301 matches
-
îmi este nespus de rușine. De prostii, de răutăți, de scârnăvii. De toane. De viclenii. Rușine. (9) Asupra apropierii de Hristos, proba care nu înșeală, criteriul definitiv este buna dispoziție. Numai starea de fericire dovedește că ești al Domnului. Virtuosul îmbufnat nu e prietenul Mântuitorului, ci jinduitorul după diavol. Ascetul arțăgos nu e autentic. Există mijloace obiective, în artă, de a recunoaște autenticul și a da la o parte copia. Pentru a deosebi creștinul de caricatura ori imitația sa nu există
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
cei trei au înțeles în sfârșit că totul fusese în zadar, asemeni unui îndrăgostit refuzat care se încăpățânează să-și asalteze iubita cu declarații, pentru ca într-un final să priceapă și el că e totul sortit eșecului și trist, dezamăgit, îmbufnat, să abandoneze și să se retragă într-ale lui. „Eu zic să scădem taxa la 3 lei”, rosti Mihai precipitat, nici el foarte convins că a găsit soluția. „Nu, acum îmi dau seama că am greșit. Vom proceda altfel...”, spuse
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]
-
cupla și, pentru că ei încă nu se exprimaseră, motivând că este cald, și-au dat bluzele jos ca să le atragă atenția. Nu a trecut mult până ce au dorit să danseze. Angelica s-a prins de gâtul lui Mișu. Jana, oarecum îmbufnată, s-a apropiat de Doru, s-a lăsat prinsă de brațele lui nerăbdătoare și, numai după câteva mișcări în ritmul melodiei, i-a scos cămașa pentru a-i măsura în voie pieptul cu limba și buzele. După fiecare dans se
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
Fii clipa mea - odihnă - mângăiere. Pe cerul meu de treci în drumu-ți lin Balsam de stih să lași în rugi de floare Mereu să scriem vers, precum Emin, Și din oglinzi să ne-ntrupăm Fecioare. (7) Ion VANGHELE: TREC PĂSĂRI ÎMBUFNATE SCUTURÂND Trec păsări îmbufnate scuturând Din aripi minunatele clepsidre De clipe coapte timpul se deschide În inimile noastre fremătând. Mai mormăim înverșunat ca ursul Când gustul mierii vieții nu ne place Atâtea flori prind dorul a-l desface Și viața
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
mângăiere. Pe cerul meu de treci în drumu-ți lin Balsam de stih să lași în rugi de floare Mereu să scriem vers, precum Emin, Și din oglinzi să ne-ntrupăm Fecioare. (7) Ion VANGHELE: TREC PĂSĂRI ÎMBUFNATE SCUTURÂND Trec păsări îmbufnate scuturând Din aripi minunatele clepsidre De clipe coapte timpul se deschide În inimile noastre fremătând. Mai mormăim înverșunat ca ursul Când gustul mierii vieții nu ne place Atâtea flori prind dorul a-l desface Și viața își urmează plânsă cursul
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
Mergem direct în pat, dar după țigara asta. Adică, te aștept ori mă aștepți acolo. Merg la baie. Simt nevoia să fac un duș... Va fi rapid, iubito, nu‑ți fie teamă! a adăugat el, observându‑i fața de copil îmbufnat. Ca orice soție grijulie și doritoare, l‑a așteptat cu brațele deschise. După duș, Marius Olaru arăta puțin mai odihnit, dar nu suficient de refăcut pentru ochii Dianei. Îl cunoștea prea bine după douăzeci și cinci de ani de căsnicie petrecuți sub
CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356464_a_357793]
-
fi dorit ca povestea să moară o dată cu el. De aceea o istorisea doar o singură dată pe an. - Nu pot să plec, trebuie să mai fac încă o sută treizeci de dirhami. Așa am vorbit cu tata. Îi spuse Ahmed îmbufnat. - Tata a plecat acum două ceasuri la Essaouira și n-o să se mai întoarcă astă seară. Hai că te ajut eu să cari totul acasă. Zise Khalid, apoi își ridică fratele în picioare și se apucă să pună toată marfa
BELAY, REGELE MAIMUŢĂ de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/355994_a_357323]
-
viață// Nepoata mă tot trage înapoi/ cu chipu-i blând și fin că de păpușe/ și lângă ea îmi pare foarte rău/ că nu mai sunt copil de corcodușe// Să prind iar fluturii pe deal/ și mama sa ma strige, îmbufnata/ să ascult același cântec din caval/ redevenind copilul de altădată. ” Catinca se uită, lung, la mine și zice: Tu vrei să fii iar copil? Da! Lasă că te învăț eu ce să faci. Treci și desenează cu mine. Apoi privim
BUCURIA ÎNTOARCERII ÎN TIMP DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355617_a_356946]
-
Lary din Olimp ți-am jurat iubire veșnică. Ai astfel avantajul că îmbătrânesc o dată cu tine și nu va mai fi cazul să scandalizezi vecinele când chipul îți va fi gravat de riduri. - Si cine se culcă cu mine? ... Explodează Mary îmbufnată. - Păi de regulă clonul virtual care are aceeași constituție fizică cu tine. Dar ori de câte ori am ocazia mă cuplez fizic clonului spre a savura voluptatea de a te ține în brațe. Sper să ne fi creat reciproc multe plăceri. - Deci, să
MILENIUL 4 SĂNĂTATE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370236_a_371565]
-
ne fi creat reciproc multe plăceri. - Deci, să înțeleg în sfârșit, eu te înșel cu tine sau tu mă înșeli cu mine? - Are vre-o importanță ? Ne iubim suntem un cuplu și ne satisfacem reciproc. Mary tot mai face pe îmbufnata așa că Lary a trebuit să o sărute din nou. În sfârșit se liniștesc. După puțin timp Lary sune: - A sosit expertul invitat, fac legătura fonică spre a putea auzi conversația dinte noi. O discuție tematică în Olimp - Sunt Lary Craftman
MILENIUL 4 SĂNĂTATE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370236_a_371565]
-
nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
albastre. Pașii de tină i-am afundat în lumină, I-am ars cu un gând fugar. Diminețile mele se deschid în mii de petale Și cad, cad, peste mine, zăpezi nesfârșite, nelămurite. Și ce dacă geana zării s-a încruntat îmbufnată? Pe marginea sufletului i-am dat loc de popas Unei păsări albastre. Referință Bibliografică: Amăgiri / Magda Harabor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1879, Anul VI, 22 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Magda Harabor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AMĂGIRI de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370677_a_372006]
-
privind înapoi se împiedică și căzu. Prin ușa întredeschisă, o voce plină de dojană se auzi ieșind alene, ca o tânguire, spre cel căzut: - Te-am rugat să fii cuminte! Cât ai să mă mai chinuiești? Băiatul se ridică brusc, îmbufnat. Își șterse cele câteva fire de iarbă strivite de pe genunchi, apoi o porni sărind de pe un picior pe altul spre bazinul plin de apă din fața casei. Aici se opri o clipă, după care tot atât de brusc pe cât ieșise din casă, se
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
faleză, am descoperit mese de șah de o parte și de alta a aleii centrale. Sera, după ora 21.00, nu am găsit loc liber. Se joacă șah. Într-una din zile, în Parcul „Mihai Eminescu”, un băiețel drăgălaș, puțin îmbufnat, nemulțumit de un anume ceva, privea în jurul său și al măsuței de șah. Am lăsat prietena pe bancă și am intrat în vorbă cu el: - Ce faci, frumosule? De ce nu joci? - Nu am cu cine..., a răspuns el, evitând să
BIBLIOTECA ESTIVALĂ „V. A. URECHIA” DIN GALAŢI – LOCUL IDEAL ÎN PERIOADA VACANŢEI COPIILOR ŞI ADULŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353884_a_355213]
-
de cap! Poate chiar în fanul proaspăt din grajd. Ce zici ? Vocea mieroasă a lui Eustace. Alma răsuflă ușurată. - Să-ți fie rușine, Stace! miaună Mary, făcând pe ofensata. - Da’ ce crezi, că sunt o sărăntoacă din sat? Făcea pe îmbufnata. Alma se amuza în sinea ei. Ce creaturi infame erau amândoi! Ce planuri murdare, urzeau? -Nu, iubito. Ce poate fi mai romantic decât o grămadă de fân proaspăt cosit? Și tu să... Alma nu mai auzea nimic. Eustace îi șoptea
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
este nespus de rușine. De prostii, de răutăți, de scârnăvii. De toane. De viclenii. Rușine. (9) Asupra apropierii de Iisus Hristos, proba care nu înșeală, criteriul definitiv este buna dispoziție. Numai starea de fericire dovedește că ești al Domnului. Virtuosul îmbufnat nu este prietenul Mântuitorului, ci jinduitorul după diavol. Ascetul arțăgos nu e autentic. Există mijloace obiective, în artă, de a recunoaște autenticul și a da la o parte copia. Pentru a deosebi creștinul de caricatura ori imitația sa nu există
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
suficient să găsească de la un grefier și un judecător sau de la o arhivară, ca să poată face comparații și să ducă vorba în afara instituției. Procurorul Zapciu a apărut cu puțin înainte de ora 21.00 și l-a găsit pe judecătorul Preoteasa îmbufnat, cu capsa pusă, lucrând prin dosarele așezate într-o anumită ordine pe biroul său. N-a apucat nici să mai salute. A fost luat în primire cu vorbe și expresii pe care nu le mai băga în seamă de multișor
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
-și ascunde dezamăgirea îi spuse așaa, mai de la obraz: - Ia, hai, sictir, băi, golane, marș în fundul mașinii și să nu te mai văd! Că uite, de vorbă bună văd că nu prea asculți, da’ mai discutăm noi... Toată lumea era acum îmbufnată, cauza fiind, evident, porcul de Verdunel care manglise ceva comori din castel, acoperit fiind de ei, iar acum se făcea că plouă, ca un nesimțit ce era. Doar elevii torceau legende despre dragul lor prof care, uite că părea el
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
Nu i-a venit dragostea la cap. - Dar să nu dai bani de la tine. Să îi ceri lui buni! - Buni nu cred că îmi va da bani. Încerc. Dar ea nu se operează ca să țină de bani. Pentru tine. - Da ... ( îmbufnata ) tatae îmi dă bani, și ea nu îmi dă. - Uite, mergi cu mine și luăm geaca. Bine? - Nu acum. Vreau să învăț. Dar să nu mai aud muzică ta religioasă și simfonica. - Ai dreptate. Și eu, când eram că ține
Liviu Florian Jianu: Femeia. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339345_a_340674]
-
simțea la unison cu Beth. - Beth, te rog, să fii cuviincioasă. Nu dorim că tatăl tău să se răzgândească și să nu va ia la picnic! - Dar n-o suport pe lipitoarea asta. Se ține toată ziua după tata! Era îmbufnată și supărată. - Nu poți fi împotriva tuturor! Ai să ajungi, să nu te mai placă nimeni. Și nu este elegant să spui, mereu, ce gândești! - Ei, și? Mare scofală! O adunătură de prefăcuți și fandosite. începu să-i imite strâmbându
MY LORD (VI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341174_a_342503]
-
pe cearșaful acela care-mi provoca dubii cu privire la culoare și curățenie. M-am întins pe burtă, încercând să mă abțin a arunca priviri furișe în stânga sau în dreapta mea. Tanti Florica mi-a tras slipul foarte jos, dezvelindu-mi fesele, pufnind îmbufnată: - Nu pe spate aveți nevoie? Și mai unde? - Da doamnă..., acolo și la genunchi, i-am amintit eu în timp ce scăpam privirea către dreapta. Pe primul pat era întins un bărbat cam de vârsta mea, după culoarea părului și conformația trupului
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
mi vine într-o zi, nu am de lucru și-l întreb dacă se întâlnește și el cu vreo fată, fiindcă se cam apropiase timpul să-mi aducă o noră, ha-ha-ha!... Iar tu, ingratule, i-ai răspuns pe un ton îmbufnat: „Nu-i treaba ta!” și nu te-ai gândit c-o rănești profund pe măicuța ta. ...Cum sunt toate mamele, după ce am chibzuit îndelung la viitorul copilului meu, i-am sugerat că ar fi bine să urmeze o anumită carieră
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
Ești obositoare și nepoliticoasă, sorbi mătușa din lichior. Fata se conformă vădit nemulțumită. Alma se așeză la pian și clapele prindeau viață sub atingerea degetelor. Acordurile ușoare umpleau încăperea și se răspândeau în toată casa. Bătrână era încântatâ. Beth stătea îmbufnată, Eduard asculta atent cu obrazul în palmă. Reacția lui Leon o umplea de speranță. Puștiul se așezâ pe scaun lângă ea și o acompanie timid. Alma îi surâse cu tot sufletul și copilul prinse curaj. Atingea clapele cu mai multă
MY LORD (1) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341182_a_342511]
-
-nvelește grijulie: „Vezi să nu răcești, în dimineața asta e cam răcoare!” Trec printre crucile din lemn, se pleacă una spre cealaltă, a Mariei spre a Ilenei, a lui Gheorghe spre a lui Ion, doar a lui Grigore se îndeasă îmbufnată: - Nici somnul de veci nu-l am, cum apare careva... șo, șo, șo!, nu vă mai săturați de sporovăit. - Taci și dormi măi Grig, un adormit în cioareci ai fost toată viața, noroc de Dumitrița că te-a cerut de
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]