relieful speranței. E prezentă ca rugăciunea în schitul inimii la fiecare liturghie a gândurilor, gata de îmbrățișări, gata de ridicări, gata de proptele, gata de zidiri. Mângâie din orice poziție, acrobată peste marginile lumii. Discretă ca floarea îmbobocită în ritualul devenirii, își vestește peste tot existența cu netăgăduită naturalețe. Ea, dragostea, e muzica sângelui. Fă-mi o transfuzie! Am căzut în atonie! Doar tu îmi energizezi sunetele inimii. Îți cântă și ție sufletul? (4 septembrie 2016) Iulia Dragomir
TRANSFUZIE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375609_a_376938]
-
iarnă, până prin decembrie viitor. Institutul Meteorologic, prin mesageri ca Romica Jurcă sau Busu, ori ceilalți prezentatori ai știrilor meteo de la celelalte televiziuni, menținea trează vigilența locuitorilor capitalei, anunțând că vor mai urma câteva zile cu ninsori și înghețuri, până vor îmboboci brândușele și vor înflori migdalii. În cancelarie totul decurgea monoton, după un program zilnic, mereu același. Niciun eveniment mai deosebit nu tulbura această rutină generatoare de plictiseală generală. Doar unele televiziuni private făceau discordanță în cotidian, relatând zilnic cu o
SEISM POLITIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372333_a_373662]
-
cu o carte în mână, să înceteze știrile despre nămeții ucigași din America sau despre potopul australian? E tristă primăvara care începe cu moarte de om în nordul Africii, dar nu e oare acesta un semn că acolo încep să îmbobocească ghioceii unui anotimp mai bun? Vorba scriitorului Wilhelm Busch: „sunt pesimist cu prezentul, dar optimist cu viitorul”. Nu mă lasă inima să nu mă bucur de venirea primăverii. Iar dacă nici anul acesta nu va ști nimeni pe aici ce
PRO-PRIMĂVARA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373030_a_374359]
-
Toate Articolele Autorului alb pe masa principiilor negru pe spatele tăbliei în care verbele adorm formele o iau razna sub greutatea rostirilor false minciuni droguri iluzii și ele răvășite de sensurile primite dar fals într-un punct în care primăvara îmbobocește mărul mama mi-a spus să merg să fotografiez mărul ieșit din semințele celui mâncat de mine prin clasa a patra spațiul era gol între bloc și iarbă pasul meu juca fotbal cu bulgării de pământ pământ argilos bogat a
MĂR ÎMBOBOCIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345902_a_347231]
-
contează formele contează cauzele apoi finalurile tristețea e iluzorie râd și eu cu luna nu mă ascund în nici un halou mă arăt întreagă în umbra blocului care se vrea copac geometria ei are un unghi ascuțit înțeapă verdele mărul a îmbobocit e bătut de minuni alb-roz mă duc să-i fac o fotografie apoi îi mângâi trunchiul știam eu că mă înțelege i-am mai scris un poem l-a citit prin geam bucurie... Referință Bibliografică: măr îmbobocit / Anne Marie Bejliu
MĂR ÎMBOBOCIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345902_a_347231]
-
lacrimi de iubire Și din “ seminți ” de nemurire Când dragostea ne contopește Ascultă cum o larvă plânge Născând un flutur, ce minune ! Și cum sămânța germinează Și se transformă grâu „ -n pâine Ascultă cum un ied se naște Și trandafiru „ îmbobocește Cum rodul vieții “ izbucnește “ Și seva cerne - o nouă viață Ascultă glasul nemuririi , Sămânța care-n veci nu piere , Cum crește viața , grâul, pruncul , Din dulcea taină a ... durerii Ligya Diaconescu
POEZII DE LIGYA DIACONESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346029_a_347358]
-
vers, în stare a răvăși sufletește, a tulbura, a edifica și îmbunătăți condiția umană. O energie lirică ducând la tămăduire. Am ieșit din sala de spectacole a Casei de Cultură a Sindicatelor din Galați proaspeți, revigorați, cu speranțele din nou îmbobocind în toi de Prier, semn al Învierii cea de aproape. A învierii Credinței, Speranței, Iubirii, celor trei virtuți teologale care constituie fundamentul creștinismului. Am străbătut împreună, numai ochi și urechi, mirificul drum al Poeziei și Cântecului, pe cărări știute și
UN OM FASCINANT ŞI LEC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347816_a_349145]
-
multor copii născuți după minunea de la Montreal. Nu se poate întoarce măcar o filă din cartea lui Ioan Chirilă, fără a se simte că este de pluș. La Montreal Nadia este „zeiță” iar în România, floare! Grădina florii care a îmbobocit pentru cununa corifeilor este Onești. Nadia doar a trecut prin Montreal, s-a preschimbat din zână a străbunei Moldove, în zeiță pentru sportul universal, pentru baletul preschimbat în gimnastică, de către ea. Nadia s-a renăscut din eternitatea Carpaților, drept o
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
Am aripi când iubirea mă-nalță la nou rang, La inima frumoasă a omului meu drag Să pot visa în noapte toți îngerii în zbor, Să vă pătrund în suflet cu farmec tuturor! Sunt semnul tău de întrebare În mine-mbobocește timpul Venit din ochii tăi de stele, Mă tot cuprinde, crește dorul Și ne ascundem printre ele. Mă năpădesc din amintire Frumoase clipele trăite Și sufletul mereu mă arde, Rămân pe căi nedeslușite. Urmează raza lungă-a rugii, Devastatoare în
AMINTIRE ASCUNSĂ-N NOI DE DUMNEZEU de MARIN MOSCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376529_a_377858]
-
de mult pe colțul casei părăsite Ghearele îi cojeau varul de pe glezne Își arunca urechi suitoare de grinzile vântului care suspendau acoperișul pe inima zidurilor flagelate in extenso * Acolo am ținut prima dată lumina în căușul ochilor fizici acolo am îmbobocit în copilărie și înflorit în tinerețe Pe crengile sufletului am împrumutat paseri să-și răvășească trilul între frunze Zburam cu ele adăpostind visurile sub aripile libelulelor să le găsească soarele să le crească Capcanele erau pline ochi cu zâmbetul anotimpurilor
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
casei ... Citește mai mult Rădăcini Rădăcina atârna de mult pe colțul casei părăsite Ghearele îi cojeau varul de pe glezneîși arunca urechi suitoarede grinzile vântuluicare suspendau acoperișulpe inima zidurilor flagelate in extensoAcolo am ținut prima dată luminaîn căușul ochilor fiziciacolo am îmbobocit în copilărieși înflorit în tinerețePe crengile sufletului am împrumutat paserisă-și răvășească trilul între frunzeZburam cu eleadăpostind visurile sub aripile libelulelorsă le găsească soarele să le creascăCapcaneleerau pline ochi cu zâmbetul anotimpurilorcare treceau ca o părereurma lor mirosind a reavăn și
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
dar mă voi ridica! Încă mai port în mine harul și divinul Deși m-a îngenunchiat atât de rău destinul... Nu plângeți păsări și îngeri azurii; Știu, am căzut, dar îmi voi reveni! Prin glezne, din strămoși cresc rădăcini Și-îmbobocesc iar trandafirii printre spini... E undeva o geana de albastru început? Altă speranța naște în sufletu-mi tăcut. Sfărâm în palme bulgarii țăranii creatoare Să știe că exist deși încă mă doare... Și mă avânt cu fruntea încrezător spre cer
AM CÃZUT DAR MÃ VOI RIDICA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375253_a_376582]
-
eu fierb lângă el.” Erau și situații când ea se prindea-n horă lângă EL, care-i zâmbea dulce, îi strângea degetul cu mâna lui puternică și la fiecare pas o privea drăgăstos. Din ochii lui izvorau razele care-i îmboboceau obrajii și-i luminau ochii, făcându-i să strălucească. Atunci, pașii ei ușori se armonizau cu pașii flăcăului, iar șoldurile ei se arcuiau pe linia sinuoasă a mlădierilor săltărețe ale lui. Toate aceste consonanțe sau disonanțe ale celor prinși în
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
o zi viitoare. Când noaptea-și trimite străjerii de stele De pază-n desișuri ce tremură sumbre, Lumina din tainița inimii mele Ucide sclavia stăpânelor umbre. Cărările inimii-s, azi, luminoase, Că umbra se-ascunde în noaptea adâncă Și visele îmbobocesc, preafrumoase, Ca floarea-de-colț pe nevrednica stâncă. Pseudonim literar - Bonnie Mihali ... Citește mai mult Cărările inimii sunt necositeși-n umbră se-aștern, până-n magica zare; În roua de lacrimi au fost urgisiteSă-și scrie necazul și-a lui apăsare.Așteaptă, supuse, să
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
un imn spre o zi viitoare.Când noaptea-și trimite străjerii de steleDe pază-n desișuri ce tremură sumbre,Lumina din tainița inimii meleUcide sclavia stăpânelor umbre.Cărările inimii-s, azi, luminoase, Că umbra se-ascunde în noaptea adâncăși visele îmbobocesc, preafrumoase,Ca floarea-de-colț pe nevrednica stâncă.Pseudonim literar - Bonnie Mihali... VII. ÎN DIMINEAȚA ASTA POEZIA RÂDE..., de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017. În dimineața asta soarele-și închină Spre cele patru zări mănunchiul viu
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
nu-mi fi. Goală pe câmpul minat al cuvintelor, aleargă femeia. Culege verbe seci, când fluturi prea orbi întind flori pentru încă o zi a universului. Plină în sinea ei, calcă apăsat femeia rădăcinile alegerilor. Tainice zăbrele de flori pocnesc. Îmbobocesc grăbit în mâinile ei, cât brâul cerului și pământului la un loc, ca o centură de viață -iubire-... La fântână, clipa începe jocul inelelor. Zidul de piatră închide soarele. Printre zăbrele, apa râde cerului, stele. Apa cheamă noaptea luna plină
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
indulgență a condeiului în conturarea frumosului. Fiecare scriitor este o rezultantă a evoluției sufletului său. Este un preaplin al timpurilor, eliberat în versuri sau proză. Proiecția cuvântului este înțeleasă în totalitate, doar când îmbraci haina respectivei elevări. Altfel, subiectivismul este îmbobocit sau înflorit, în funcție de absorbția informatiei în evoluție. Dar cea mai frapantă evoluție este însăși viața celui care o oferă consumului. Citește mai mult ” Cine sunt eu? mă-ntreb adeseori.” Vă propun să pășim într-un univers care pare tot timpul
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
indulgență a condeiului în conturarea frumosului. Fiecare scriitor este o rezultantă a evoluției sufletului său. Este un preaplin al timpurilor, eliberat în versuri sau proză. Proiecția cuvântului este înțeleasă în totalitate, doar când îmbraci haina respectivei elevări. Altfel, subiectivismul este îmbobocit sau înflorit, în funcție de absorbția informatiei în evoluție. Dar cea mai frapantă evoluție este însăși viața celui care o oferă consumului.... III. REGĂSIRE, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017. Te uită, mamă, pomii râd, Nechează
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
m-apropii, de frica Frunții și-a ochilor mei groaznici tremurînd, buzele tale că trandafiri în primăvara se-ofilesc. 190 Cum ai scăzut! strugurii tăi care-n al verii vast Belșug se revărsau, Închiși în purpurii mici învelișuri, de-abia îmbobocesc și mor. Ai tăi măslini care turnau ulei peste o mie de coline, Bolnavi privesc nainte și-abia-și întind către cîmpie ramurile. Și rozele-ți ce se-ntindeau în fața arzătoarei dimineți, 195 Ascunse-n mătăsos mic val de-abia răsúflă și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
POPPER 28 În volumele câtorva poeți situați „pe o linie de evoluție a liricei noastre”. Să cunoaștem această linie și argumentația lansată iremediabil pe ditiramb, logoree și retorică găunoasă: „Există oare un anotimp al poeziei În care harul muzei să Îmbobocească În versuri, precum mugurii lui April sau cearta păsărilor pe ramurile abia Înverzite? Se poate spune doar că fiecare vârstă a poeziei și-a vrut anotimpul ei, din care-și culegea simbolurile și culorile preferate. A fost o epocă polară
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
extins - al „onirismului”, căruia poetul i s-a raliat. Predomină însă originalitatea, imediat sesizabilă la parcurgerea oricărui poem. Iată, de pildă, un eșantion de glorificare a obiectului gospodăresc banal (în speță, un dulap): „Dulap obscur, în tine arde-un înger / Îmbobocit pe râșniți de cafea, / Visând piper rotund și zahăr cubic, / Fără să-ți știe taina nimenea. Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină / Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierți, / Dulci farfurii cu sufletul ca roza / De parfumat lângă mari pești
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
subteran unde oamenii scriau ceea ce nu puteau să spună, unde dădeau glas celor mai rușinoase dorințe și cunoștințe ale lor? Căci În acea primăvară, În timp ce Înfloreau brândușele, În timp ce directoarea școlii verifica bulbii de narcise din straturi, și Calliope simțea ceva Îmbobocind. Un obiect obscur numai al ei, care, alături de nevoia de intimitate, era responsabil pentru coborârea În toaleta de la subsol. Un fel de brândușă și el, chiar Înainte de a Înflori. O tulpină rozalie ieșind din noul mușchi Întunecat. Dar o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
argint și vase de bronz. Pierdută în gânduri, mânca un măr și ținea privirea fixă înaintea sa. Balamber îi contempla pe furiș chica rebelă, boticul obraznic și silueta subțire, în care deja se putea ghici grațioasa tânără ce stătea să îmbobocească. în primele zile se gândise că Go-Bindan s-ar fi mulțumit să urmeze mingan-ul o vreme, pentru a-l abandona, apoi, imediat ce s-ar fi îndepărtat prea mult de ținutul ei. în cel mai rău caz, plănuise să o alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]