3,530 matches
-
s-a făcut doar un pas și s-a revelat citez: ”cât de țărmurita ne este știința” privind misterul vieții și modul cum suntem noi “plămădiți” acolo în nevăzut, la nivel inframicroscopic, am scris următorul poem: Îmbrățișare în miezul ființei ( Îmbrățișare-n ADN*) Unii au înțeles demult Că moartea înseamnă transformare Prefacere Așa cum din Izvorul fără de sfârșit, Sfânt Se revarsă undele vieții pe pământ! Ele germinează-n frunze Apoi vin spre nevăzutele vii să le inunde Cu duhul La porțile dimineții
IUBIREA ESTE SUFLUL VIETII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 by http://confluente.ro/Iubirea_este_suflul_vietii_elena_armenescu_1339189068.html [Corola-blog/BlogPost/356217_a_357546]
-
perna și mai tare Mi-e frică să fiu singur la sfârșit, Iar sufletul de moarte copleșit Presimte c-a-nceput a ta uitare. Strângând la piept și grabnic părăsind Să lași în locul tău măcar o pernă, S-o creadă-mbrățișarea ta eternă Iubirea mea cu sufletul ieșind. 1 aprilie 2004 Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 Referință Bibliografică: S- O CREADĂ / Marius Robu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1041, Anul III
S- O CREADĂ de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/S_o_creada_marius_robu_1383762311.html [Corola-blog/BlogPost/346878_a_348207]
-
clopot, Neamul dacoromânesc s-a ridicat încă odată, din nesfârșitele sale ridicări spre gloria care i-a definit neîntrerupt destinul său măreț și biruitor. Din Octombrie 1917, Basarabia creștină entuziasmată și-a croit singură soarta ei firească, ortodoxă, alergând spre îmbrățișarea caldă la sânul Mamei sfinte, aducând regelui Ferdinand și iubitoarei Regine Maria, Buna Vestire a reînvierii Țării lui Mihai Vodă Viteazul. Laurii gloriei Basarabiei legendare s-au întrupat în aurele Eroilor, Mucenicilor și Sfinților. Puterea de cremene a rezistenței religioase
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1490587113.html [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - ULTIMA ÎNFLORIRE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Am scormonit în mine să te găsesc te învelisem cu o îmbrățișare albastră sau violet? nu mai știu... O mână o lăsasem pe marginea unui vis știi tu, acela în care mă așteptai într-o gară cu un singur peron, un singur tren, cu un singur vagon un singur călător... nu m-
ULTIMA ÎNFLORIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_lebedei_ultima_in_violetta_petre_1361272564.html [Corola-blog/BlogPost/341330_a_342659]
-
ascunsă de tatăl său. Ancheta a durat 7 luni de zile în beciul Securității din Brașov. De fapt a fost o etapă de tortură a calvarului concentraționar. Gerul și anchetele maiorului de Securitate Toth au fost pentru eroul nostru adevărate îmbrățișări siberiene. După condamnarea la un sfert de veac și confiscarea totală a averii, Vasile Bucelea a stat un an la Sibiu (vara 1957-vara 1958), 5 ani la Gherla (vara 1958-primăvara 1963), la penitenciarul Luciu Giorgieni din primăvară până-n toamna anului
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1455074302.html [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
îi mângâi creștetul acum chelit și fruntea înaltă și mâinile lui frumoase de pianist. Mă privește sau uneori rămâne cu ochii în hârtiile lui și scrie mai departe, bodogăne încetișor ceva apoi lasă totul deoparte și mă prinde într-o îmbrățișare zdravănă de frate iubitor. Îmi aduc aminte în acele clipe că de fapt singurătatea este mult mai acidă alături de majoritatea oamenilor care au lăsat în străfundurile lor căldura, lumina ființei și frumusețea ei de teama că vor răniți. Câteodată văd
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1487928770.html [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
aminte în acele clipe că de fapt singurătatea este mult mai acidă alături de majoritatea oamenilor care au lăsat în străfundurile lor căldura, lumina ființei și frumusețea ei de teama că vor răniți. Câteodată văd chipuri zâmbărețe, mâini desfăcute larg a îmbrățișare și aș vrea să le cred simpatia, manifestarea prieteniei. Totuși știu că mulți dintre ei joacă o piesă de teatru care nu se sfârșește decât în clipa în care se află singuri, sau poate nici atunci. Prea mult ne place
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1487928770.html [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ÎNTRE TĂCEREA MEA ȘI A TA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ea avea fața unui măr din cele rumene din soiuri vechi autohtone cu o îmbrățișare caldă de culori pe buzele soarelui. Trup de lut vorbitor într-o trestie înaltă pășea gânditor prin anotimpul copt, între tăcerea mea și a ta lumina făcea popas unde-n miezul strălucitor prinde gust de fruct mai dulce decât zahărul
ÎNTRE TĂCEREA MEA ŞI A TA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1463325387.html [Corola-blog/BlogPost/383640_a_384969]
-
patru persoane: o femeie, un bărbat și doi copii. Îi zărisem prin perdea, căci speriată de zgomotul prelung, sărisem din pat și instinctiv mă îndreptasem spre fereastră, privind insistent ce se întâmpla afară. În curte era haz și voie bună, îmbrățișări și pupături între rudele de la Videle și familia Moise. Eu aveam să aflu puțin mai târziu că urma o petrecere, cum se obișnuia la astfel de evenimente, prin partea locului. - Ăia care nu au după ce bea apă, ce chef să
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1485540681.html [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
se leagănă Nemărginirea, de-a lungul și de-a latul ei, Frumusețea și-a țesut sufletul din mireasma diafană a Naturii plină de sărbătoare și din șiragul de stele ce poleiește bolta albastră de Voroneț, se rostogolește ca-ntr-o îmbrățișare însetată de Dor, Cântarea lor, ca o Cântare a Cântărilor - Icoană a tuturor celor înflăcărați de văpaia focului din inima lor. Toți îndrăgostiții cuminecați din potirul cu dor și logodiți cu anafura frumuseții pure sunt Mirii iubirii dragostei lor. În
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1393936072.html [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
ai frumoaselor și invincibilelor Amazoane dace. • Fiecare Nour călător poartă în caierul său de nea, Dorul din care se toarce Iubirea, această Maramă celestă a sufletului dumnezeiesc. • Fiecare legănare a Lunii e ca o unduire serafică, ca un joc al îmbrățișării celor ce se dăruiesc întru totul și de-a pururi Iubirii. • Fiecare Curcubeu își surprinde fruntea de raze în altițele iilor regalelor Fecioare în care înfloresc mugurii atâtor și-atâtor chemări. • Fiecare tresărire de Zări e ca un chiot de
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1393936072.html [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
Cuvântul cel Ortodox și Pururi Sfânt ! Cât voi avea suflare-n mine, Lucrarea cea mai de folos Va fi ca să duc flamanzii spre Pâinea Vieții ce-I CHRISTOS ! De nu ai apă, haine, pâine, tot ai ceva care ajută : O-mbrățișare Creștineasca, dar și o sărutare Sfântă ! Să mergi să cercetezi bolnavii ce zac pe paturi de spitale Pe langă banul care-l dai, Biblia-i da Dreapta Cale ! Să mergi până și-n pușcării ; să-i vezi pe cei întemnițați
TOT AI CEVA CARE AJUTA ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1464249359.html [Corola-blog/BlogPost/378969_a_380298]
-
toamnei, pag. 34). Poeta, mereu gata să dăruiască „Îți dau din dorul nevăzut / Un petic din inima mea /... Îți dărui sufletul meu răstignit...” (Îți dărui, pag. 40), închină un vers de poezie pastelată, pecetluind totul cu „....mai mult / de-o îmbrățișare: / sărutul meu - / de toamnă șlefuit.” (A mai trecut o zi, pag.45 ), încercând să eternizeze propriul său timp între locul nașterii sale „ceasul cu cuc și-o casă veche” (Tablou cu amintiri, pag. 9) și locul trăirilor sale „În parcul
POEZII PASTELATE -CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 by http://confluente.ro/Poezii_pastelate_constanta_a_lucia_patrascu_1393332045.html [Corola-blog/BlogPost/353702_a_355031]
-
adâncul Tainei Tale. Doar în sunetul/cuvânt al inimii, pot cuprinde dorul care naște lumea din mine în armonii, pavăză a singurătății mele. Privesc în afara mea. Nu văd pe nimeni. Privesc prin ochii Tăi și lumea devine armonie necântată încă, îmbrățișări - cuvânt rostit de palme tandre, de fuiorele albastre ale degetelor care îmi apleacă tâmpla fierbinte în inimă, împlinind Ritualul de contopire. M-ai trimis iubire pentru a deveni iubire. Taina femeii devine cercul manifestării Tale, care aprinde Focul Sacru din
IMPLINIRE de DOR DANAELA în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 by http://confluente.ro/Implinire_dor_danaela_1330546007.html [Corola-blog/BlogPost/357582_a_358911]
-
florile eternității, poemul său intitulat “Etern” creează imagini de o frumusețe răvășitoare. Libertatea la care aspiră și ploaia interioară care o copleșește se contopesc în dorința de a fi văzută “în orice siluetă” și așteptată cu marea în “valuri de îmbrățișări”: „De mine vreau să-ți amintească ploaia/ Când îți mângâie chipul răvășit/ Să-ți șiroiesc prin gânduri iar văpaia/ Acestei veri, în care ne-am iubit// Să nu se stingă-n tine niciodată./ În orice siluetă să mă vezi/ Și
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
nu se stingă-n tine niciodată./ În orice siluetă să mă vezi/ Și să tresari de fiecare dată/ Sperând că-s eu. Pe-un țărm să te așezi// Și să aștepti să mi se-ntoarcă marea/ Cu-aceleași valuri de îmbrățișări/ Veac dupa veac și să-ți aud chemarea/ Brăzdând văzduhul meu de-nfiorări”.// (Etern...) Un poem emoționant scris cu lacrimile înstrăinării și „povara altei veșnicii” devine grăitor în suferința sa interioară: „Azi nici pe vânt nu-ți mai trimit poeme./ Nu
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1425804320.html [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
2220 din 28 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului În trecutul adânc În trecutul adânc doar amintirile În suflet toate-mi năvălesc , Cănd explodează iar tăcerile Privirilor târzii ce ne privesc .... Alerg speriată spre depărtările noi , Să nu-ți mai simt îmbrățișările reci , Să las amintirile-n urma , pe unde amândoi Ne plimbăm cândva iubirea pe poteci .... E undeva-n trecutul adânc O amintire tiparita-n mine Și-un strigat tace-n gând , Ne-auzit nici azi de tine ... gabrielaenerusu i Referință
IN TRECUTUL ADANC de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1485631595.html [Corola-blog/BlogPost/375587_a_376916]
-
Selectii > PE BUZELE ÎNGERILOR Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 941 din 29 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Uneori, mă trezesc că mi-e frig de prea mult dor... Mă învelesc cu vise, pentru a-ți simți sufletului. Îmbrățișarea nopții, luminată doar de gândurile lunii, îmi atinge tăcerea, mă apropie de tine. Mă copleșesc întrebările vieții, rostogolindu-se în mine amintiri tapetate cu lacrimi și zâmbete... Caut să deschid lacătele fericirii, însa cheile sunt ascunse sub o piatră de
PE BUZELE ÎNGERILOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 by http://confluente.ro/Pe_buzele_ingerilor_elena_lavinia_niculicea_1375107336.html [Corola-blog/BlogPost/340526_a_341855]
-
un grup de prieteni, printre care și Gheorghe Tomozei, i-a dăruit un Album memorial. Acolo am văzut un autograf cât se poate de original, pe o fotografie în care poetul stătea drept, cu brațele crucificate pe aer, într-o îmbrățișare cosmică a lumii și a tot ce există pe ea, iar dedesubt, scria cu litere de mână: „Atâta să nu uiți / Că el a fost un om viu / viu / pipăibil cu mâna. Nichita Stănescu, Azi”. La scurgerea unui sfert de
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 by http://confluente.ro/_mi_e_dor_de_nichita_ca_de_limba_romana_nicolae_baciut_nichita_stanescu_cu_coltul_inimii_editura_nico_targu.html [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
sine, lăsând să curgă ca-ntr-un moment de visare, imagini și elemente ale lumii pe care o descrie: cerul și apa - "am pășit în momentul în care cerul dădea un ultim sărut mării, unindu-se apoi cu ea în îmbrățișarea unui amurg al speranțelor și-al viselor frumoase... "; drumul "într-o armonizare perfectă a sufletelor de-abia încărcate de binele și frumusețea trăirilor" sale, cu natura "râzând de-atâta verde", șoseaua "ce șerpuia a nesfârșire", munți cu înălțimi "impresionante” sau
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_cipru_corola_de_lumina_elena_buica_1356509840.html [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
seară prea devreme și nopțile îți sunt prea grele cu insomnii prelungite până în zori de zi... te iubesc, mama, cu toate zâmbetele inocentei... în brațele copilăriei și cu lianele din jungla vieții îți cuprind trupul împuținat de vreme oferindu-ți îmbrățișările mele fierbinți. știu că, tu, mama încă mai simți arsura rănilor oblojite de tine din genunchii jupuiți de căzături, lacrimile provocate de necazul unei note nedrepte luate la ora de istorie contemporană... te iubesc atât de mult, mama cu amintirile
LILIANA GHIȚĂ BOIAN by http://confluente.ro/articole/liliana_ghi%C8%9B%C4%83_boian/canal [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
acestea...soarele tău apuneîn fiecare seară prea devremeși nopțile îți sunt prea grelecu insomnii prelungite până în zori de zi...te iubesc, mama, cu toate zâmbetele inocentei...în brațele copilăriei și cu lianele din jungla viețiiîți cuprind trupul împuținat de vremeoferindu-ți îmbrățișările mele fierbinți.știu că, tu, mama încă mai simțiarsura rănilor oblojite de tinedin genunchii jupuiți de căzături,lacrimile provocatede necazul unei note nedrepteluate la ora de istorie contemporană...te iubesc atât de mult, mamăcu amintirile, inconsecvente leși văietăturile tale zilniceîncât
LILIANA GHIȚĂ BOIAN by http://confluente.ro/articole/liliana_ghi%C8%9B%C4%83_boian/canal [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
tău de proza unde călători din alte timpuri ca niște imense miriapode se strecurau grăbiți spre o lume abjecta parcurgând peroanele vieții gândind cu voce tare sau vorbind banalități colorați, diverși și anonimi?... iubirea mea, îți amintești gară tristeților noastre îmbrățișările între două plecări și săruturile fugare pe fruntea unui timp trecut în neuitare ca un fluture cu aripile tăiate putrezit într-un insectar ? îți mai amintești, iubire? Citește mai mult gările...își amintești iubitul meu, gările?gările iubirii noastre?gară
LILIANA GHIȚĂ BOIAN by http://confluente.ro/articole/liliana_ghi%C8%9B%C4%83_boian/canal [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
Acoperea cu dragoste întinderea neliniștită a mării, până la orizontul care o despărțea de ceruri. Trase aerul umed și sărat, umflându-și pieptul cu emoția revederii. Se afundă apoi în adâncurile mării, îmbrăcându-se cu apele ei, ca într-o lungă îmbrățișare. Sosiseră de puțină vreme pe litoral. Mona așteptase cu aceeași nerăbdare vacanța. Era fericită și o săruta pe mama ei, de câte ori intrau în apă împreună. Îi plăcea să o vadă cum se scufundă, să îi urmărească ghidușiile. Apoi o strângea
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1468906215.html [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
întâmplător, pentru o clipă, cât să-nțeleagă ce-și doresc la vremea potrivită. Înfierbântat, neliniștit, un cavaler, în noapte, pășește sprinten către Ea și vorbele-i sunt șoapte. Dorința-i arde, dulce chin ce se va stinge-ntr-un suspin, îmbrățișări, dulci sărutări, și haine sfâșiate... Au petrecut noaptea iubind cu multă dăruire, au adormit abia în zori, cuprinși de fericire. Cu mângâieri, el încearca dorința să-i trezească și așteapta doar un semnal, chitit s-o cucerească. Înlănțuiți în dans
MADAME SANS-GÊNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Madame_sans_gene.html [Corola-blog/BlogPost/371192_a_372521]