115 matches
-
nou În telefon. Cică nu-l bagă la zdup pe ratatu’ ăla mic. Dădu din cap de câteva ori, iar apoi fața i se destinse Într-un rânjet larg. — O să Întreb. Își dădu ochii peste cap și făcu o mutriță Îmbufnată către Logan, dându-și silința să pară seducătoare. Era o misiune destul de anevoioasă, având În vedere nasul roșu, dar se străduia. Dacă nu aveți de gând să Îl săltați, măcar puțină brutalitate polițienească? Watson Îi făcu cu ochiul conspirativ. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
destul de iritat Amory când se aranjau În mașină, gata să plece la dansul de la Greenwich Country Club, ești supărată pe mine, dar peste un minut mă supăr și eu. Hai să ne sărutăm și să ne Împăcăm. Isabelle a reflectat Îmbufnată la propunerea lui. — Nu suport să se râdă de mine, a zis ea În cele din urmă. Nu mai fac. Acuma nu râd, nu vezi? — Dar ai râs. — Of, nu mai fi atât de al naibii de femeie! Buzele ei s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
chiar Înainte de primul sărut o vorbă șoptită... Ceva ce merită. GILLESPIE: Și pe urmă? ROSALIND: Pe urmă Îl pui să vorbească despre el Însuși. Cât ai bate din palme, nu se mai gândește decât să rămână singur cu tine... Se Îmbufnează, nu mai luptă, nu vrea să se mai joace - Victorie! (Intră DAWSON RYDER, douăzeci și șase de ani, chipeș, bogat, credincios alor săi, poate cam nesuferit, dar stăpân pe sine și sigur de succes.) RYDER: Cred că ăsta-i dansul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de jaf sau deținere de narcotice în zona San Fernando Valley între anii 1942 și 1945. Telefonul fusese un fel de dat la pește pe uscat. Un alt telefon, la centrala secției West Hollywood, avu ca rezultat o conversație puțin îmbufnată cu Karen Hiltscher, care i-a comunicat că toate cele patru cazuri de pe lista delincvenților sexuali se dovediseră lipsite de interes. Dosarele lor de la pușcărie relevaseră faptul că nici unul dintre ei nu avea grupa de sânge 0-I. Administratorii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care, uneori, ating patologicul divin, monstruosul delicat, animalier (paianjeni îngrozitori lucrați ca o bijuterie de lux, gușteri cu guși umflate doar aparent dizgrațios etc.)... sau diformul medieval ce te face să savurezi o infantă cu cearcăne secrete, datorate practicilor singulare, îmbufnată în gulerul ei dantelat, însă gheboasă, cu un picioruș întors ademenitor de o sechelă poliomielitică sau cu un șold dizlocat congenital sub horbota imperială... Regine cu buză de iepure... molestându-și sânii în rugăciuni satanice... dureros de frumoase... Convulsionarele, trântite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
cuier, s-a așezat pe un scăunel lângă patul ei privind-o cum dormea. A găsit-o fermecătoare cu păru-i răvășit pe pernă, cu una din șuvițe rătăcită pe frunte, cu obrajii rotunzi ca două mere, cu buzele cărnoase îmbufnate de somnul profund ca-ntr-un tablou de Grigorescu. Lipsea albastrul ochilor frumoși acoperiți de pleoapele mărginite de genele-i lungi, dar acest albastru se regăsea pe degetul care purta inelul de logodnă. Privind-o nu mai putea de dragul ei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
România. A venit pentru câteva zile. —Și pe la noi n-a venit?este nedumerită Slvia Sătmăreanu. —Să-i fie rușine, n-am să mai vorbesc cu ea. Miera atâta dor s-o văd și ei nici nu-i pasă, se îmbufnează Elena. Am să vă explic de ce n-a venit, dar mai întâi trebuie să vă dau o veste. —Bună sau rea? M-am logodit cu Cecilia, îi lasă surprinși la culme Matei, prin această comunicare. Pentru a-i detensiona, le
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pune și tu mâna. —E normal să mai crească, dar și eu mă simt mai greoaie în mișcări și devin ca un butoi. Nu spune asta. Ești superbul meu balonaș. —Răule, mă faci să mă simt și mai prost, se îmbufnează Cecilia. Cum poți să spui așa ceva, iubito! — Poate nici nu mă mai iubești ca la început, când mă vezi cum arăt. — Cum crezi că arăți? — Bineînțeles că sunt mai urâtă cu burtoiul acesta, cu mersul greoi, cu.... —Balonaș scump și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
gătească ouă răscoapte. Toți oamenii ăia îngrețoșați sau cei cărora le-a părut rău de mine... Am nevoie de ăia ca de dinți în cur. Oamenii îmi spun mereu că sunt prea slab. La mesele festive, oamenii tac și se îmbufnează că nu mănânc din friptura la ceaun pe care-au pregătit-o. Friptura la ceaun mă omoară. Șunca fiartă. Orice îmi rămâne în mațe mai mult de vreo două ore iese tot mâncare, așa cum a intrat. Cu fasolea peruană gătită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Mesalina se opri o clipă, pentru a slobozi, peltic, îndemnu-i jenat și plin de jinduri: Hai nene, hai, nene! Uluită de dezinteresul celui ce nici nu știa cum și când se trântise lângă trupul ei, Mesalina încasă vexațiunea, îmbrâncindu-l îmbufnată într-o parte. Pe urmă, se răzgândi, strângându-se mai tare lângă anonimul ăsta prea puțin prielnic, care nu voia nimic de la ea, nu-i lua nimic, nu-i oferea nimic decât prezența lui inertă, apatică, de neînțeles pentru creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Spune-mi, ma biche! se opri el brusc în fața doamnei sale, care venise, din nou, să vadă ce pozne mai face în starea lui de pelerin în jurul mobilelor din interior. Spune-mi ce invitați avem, acum, în salonul de oaspeți? Îmbufnată de dialogul anterior, doamna lăsă trecerea unor secunde bune, înainte de enumerare: În living, se află câteva dintre prietenele mele, pe urmă, timida poetesă, care, totdeauna, șede, ascunzându-se lângă șemineu, Fernanda cu soțul ei, inginerul feroviar... De asemenea, o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Nu talk-show, nu regie, nu reflectoare sau moderatori. Așa cum simte consumatorul, cum crede el că trebuie să se exprime, ferit de inhibiții și cenzură. Fiindcă - vocea lui Sandu acoperă melodia Să nu spui dorul nimănui, iar Gore dă din cap, Îmbufnat - de aceea este cârciumă și nu sală de ședințe. Pentru ca omul muncii sau șomerul să se simtă bine. Cu șprițul alături, ca un prieten adevărat, dezinteresat. Moderatorul, la teve, Îi bagă sula lu` iliescu În coastă, nu poate să se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
se jucau ca de-obicei niște copilandri. Și unul din ei, punându-l pe altul lângă trunchiul unuia dintre castanii sălbatici, lipit cu tot trupșorul de el, îi spunea: „Tu erai prizonier, te prindeau niște hoți...“ „Da’ ce, eu...“, începu îmbufnat celălalt, iar primul replică: „Nu, tu nu erai tu...“ Augusto nu vru s-asculte mai mult; se ridică și se mută pe altă bancă. Și-și spuse: „La fel ne jucăm și noi, adulții. Tu nu ești tu! Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
învățătura oferită prin grija Mamei. Trebuie să înveți să aștepți Autorule. Eram plin de ciudă că o creație a minții mele îmi oferea o lecție. Mă simțeam umilit. Oul învață pe găină cum se ciugulește viața. Și m-am ascuns îmbufnat într-un loc în care, nici maeștrii ei spirituali nu ar fi putut să mă găsească. Acum să te văd, personaj ingrat, cum ai să aprinzi chibritul dacă fosforul este la mine. Flacăra sunt eu, Autorule, îmi zise râzând, aducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
adunată în păr la micul dejun. Păreau supărați și atmosfera era încărcată. Îi auzise vorbind pe un ton destul de tensionat încă din capul scărilor, iar discuția se întrerupsese imediat ce el intrase în încăpere. Așezat în capul mesei, Simion Pop mesteca îmbufnat în ceașca de ceai. Îi răspunsese scurt la salut, după care continuară să mănânce tăcuți. Mai târziu, vreau să stăm puțin de vorbă la secție! îi spusese el sec lui Cristian, ridicându-se de la masă. Te aștept la mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
greu să descifreze ce scriu, răzbunându-mă pe pixul pe care a trebuit să mi-l cumpăr din Constanța, ar fi greu, zic, și dacă ar ști să citească mai bine decât știa ea. Tu scrii chiar tot timpul? se îmbufnează deodată. Când nu scriu, zic, mă gândesc la ce-o să scriu. Și când puți tot la asta te gândești? Normal, zic, întorcându-mi abia acum spre ea fața destinsă într-un zâmbet (nu e greu de înțeles ce înseamnă cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-l dedic teoretic tălmăcirii unei povești simple era un fel de broderie fragilă pe marginea rândurilor din față, ținute la o distanță nesănătoasă de ochi, uitând de munca de traducător. Așa, ce comod e să dai totul pe prostie, se îmbufna Zina când ajungeam la partea asta. Atunci aruncam cât colo pixul zdrențuit, o înghesuiam în perete, o ciufuleam nițel, îi băteam hainele sexy, negre, într-un fel de hârjoană de căței. În nopțile când rămâneam cu ea la taifasuri lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la propria noastră soartă. ...Târziu, înainte de culcare, pe când soția mea își făcea rugăciunea obișnuită (era, dealtfel, evlavioasă), îmi veni în minte discuția pu Bogdăneștii. ― Haide, jură-mi că nu mă înșeli. ― Te rog isprăvește cu glumele de prost gust, se îmbufnă ea și întorcîndu-mi spatele se vîrî în patul ei. A doua zi sau a treia zi, Zamfira, slujnica noastră, mă întrebă pe când ne servea la masă: ― Conașule, dacă nu vă e cu supărare, l-au osândit pe artistu cela? Uite
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întrebat el, îngrijorat. - Nu, i-am răspuns, mirat, cu ochii strălucindu-mi de presimțirea unor noi și nemaivăzute aventuri. Unde să plec? - Nicăieri. Era o glumă. Dar tu... văd că... - Că ce? - Nu mai înțelegi nimic! - Da... bine... Mă cam îmbufnasem. Și aveam și de ce. Știam exact care era diferența dintre noi doi, mai ales pentru că eu, cândva fala și măreția nobilimii ruse, ajunsesem acum o legumă apatică și obositoare, o făptură bolnăvicioasă, inexplicabil de altfel, pentru că nu eram genul lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rătăcim, o să ne întoarcem și încercăm altă direcție. Ce direcție, a mormăit Hamsterul Colțos. Dacă ne rătăcim, ne prinde noaptea în pădure. Ia mai taci și tu, s-a răstit la el Hamsterul Ciufulit. Mergem pe unde mergem, și gata. Îmbufnați oarecum, Hamsterii și-au pus rucsacele în spate și am pornit cu toții la drum. Portocala și Ghidușa au luat-o înainte, Hamsterii după ele, iar eu în urma lor, pentru a nu pierde grupul din vedere, și ne-am strecurat printre
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în bombele de pe străzile mărginașe. O crainică a unui post de radio, pe care o văd uneori înghesuindu-și copiii în Boomerangul hodorogit. Zilnic, un realizator ratat de talk-show-uri și un fost examinator la concursurile cine-știe-câștigă, astăzi alcoolic, iau masa îmbufnați la Kebab House din Zilchester Gardens. A, da, mai e și un scriitor care stă lângă mine. Mi l-a arătat o dată un tip pe când eram în cârciumă și de atunci l-am tot văzut pierzându-și vremea prin Family
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Caduta Massi... Ca toți ceilalți, și ca tine însuți, o văzusem de multe ori pe Caduta pe marele ecran în melodrame, filme muzicale, comedii sexy italiene, în westernuri mexicane. O văzusem pe Caduta umilindu-se și făcând pe grozava și îmbufnându-se și zâmbind batjocoritor. Când eram puști, noaptea obișnuiam să fac laba cu gândul la ea - ca mai toți, de altfel. Și cu cât mă gândeam mai mult la ea, cu atât îmi venea să mi-o iau la labă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la picioarele Sfintei Fecioare n-am născocit-o eu, Își pledă ea cauza, probabil că logodnicul meu a lăsat-o acolo mult mai devreme În cursul zilei, m-o fi așteptat și, jignit că nu vin la Întîlnire, a plecat Îmbufnat pe mare. - Îmbufnat pe mare? Izbucni, simțind Între timp noroiul prelingîndu-i-se În pantofi printre degetele de la picioare. - Ați făcut cumva cunoștință la azil? Trebuie să fie cineva cu adevărat țicnit ca s-o pornească pe mare pe o vreme atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Fecioare n-am născocit-o eu, Își pledă ea cauza, probabil că logodnicul meu a lăsat-o acolo mult mai devreme În cursul zilei, m-o fi așteptat și, jignit că nu vin la Întîlnire, a plecat Îmbufnat pe mare. - Îmbufnat pe mare? Izbucni, simțind Între timp noroiul prelingîndu-i-se În pantofi printre degetele de la picioare. - Ați făcut cumva cunoștință la azil? Trebuie să fie cineva cu adevărat țicnit ca s-o pornească pe mare pe o vreme atît de idioată! - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe elvețience și să-i răzuiți de bani pe bășinoșii ăia de elvețieni... (Și, după o adâncă reflecție, își schimbă mimica și vorbi cu gravitate, ca și cum ar fi cumpănit îndelung o afacere.) Că dacă mi-ar zice că nu se îmbufnează, când m-o auzi, madam Mariușca. De ce să mint?! Mi-aș rupe de la suflet și le-aș mârli și eu pe vreo două guvernante... Ăă... Asta doar ca să n-aibă vreme să galopeze și să ne dea în gât la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]