560 matches
-
spunea ei, îi spunea prințesei Maria că o iubea. „Nu, asta nu-i decât pentru că am fost luat prin surprindere”, își zise Pierre. Dar îndată ce încercă să continue discuția începută cu prințesa Maria, privi din nou spre Natașa și se îmbujoră și mai tare, și o tulburare și mai puternică de bucurie și de teamă îi copleși sufletul. Se încurcă în cuvinte și se opri la mijlocul frazei. Pierre nu o observase pe Natașa pentru că nu se aștepta câtuși de puțin s-
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
Pepublică Populară Chineză, la grămadă). Nu se poate cu jumătăți de măsură, se cere să fie Întru totul o pură minunăție și frumusețe. Și să ți se taie suflarea Brusc de parcă ai vedea o egretă aterizînd Sau apărând un chip îmbujorat de culoarea părelnică Ce pâlpâie doar în primele trei minute de dimineață. Și se cuvine ca totul să fie fără a fi, dar reflectându-se Și implinindu-se În privirea bărbaților. Și e necesar, e precis Ca totul să fie
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
Dar la Bârlad erau doi băieți de rasă îngerească, trași în poză, poate chiar de tatăl lor. Băiatul mai mare cu căciulă de blană pe cap îl ținea îmbrățișat pe fratele mai mic cu grație de dans și cu căldură îmbujorând obrajii. Era același gest pe care-l remarcasem intrând în cameră la Covaci, și-l văzusem pe Lucian Raicu cu brațul stâng întins protector peste speteaza scaunului gol pe care m-a invitat să mă așez și să tac și
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
în fața blocului. Când a coborât și intermediatorul, l-au luat cu toții de-o aripă pe eroul pentru care, câteva etaje mai sus, distinsa defloratoare făcea duș: “Hai!”. “Unde?”, a întrebat el. “Să te dezvirginezi!”, i-au zis, în cor, amicii îmbujorați de emoția faptei generoase pe care tocmai se pregăteau s-o bifeze. Mare greșeală că i-au spus adevărul. Fatală, mai exact, căci socoteala de-acasă a binefăcătorilor nu se potrivea cu dorința din târg a nefericitului virgin. Acesta, practic
Virginul și prietenii lui by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19099_a_20424]
-
vizita de trei, patru ori pe săptămână. Se apropie de piedestalul de lemn din mijlocul încăperii, și, luând cartea groasă, ce trona pe el, o strânse tare la piept. Se auzi, abia șoptit, numele Druidei-Mame: - Elisedd... Elisedd... Obrajii i se îmbujorară și, cu și mai multă căldură, aceasta căută să rostească încă o dată numele iubitei învățătoare: - Elisedd!... Pereții deveniră roșiatici și unul dintre ei hârâi prelung, deschizând o ușa spre o altă camera. Acolo, pe un jilț de paie, stătea o
TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360239_a_361568]
-
Articolele Autorului Mă cheamă doruri depărtate, La un taifas și tare-aș vrea Să mă opresc măcar o clipă Dar în zadar e cazna mea, Aleargă timpul ca și vântul, Nici n-a ajuns c-a și plecat, Iar eu îmbujorat de trudă, Mă-ntreb cu ce l-am supărat, De ce se duce-așa devreme? De ce nu face-un mic popas? Îmi caut cuvintele cu grijă, Dar tot rămân fără de glas, Rămân uimit la gândul care, De ceva vreme îmi dă
ÎNCĂ MAI ESTE LOC LA CRUCE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384341_a_385670]
-
erau ușoare, ca între prieteni, ne studiam reciproc reacțiile emoționale ale momentului, în acordurile plăcute ale muzicii plăcut interpretate. Miruna părea puțin stânjenită de situația inedită în care se afla - întâlnirea cu un necunoscut la malul mării - și avea obrajii îmbujorați de cele câteva inghițituri din cocktail, ceea ce îi dădea un farmec aparte. Mă uitam discret în jurul meu, căutând cu privirea și alte femei frumoase, pentru a le compara cu ea, dar oricât m-am străduit, n-am găsit nimic și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382213_a_383542]
-
Asistenta: Nu ați avut nicio vină. Care a fost cauza decesului? Florian: Leucemie. Asistenta: Aveți un bandaj nou. (Își strânge lucrurile.) Florian: Multumesc. Asistenta: Multă sănătate. (Pleacă.) Bolnavul X: Frumoasă fată! Florian: Ca o floare de mac. Astăzi strălucește și îmbujorează câmpul, iar mâine se risipește pătând solul cu sângele făpturii ei. Bolnavul X: (privește hortensile) Se întâmplă ceva cu florile. Vârfurile petalelor au încept să se ofilească. Florian: Este doar începutul. Bolnavul X: Cred că nu sunt așezate bine. Locul
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
prădată de flutiri albi și de păsări albastre, s-a desfrunzit și gura ta de acel roșu care mă amețea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine de amintiri care-ți umbresc obrajii tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de viori care cântau, acum e tăcere, cerul se dilată, pustiiri de toamnă fluidă care alunecă prin geamuri, procesiune
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
era teamă, că în momentul când se va ridica, scaunul va fi gol. Dar nu s-a întâmplat asta! Era acolo,aplaudând și ovaționând iar inima ei a început din nou să bată. Așa de tare, încât Maria s-a îmbujorat toată ,ca atunci când l-a văzut pentru prima oară. Și tot pentru prima oară, în noaptea aceea , s-a întâmplat ceea ce Victor dorea de mult timp. Poate și ea, în adâncul sufletului , aștepta să vină acest moment. Însă, fată de la
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
de simplu este? Ție chiar nu-ți pasă? ” Te poți retrage”. Ce convenabil! Află domnule, că nu am venit, să plec! Dacă nu mă vrei, pleacă tu, ieși, dispari! Camelia se enervase, buza de jos îi trebura, fața i se îmbujorase, pupilele se dilataseră. A aruncat o privire de animal învins, dar gata să-și apere teritoriul. -Stai puțin, Andrei a prins-o în brațe și cu mâna stângă a început, să o mângâie pe păr, stai puțin, nu asta am
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
fac eu, nu-mi pregătești mâncare niciodată. Salariul tău va fi cât primești de la Asociație, dacă voi fi mulțumit, vei primi în fiecare lună gratificații. Nu admit nici un fel de abatere. -Ce părere ai? Elena aștepta răspunsul tinerei. Olga se îmbujorase la față. Atâția bani? Nu conta, cât trebuia să muncească. -Sunt de acord. -Am uitat să-ți spun că, după ce ai plecat azi, unul din băieți m-a anunțat, că de mâine se mută. Așa că au rămas doar cei doi
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
să facem lucrarea în două săptămâni. Spune-mi te rog, Petruș ce fel de om este? -Un băiat liniștit, poate prea liniștit și prea inteligent. De câteva ori a prezentat ideile șefului, cel care a fost, obrajii Sorinei s-au îmbujorat din nou , Olga s-a făcut că nu observă, acesta nu le-a luat în seamă. Cred că este ceva în neregulă cu comportamentul lui Eugen. Vreau să-ți mai spun ceva, gașca lui Eugen din călugăriță nu te scoate
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
Este 1 Decembrie, ziua națională a României. Ca în fiecare an, mama mă trezește devreme. Nu trebuie să întârziem la festivitatea aniversară. Ca de obicei, iau micul meu drapel adus de la Alba Iulia și plecăm grăbite. Gerul ne îmbujorează obrajii, dar eu sunt bucuroasă. Abia aștept să aud muzica militară, să admir parada militară. Trecem pe lângă o cafenea din care mirosul de cafea proaspăt măcinată și fiartă în ibric, ne îmbie înăutru. Îi cer mamei permisiunea să iau un
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
de pădure, Mi-e susur de izvoare, Mi-e blândă adiere, Mi-e răsărit de soare. Mi-e lună argintie, Mi-e noapte visătoare, Mi-e vers de poezie, Mi-e stea căzătoare. Mi-e revărsat de zori, Mi-e îmbujorat apus, Mi-e galben de comori, Mi-e suflet nesupus. Mi-e ceas de deșteptare, Mi-e albastru zenit, Mi-e dor și așteptare, Mi-e zbor spre infinit. Mi-e simfonie de culori, Mi-e poveste de seară, Mi-
MI-E SUFLETUL RĂPIT DE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383273_a_384602]
-
și tot ce este necesar. Nu aș face față altfel. Hai urcă alături de mine! Ștefan se miră de faptul că în timp scurt Anton a reușit să-l cucerească. Muncea cu seriozitate, îl vedeai rar zâmbind, doar fața i se îmbujora ca la fecioare, atunci când era mulțumit de rezultatul muncii. După ce vântul răvăși părul de pe capul lui Ștefan iar brațele sale au condus o bucată bună tractorul, simți o altă viață, simți natura în toată splendoarea ei. În depărtare se zăreau
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383261_a_384590]
-
nu-și aducea bine aminte, pe scaunul Moldovei. Luă cei șapte galbeni de la Ximachi, porunci acestuia să trimită surugiii, să înhame caii și, după ce trecu în vârful picioarelor prin fața odăii lui Ramza-Pașa, intră în dormitorul Ruxăndriței. Doamna Moldovei dormea adânc, îmbujorată de cine știe ce vis. în mișcările din acel vis, plapuma îi alunecase devale, dezvelindu-i umărul gol și alb pe care scria măiestru, mărunt, cu fier înroșit, cuvintele: „Psihi mu, nu te voi uita niciodată. P. Mavrocordat”. Vodă se apropie, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai întâmplă așa ceva, el va aduce faptul la cunoștința consiliului profesoral. Abia după o săptămână, când au aflat cu toții că Iag vine dintr-o familie de rit vechi, foarte religioasă, același supraveghetor bătrân a venit la noi în clasă și, îmbujorat de emoție, i-a luat mâna lui Iag și i-a spus cu voce tare, privind în lături: „Egorov, vă rog să mă iertați“. Apoi, fără un cuvânt, și-a smuls mâna din mâna lui Egorov și, gârbovit, a pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
câte am izbutit să aflu din anumite surse pe care nu ți le pot dezvălui, știu că n-a părăsit singur Anglia. În cazul ăsta înseamnă că e într-adevăr genial în ascunderea urmelor. A întors capul și s-a îmbujorat puțin: — Ceea ce vreau să spun este că, dacă ți se vorbește despre el te rog să nu contrazici pe nimeni care-ți spune că a fugit cu cineva. — Bineînțeles că n-am s-o fac. A schimbat subiectul ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
eu zâmbind. — Erau îngrozitoare. Ah, iubito, tu nu înțelegi! Ei bine, olandezii ăia ai tăi au fost furioși pe tine. Au crezut că-ți bați joc de ei. Dirk Stroeve își scoase ochelarii ca să și-i șteargă. Fața i se îmbujorase de emoție. Strălucea pur și simplu. — De ce trebuie să crezi tu că frumusețea - lucrul cel mai de preț de pe lume - zace așa, ca o piatră de pe plajă, ca s-o ridice la întâmplare oricine trece nepăsător pe acolo? Frumusețea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
într-o mansardă soioasă și nu are pe nimeni care să-l îngrijească. Vreau să-mi dai voie să-l aduc aici. Blanche își retrase repede mâinile - parcă niciodată n-o văzusem făcând o mișcare atât de rapidă - și se îmbujoră la față: — Ah, nu! — Vai, scumpa mea, te rog, nu mă refuza. N-aș putea suporta să-l las unde se află. N-aș putea să închid ochii toată noaptea, gândindu-mă la el. Dar n-am nimic împotrivă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ajunsese să țină la omul acela rece și solitar care o găzduia. Vorbea despre el cu o ironie tandră, notând fără naivități eforturile lui de a-i intra în grații, glumind fără prea mare răutate pe seama chipului său care se îmbujora uneori, bâlbâielilor lui, hainelor lui ciudate și plimbărilor în cerc în jurul căsuței, privirilor aruncate spre fereastra camerei sale. Tristețe o amuza și cred că pot să jur că Lysia Verhareine a fost singura ființă umană pe care procurorul a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
siguranță. — Mai sărută-mă o dată. Vocea ei a răzbit până la el din marele vid. — Nu vreau, s-a auzit spunând. A urmat un nou moment tăcere. Nu vreau! a repetat el cu Înverșunare. Myra a sărit În sus, cu obrajii Îmbujorați de vanitatea rănită, cu funda ei mare de la ceafă tresăltând compătimitoare. — Te urăsc! a țipat ea. Să nu Îndrăznești să mai vorbești cu mine! — Ce? a bolborosit Amory. — Te spun la mama că m-ai sărutat! Să știi că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se folosește Întotdeauna de acest pretext, a zis ea râzând, dar n-o să-ți mai spun astfel, pentru că ai părul ca morcovul. În schimb, Îți dau voie să reciți Ulalume, iar eu voi fi sufletul tău, Psyche. Amory s-a Îmbujorat, fericit că era invizibil sub perdeaua de ploaie și vânt. Ședeau față În față, Într-o scobitură puțin adâncă a căpiței, cu impermeabilul Întins peste cea mai mare parte a trupurilor lor, restul fiindu-le acoperit de ploaie. Amory Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Akemi Yokota, nici pe pereții acestui bar, sau poate era la fel de imperceptibil ca starea mea de beție. Grupul de studenți reproducea În cor, Într-o japoneză stricată, cuvintele unui cântec pop care se revărsa din difuzoarele barului. Obrajii le luceau Îmbujorați din cauza sake-ului ieftin, a cartofilor prăjiți și fripturii de vită, iar deasupra suvițelor de păr negre, date cu gel, se reflectau mănunchiurile de lumini proiectate de un tonomat de prin anii ‘50. Aveam impresia că pulsul mi se accelerase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]