111 matches
-
tip. Doar numele, nimic altceva, apoi avea s-o lase În pace. Crezând că va pune capăt astfel - Îi era somn, era trezită de la răsărit -, Emma i-l spuse. Se numea Manilo. Ce nume cretin, izbucni Antonio. Iar ea se Îmbufnă, căci nu-i plăcuse că-l insultase pe bărbatul căruia ea Îi dăruise virginitatea. Tăcerea ei Îl deranjă pe Antonio, care voia să știe cine era acela, colegul de bancă? Un păduchios de licean de la Pedagogic, singurul cocoșel Între treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la picioarele Sfintei Fecioare n-am născocit-o eu, Își pledă ea cauza, probabil că logodnicul meu a lăsat-o acolo mult mai devreme În cursul zilei, m-o fi așteptat și, jignit că nu vin la Întîlnire, a plecat Îmbufnat pe mare. - Îmbufnat pe mare? Izbucni, simțind Între timp noroiul prelingîndu-i-se În pantofi printre degetele de la picioare. - Ați făcut cumva cunoștință la azil? Trebuie să fie cineva cu adevărat țicnit ca s-o pornească pe mare pe o vreme atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Fecioare n-am născocit-o eu, Își pledă ea cauza, probabil că logodnicul meu a lăsat-o acolo mult mai devreme În cursul zilei, m-o fi așteptat și, jignit că nu vin la Întîlnire, a plecat Îmbufnat pe mare. - Îmbufnat pe mare? Izbucni, simțind Între timp noroiul prelingîndu-i-se În pantofi printre degetele de la picioare. - Ați făcut cumva cunoștință la azil? Trebuie să fie cineva cu adevărat țicnit ca s-o pornească pe mare pe o vreme atît de idioată! - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dând senzația că ar dori să-l părăsească, odată pentru totdeauna... Dacă un oarecare observator urmărea cursul apei, realiza că, la un moment dat - parcă decis să-și pună planul în aplicare -, râul o cotea brusc la stânga și se îndepărta îmbufnat către orizont, ca un șarpe indiferent, în timp ce coada sa apoasă se prelingea pe lângă ultimele căsuțe de la periferie. Văzut, plăcut, plecat pe pustii, către un inevitabil fluviu în care să se contopească într-o îmbrățișare vălurită. Dar scriitorul nu dădu atenție
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pe elvețience și să-i răzuiți de bani pe bășinoșii ăia de elvețieni... (Și, după o adâncă reflecție, își schimbă mimica și vorbi cu gravitate, ca și cum ar fi cumpănit îndelung o afacere.) Că dacă mi-ar zice că nu se îmbufnează, când m-o auzi, madam Mariușca. De ce să mint?! Mi-aș rupe de la suflet și le-aș mârli și eu pe vreo două guvernante... Ăă... Asta doar ca să n-aibă vreme să galopeze și să ne dea în gât la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
șopti la ureche : — Spune-le din partea mea să se ducă dracului ! — Cui ? se sperie Șofronică. — Nu știu... Tu numai spune- le. Apoi se întoarse mulțumit spre Petrache. — Acuma se duce să se gândească, spuse, arătând spre cârciumarul care se retrăsese îmbufnat după tejghea, și asta o să-i ia foarte mult timp. Nu e destul să ai ochi și timpan, mai trebuie să ai și minte. Iar dacă noi avem minte, să ne întrebăm : de ce crezi că lumea s-a schimbat dintr-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de votcă, țuguindu-și buzele. Te-am văzut când ai intrat în scara blocului. Altfel nu veneai tu direct la mine. Dar să știi că apă caldă n-am nici eu. Nimeni n-are apă caldă în blocul ăsta, se îmbufnă ea. — De ce nu te speli pe-acolo pe unde te duci ? Ea îl privi, întristată. — Pentru că nu-mi vine, șopti. Nu mai am răbdare, abia aștept să plec. Era neliniștită și ăsta părea singurul lucru neobișnuit. În rest, totul era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
primare și pe urmă le exploda nu știu cum, de speria toată mahalaua. A plătit unchiu-său toate geamurile sparte de la școală. - De-aia l-a dat afară? - Nu l-a dat afară, a fugit singur. N-avea atașament pentru o casă, se îmbufna din nimic și pleca la altă rudă. - Dar la seminar de ce s-a înscris? L-a îndemnat un preotca să scape de el din casă, mi-a spus cineva. - Fugi de-acolo, îl cunosc pe popa, trăiește și-acum. Popatocmai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
iubesc sau care ne apreciază; și despre care credem că se vor schimba sub semnul îmbufnării noastre. Față de persoanele indiferente sau răutăcioase, îmbufnarea ar fi absurdă și fără efect; de aceea, aceasta este "prin esența ei copilărească" (ibidem). Cineva este îmbufnat doar dacă se bucură de dragoste, afecțiune sau de stimă; ceea ce predomină este dorința de a-l pedepsi pe celălalt privându-l de noi; de a-l face să sufere prin retragerea noastră ostentativă din relație: nicio vorbă, nicio privire
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cheful să intre în bucătărie și cine știe ce năzbâtii ajung să facă! Doar știți cât sunt de nepricepuți bărbații... Mă gândesc la tine, dragă extraterestră, și parcă mă văd pe mine la început de drum: seara târziu, amândoi flămânzi, al meu - îmbufnat în fața televizorului, eu - mânată din spate de instinctul de gospodină, stând la răscruce de drumuri în holul apartamentului și întrebându-mă înfrigurată în ce direcție o fi bucătăria... A fost greu, am făcut greșeli cu nemiluita, dar am și avut
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Nu talk-show, nu regie, nu reflectoare sau moderatori. Așa cum simte consumatorul, cum crede el că trebuie să se exprime, ferit de inhibiții și cenzură. Fiindcă - vocea lui Sandu acoperă melodia Să nu spui dorul nimănui, iar Gore dă din cap, Îmbufnat - de aceea este cârciumă și nu sală de ședințe. Pentru ca omul muncii sau șomerul să se simtă bine. Cu șprițul alături, ca un prieten adevărat, dezinteresat. Moderatorul, la teve, Îi bagă sula lu` iliescu În coastă, nu poate să se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Un strat alb, gros, întinde punți peste depărtări. Iepuri speriați își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează țopăind greoi. Vieri sălbatici se pitesc în văgăuni strâmte împădurite, apoi aleargă buimaci în susul povârnișului. Păsări răpitoare; huhurezi, bufnițe... stau îmbufnate în vârfuri de copaci înalți și-și iau zborul alene, doar când te apropii. Stai și te întrebi... Există ceva mai minunat decât voința puterii?!.. Voința constrângerii, chiar a cruzimii, la nevoie?!.. Poate că tot drumul omenirii nu-i decât
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pragul. — Cum a fost călătoria? — În regulă, zise Darcey și o îmbrățișă la rândul ei. Amelie adulmecă aerul cu poftă. —Coci prăjituri? întrebă ea. — Am făcut un ștrudel cu mere pentru Darcey, zise Minette. —Pentru mine nu faci niciodată, se îmbufnă Amelie, dar apoi zâmbi și le urmă în bucătăria încălzită. Uau, miroase frumos. —Darcey nu mănâncă destul, spuse Minette. Cel puțin pe tine și pe Letitia vă am sub ochi, dar pe ea nu. Și îți închipui că eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
-te de ei până să apuce să deschidă bine gura. — Nu înțeleg ce vrei să spui. Darcey o privi mirată. —Ești blondă! exclamă Emma. Blondă naturală. Cu ochi albaștri și dinți perfecți. Vorbești de parc-aș fi un cal! se îmbufnă Darcey. —Păi, în momentul ăsta arăți mai mult a cal decât a ființă umană, îi spuse Emma fără ocolișuri. Fă-ți și tu părul ăla să arate ca lumea, cumpără-ți niște haine mai acătării și, pentru numele lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nou În telefon. Cică nu-l bagă la zdup pe ratatu’ ăla mic. Dădu din cap de câteva ori, iar apoi fața i se destinse Într-un rânjet larg. — O să Întreb. Își dădu ochii peste cap și făcu o mutriță Îmbufnată către Logan, dându-și silința să pară seducătoare. Era o misiune destul de anevoioasă, având În vedere nasul roșu, dar se străduia. Dacă nu aveți de gând să Îl săltați, măcar puțină brutalitate polițienească? Watson Îi făcu cu ochiul conspirativ. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se jucau ca de-obicei niște copilandri. Și unul din ei, punându-l pe altul lângă trunchiul unuia dintre castanii sălbatici, lipit cu tot trupșorul de el, îi spunea: „Tu erai prizonier, te prindeau niște hoți...“ „Da’ ce, eu...“, începu îmbufnat celălalt, iar primul replică: „Nu, tu nu erai tu...“ Augusto nu vru s-asculte mai mult; se ridică și se mută pe altă bancă. Și-și spuse: „La fel ne jucăm și noi, adulții. Tu nu ești tu! Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
banii și că nu s-a întâmplat nimic până acum. Dar s-a întâmplat în trecut. Nu a fost mișcată de povestea mea tragică a unei trădări din studenție. Asta a fost acum douăzeci de ani. Maturizează-te! M-am îmbufnat ca un copil ce eram. Voiam să fiu cu Ed. El nu m-a trădat. Mă iubea deși aveam riduri și nu știam cum să mă comport într-un restaurant și nu aveam o aură misterioasă. Era de partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ca o adolescentă care făcuse o pasiune pentru o vedetă pop și nu știa ce să facă în privința asta. Aș fi avut nevoie de o mamă care să-mi spună să-mi bag mințile în cap. Atunci m-aș fi îmbufnat, aș fi refuzat să mănânc sau să mă spăl pe cap o săptămână întreagă, să-i spun că e prea bătrână ca să înțeleagă, și imediat după mi-aș fi transferat toată pasiunea spre Justin Timberlake. —Este niște supă în dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
el: — Nu ești Întreg la minte? — Să ne păstrăm calmul, sugeră Barnes. Totul se află sub control. Este doar o Întârziere temporară. N-avem motive să ne Îngrijorăm. Dar Norman nu era Îngrijorat. Dintr-odată, se simți epuizat. Beth era Îmbufnată și supărată, simțindu-se indusă În eroare. Ted era entuziasmat, plănuind deja o nouă expediție În astronavă. Dar Norman se simțea foarte obosit, Își simțea ochii grei; se gândi că s-ar putea să adoarmă stând acolo În fața monitoarelor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se pare că acum nu ne aude. — Nu. Și eu am Încercat mai devreme. — Mă Întreb de ce nu răspunde. — Parcă spuneai că e emotiv. Poate că e Într-o dispoziție proastă. Norman nu era de aceeași părere. Regii-copii nu se Îmbufnează. Sunt răzbunători și capricioși, dar nu se Îmbufnează. Apropo, zise Beth, poate vrei să te uiți la astea, Îi Întinse un teanc de foi trase la imprimantă. — Sunt Înregistrările tuturor interacțiunilor avute cu el. S-ar putea să ne ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Și eu am Încercat mai devreme. — Mă Întreb de ce nu răspunde. — Parcă spuneai că e emotiv. Poate că e Într-o dispoziție proastă. Norman nu era de aceeași părere. Regii-copii nu se Îmbufnează. Sunt răzbunători și capricioși, dar nu se Îmbufnează. Apropo, zise Beth, poate vrei să te uiți la astea, Îi Întinse un teanc de foi trase la imprimantă. — Sunt Înregistrările tuturor interacțiunilor avute cu el. S-ar putea să ne ofere vreun indiciu, spuse Norman, frunzărind fără entuziasm teancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
priviri“ pentru un preț de nimic. Și fără să-mi pună nici o întrebare. Dar m-am uitat la Adam când nu știa că mă uit. Adam se ocupa cu ridicatul și împinsul unor vaste cantități de greutăți. Arăta minunat. Era îmbufnat, serios și foarte frumos. Un bărbat care-și lua trupul în serios. Și pe bună dreptate. Cu toate că nu era îmbrăcat decât cu o pereche de pantaloni de trening și un tricou, arăta foarte spectaculos. Avea niște brațe puternice și superbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Mesalina se opri o clipă, pentru a slobozi, peltic, îndemnu-i jenat și plin de jinduri: Hai nene, hai, nene! Uluită de dezinteresul celui ce nici nu știa cum și când se trântise lângă trupul ei, Mesalina încasă vexațiunea, îmbrâncindu-l îmbufnată într-o parte. Pe urmă, se răzgândi, strângându-se mai tare lângă anonimul ăsta prea puțin prielnic, care nu voia nimic de la ea, nu-i lua nimic, nu-i oferea nimic decât prezența lui inertă, apatică, de neînțeles pentru creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Spune-mi, ma biche! se opri el brusc în fața doamnei sale, care venise, din nou, să vadă ce pozne mai face în starea lui de pelerin în jurul mobilelor din interior. Spune-mi ce invitați avem, acum, în salonul de oaspeți? Îmbufnată de dialogul anterior, doamna lăsă trecerea unor secunde bune, înainte de enumerare: În living, se află câteva dintre prietenele mele, pe urmă, timida poetesă, care, totdeauna, șede, ascunzându-se lângă șemineu, Fernanda cu soțul ei, inginerul feroviar... De asemenea, o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
străinătate, observă el ca între paranteze și privindu-l cumva aparte pe prinț în ochi); câteodată, ce-i drept, vrea numai să mă sperie, nu știu ce i se tot pare caraghios la mine. Iar alteori chiar se încruntă de-adevăratelea, se îmbufnează, nu scoate o vorbă; tocmai de asta mă tem. Într-un rând mi-am zis: ia să nu mă duc eu cu mâna goală, dar n-am izbutit decât s-o fac să râdă, iar pe urmă chiar s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]