113 matches
-
Aurel Martin În revista Almanahul literar, constituie un exemplu tipic În această privință: «Nuvela Își distribuie astfel interesul spre două probleme: punerea În lumină a dragostei nemăsurate În muncă a pescarilor care scot pește pentru popor și nu pentru capitaliștii Îmbuibați, și urmărirea atentă a procesului de clarificare ideologică a lui Popov. În ambele probleme talentul lui Coșovei s-a dovedit a fi viguros (sic.). (Ă). Reușită de asemenea ni se pare și analiza minuțioasă a procesului sufletesc al lui Cosma
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Domnul conte ruginit și rece A poftit măria-sa să-mpartă Ce-au muncit săracii toată vara. Autorul stimulează ura oamenilor simpli împotriva clasei exploatatoare, arătând indignarea crescândă a copilului Gabor, dorința sa spontană de a-i nimici pe domnii îmbuibați «ce lenevesc la soare» (...). Cotitura esențială care are loc în viața lui Ion Gabor este trecerea la nivelul unui muncitor înaintat, la nivelul unui stahanovist al locomotivei (...). Atmosfera creată de partea a doua a poemului Cincisutistul e mai degrabă idilică
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sunt creionate, prin numai câteva amănunte semnificative, două portrete viguroase. Pescarul obidit e nevoit să se umilească («jupâne, ostenește-te, spune el cu șapca în mână» (...). Tot atât de precis este redat și exploatatorul. Prăpastia ce-l desparte de muncitor, trândăvia lui îmbuibată, sunt sugerate, dincolo de împrejurările concrete ale locului și momentului respectiv, prin insistența cu care autorul vorbește despre acea lume a lui. De asemenea, apare clară în această scenă cruzimea, lipsa de omenie a exploatatorului care rostește brutal condamnarea la moarte
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
niciodată, dar eu dau bani aproape numai cerșetoarelor bătrâne. Am ciudatul sentiment că sunt oricare dintre ele, că ele sunt bunicile mele. Stau discret la ieșirea din magazin. Îmi privesc plasele. Înghit în sec. Mie îmi e rușine ca unei îmbuibate. Și atunci le dau bani. Mulți, mult mai mulți decât media. E un fel de mituire a sorții. În Copenhaga am vizitat un cămin de bătrâni. Etaje multe, strapontine în pantă, garsoniere cochete. Dar n-a fost asta. La parter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ochii bulbucați de furie când i-a făcut vânt ăluia peste o masă cu platouri cu trufe. Nu e vorbă, că-n felul ăsta mai învioră atmosfera, cam stătută altminteri la ora aia, două dimineața, cu invitații zăcând în fotolii, îmbuibați și mahmuri, moleșiți de băutură... Cu toată paguba-n trufele colonelului, a fost cam pe placul asistenței. Ce mai distracție, Mirelo, cum se zbătea ăla în clisa de cremă de ciocolată amestecată cu cioburi, abia ridicându-se de cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ție, și lu’ mă-ta. Mărgărit băgă banii în buzunar, încuviințând mut. Ușor aplecați în față, cu coatele pe masă, el și Rafael păreau să-i pândească pe ceilalți trei, răstigniți în scaune cu burțile răsfrânte peste brăcinarii șorturilor, relaxați, îmbuibați, mahmuri. Sobolul bătrân rupea anevoie: Nu știu, Adriene, mă fut. Pentru mine-i destul o sută de mii. Pentru-o palmă... Scosese totuși o bancnotă de o sută de mii și o flutura peste masă. Nu știu, io muncesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
A m un obraz dolofan, cum nu l-am mai avut dincopilărie. Parcă aș fi cu gura plină. Nu mi-arsta rău, dacă celălalt n-ar arăta, în schimb, flămând, ba chiar flămânzind de multă vreme. Deci jumătate din față e îmbuibată, jumătate lihnită. Descoperirea am făcut-o de cum am deschis ochii. Am simțit boala în mine. M am speriat și, desculță, m-am dus până la oglindă. Și-acolo am văzut o fată cu o bonetă caraghioasă, roz, de sub care ieșeau șuvițe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe lopată prin aceste locuri căutau un singur lucru: Biblia. Nu îi interesa Palestina sau oamenii care au locuit aici timp de milenii. Căutau Pământul Sfânt. Erau străini, bineînțeles, americani sau europeni. Veneau la Jaffa sau în Ierusalim cu capul îmbuibat de scripturi, nerăbdători să meargă pe urmele lui Avraam, să vadă mormântul lui Hristos. Tânjeau după vestigii ale israeliților antici sau ale primilor creștini. Palestinienii, antici sau moderni, erau irelevanți. Cei din noua generație, din care făcea parte și Ahmed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
viață: și de asta este uimitor de indiferent de unde iese la iveală o piesă de teatru, ce se petrece în ea și cum se înnoadă în sine. Întrebarea e numai: Cum se poate, mda, chiar cum de-i posibil ca îmbuibatul ăla să fi murit de tot peste conceptul de teatru chiar sub sărmanii mei ochi? Iar nu: Cum de-a murit acum, acest amator de picnic printre spectacolele noastre de teatru? Teatrul se arată pe sine, la fel de indiferent și neimportant
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tagmă rapace și venală pentru care coruperea omului prin orice mijloace este singurul mod de a guverna. De regulă, îl cumpără, transformându-l într-un asistat social, astfel că sunt destui naivi care ajung să le plângă de milă acestor îmbuibați atunci când sunt aruncați după gratii. Corupția primejduiește grav ființa statală și chiar națională, pentru că le vulnerabilizează în fața oricărei amenințări externe și interne. Este atât de toxică, încât aerul devine irespirabil în țările lovite de această maladie ce pare incurabilă. Corupția
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
certitudini prin intermediul unei operații intelectuale deductive. Plecând de la firele de praf care dansează într-o rază de lumină, abderitanii au dedus existența unor particule microscopice, invizibile, dar foarte reale. Punctul de vedere al lui Sirius nu li se potrivește oamenilor îmbuibați cu prejudecăți și clișee. Omul de rând repetă neghiobiile epocii sale, ceea ce n-ar prezenta niciun inconvenient dacă această conformare la inepțiile dominante n-ar fi dublată foarte adesea de o ură față de cel care gândește mai departe decât timpul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
făcut? Cum o s-ascund// Pata galbenă, arsura? este tenta de lumină/ Peste zări mă dau de-a dura.// Nu se duce. Ce să fac?/ Sufletu-l mototolesc/ Și-l fac cârpă ca să șterg/ Soarele copilăresc.// Cârpa sufletului însă/ Toată-i îmbuibată-n soare,/ Șterg mereu și-n zări lumina/ E din ce în ce mai mare". (Gluma II), care "subliniază atitudinea ludică a eului liric, complicitatea cu Universul, dar și faptul că regula jocului scapă controlului ființei, dăruirea totală a acestuia, cu trup și suflet
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
propriu-ziși". "Reîntoarcerea la natura curată", la "pământul strămoșesc" sunt invocate de cei (tot mai numeroși) ce nu-și pot permite concedii în stațiuni curate și luxoase. Căci societatea e tot mai dezbinată. De o parte, câteva zeci de mii de îmbuibați, mulți dintre ei rătăciți și în "clasa politică", iar restul, de ordinul milioanelor, își câștigă cu greu traiul zilnic. Sunt și mulți care și-au adunat curajul de a ridica un mic conac cu fosă, sfidând așa modesta locuință rurală
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
să știm dar, cel mai probabil, NU. e. Cum era tratat un ofițer român atașat C.Al.C... Pentru a demonstra uriașa diferență dintre cheltuielile pe care le suporta statul român cu solda unui ofițer de-al nostru și hachițele îmbuibaților și infatuaților ofițeri ruși, care găsiseră pe la noi bunăstarea ce prin URSS era de domeniul SF, chiar și pe timp de pace, sau chiar cu simplii soldați ce tot soseau, plecau sau staționau pentru perioade mai lungi sau mai scurte
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de 30.000 lei, deci aproape o treime din banii cheltuiți la ultima alimentare cu benzină a mașinilor rusești! Spitalul Beldiman ceruse la data de 4 decembrie 1944 decontarea sumei de 1.000.000 lei pentru cheltuielile cu răniții sovietici. Îmbuibații ofițeri și soldați din C.Al.C., își cumpăraseră în ziua de 7 decembrie alimente în valoare de 200.000 de lei, când au văzut că merge și așa și că oricum nu li se poate împotrivi nimeni! Bieții conțopiști
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nici tu nu ești decât o mască și mă înșeli? Nu te mai văd, Tată unde ești? La atingerea degetelor mele, totul se preface în cenușă, iar pe jos nu mai rămâne altceva decât un pumn de țărână, în vreme ce viermi îmbuibați se târăsc nevăzuți de colo-colo (...). Împrăștii acest pumn de țărână paternă în aer și ce mai rămâne Nimic! În față, pe mormânt, vizionarul mai zăbovește încă și îmbrățișează Nimicul! Și ecoul în osuar răsună pentru ultima oară "Nimic!"33. Aceste
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pedofil, inacceptabil de către legile în vigoare. Din păcate, pentru eficiența gestului, Bastilia marchizului De Sade a fost demult dărâmată. Tot o provocare a fost și prezentarea candidaturii la Academia Franceză, o instituție care se potrivește tot mai mult cu cititorul îmbuibat de bere și de spectacol televizual. Asta s-a întâmplat în 2004. Când am aflat, am rămas cu gura căscată și, deși am acceptat să mă duc la Cafeneaua Flore, unde viitorul academician primea felicitările sau, mai puțin, reproșurile prietenilor
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
purtată de vânturi; l-am înăbușit cu binefacerile libertății, încît astăzi îi vine să strige: "Dă-mi, Doamne, o stăpânire aspră și dreaptă, ca să mă scape [de] cei ce mă iubesc în gura mare! " Atunci când coconașii, unii flămânzi și alții îmbuibați, au venit cu "libertatea" și cu "fasoanele" de prin țările străine și au început să îmbete lumea cu vorbe frumoase, erau atunci oameni cu greutate și cu pricepere, care cunoșteau țara, obiceiurile și nevoile ei și care ne ziceau să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a ajunge să practicăm ideile lui Blanqui! Cei cari găsesc că ideile fondatorului foii "Ni Dieu, ni Maître" sunt ideile prin cari se va reforma omenirea sunt astăzi la putere. Dar s-a schimbat într-un mod singular; îndopați și îmbuibați, îngrozindu-se ei înșiși de mijloacele pe cari le-a întrebuințat pentru a ajunge, cheamă azi societatea în ajutorul lor. Aceeași societate pe care au batjocorit-o, pe care au căutat și vor căuta încă a o răsturna când nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
chimista zisă codoi, după cum pronunța dansa CO2. Si inca ar mai fi printre oarnenii de bine, cărora le e mai greu decât "somerior din Germania" - parlamentari, magistrați, avocați și mulți alți... ați, cu moț sau fără, o liota de mediocrități îmbuibate, pe saci cu bani cocoțate... Păi de ce s-ar lasă un tanar eminent plătit de asemenea personaje, cănd acum are acces la "joburi" bine plătite, în țări civilizate, în care excrocii pot să peroreze cel mult la vorbitor, nu la
[Corola-publishinghouse/Science/85077_a_85864]
-
neimplicarea lor, parte din opacitatea multora la ceea ce înseamnă subtilitate, finețe, erudiție și alte asemenea. Cunosc totodată o serie de impostori care fac valuri, gălăgie, rating, ridicându-se deasupra prin fraudarea ori dezechilibrarea judecății de valoare. Dacă, haiducește, iau de la îmbuibați și dau la cei merituoși și scriu, de pildă, în „Evenimentul zilei“ despre cărțile bune ale unor autori ignorați, proiectându-i pe un ecran mai larg, greșesc? SCRISOARE PENTRU MELOMANI Mântuitorul (The Savior)* Victor ESKENASY Romanele cu subiect muzical sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
putred de bogat“. Din care doar prima e cea naturală, așa cum am demonstrat altă dată, căci Natura e veșnic flămândă... dar - poate de asta - lipsită de deșeuri. Și, prin urmare, taman flămândul, săracul, Îi este compatibil acelei (viitoare) lumi. Celălalt, Îmbuibatul, Își așteaptă - cu mâinile’n sân, c’așa Îi e feleșagul - sfârșitul... din acest punct de vedere. Anesteziat de sațietate... Evident, seara care a urmat, deși aniversând ceva decenii de la absolvirea liceului, nu mi-a tihnit. Amintindu-mi că, pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de valori, care se exprimă în valorile dreptului și ale vieții... Biserica a promovat valorile, lucru care contribuie la prețuirea culturii europene, iar această moștenire nu trebuie să se piardă. Azi, se creează impresia unei culturi europene în care omul îmbuibat trădează prin tăcere, el viețuiește ca și cum n-ar exista Dumnezeu"4. În Europa Medievală, de la Răsărit la Apus, toate componentele vieții umane politic, economic, social, artistic și spiritual își revendicau valoarea prin apartenența la valorile creștine. Creștinismul a născut însăși
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]