470 matches
-
una-alta... Mâine, dis-de-dimineață, eu voi pleca, Mariuță! Biletele de călătorie pentru Germania se află deja la șefu'. Așa că, să fie într-un ceas bun!.. Și rămâi cu bine, nevastă! I-a zis, în timp ce o săruta cu patimă pe obrajii îmbujorați, pe umeri și pe sâni... La rândul ei, partenera îi răspundea cu îmbrățișări duioase și calde, izvorâte din jăratecul unei iubiri pătimașe. Să ai grijă de tine, Vasile! Că străinătatea-i boală grea!.. Așteaptă-mă cu încredere, Mariuță! Eu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
când pe celălalt. Când a sărutat-o pe Cecilia în poartă n-a simțit aceeași plăcere ca acum. Îi venea s-o strângă în brațe și s-o sărute toată, pe ochii aceea frumoși, pe buzele acelea cărnoase, pe obrajii îmbujorați. S-a stăpânit, dar fiorul plăcerii l-a simțit până în măduva oaselor deopotrivă cu Cecilia, care roșise de emoție. Și mai mult o iubea pe fata din parc care prin stânjeneala și îmbujorarea feței dovedea pudoare, curățenie morală. Cunoscuse multe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
invitându-l înăuntru și îndemnându-l să se facă comod, după care îmbrățișările continuă, nerămânând părți ale fețelor nesărutate, într-o tăcere deplină, în care cuvintele nu-și aveau locul, fiind dominate de glasul inimii lor. Erau doi tineri frumoși, îmbujorați, Cecilia de căldura și lucrul din bucătărie, Matei de frigul de afară și ambii de emoția revederii și dragostea ce și-o purtau. Într-un târziu, după alintările atât de plăcute, Cecilia rupe tăcerea. Cum ți-a venit ideea aceasta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
petrecut-o cu privirea din cap până în picioare, după care a întrebat-o: -Cum de nu știi oare că, peste aceste meleaguri eu sunt Cel mare?...Sunt Spiritul ce protejează pădurea de acele persoane care o taie aiurea. Cu fața îmbujorată, Magnolia i-a răspuns Spiritului: -Cine și cât de mare ești poate, dar de paza pădurii spui povești. Te pretinzi mare Spirit, poate ești, nu te cunosc și de aceea nu te contrazic. Văzând că nu poate finaliza discuția cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Arm reveni din spațiul ales de ea pentru reflecție. Bart stătea la birou răsfoind o agendă, iar femeia înaintă spre el încet, parcă cu mișcări potrivite cu încetinitorul, cu ochii iluminați și cu un surâs abia perceptibil pe fața-i îmbujorată. Când ajunse lângă el, femeia îi atinse părul castaniu și lung, lăsat să crească în voie, care îi dădea un aer de adolescent întârziat. Ce faci?!... tresări Bart, întorcându-și ochii verzi și mirați spre ea. Arm nu-i răspunse
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
În contextul proiectatei reforme a învățământului, Emil Boc vizitează o școală; asistă la ore, își dă cu părerea, promite etc. La sfârșitul vizitei, în fața clasei model, directoarea, îmbujorată și mandră de onoarea făcută, îi mulțumește din inimă și îi întreabă pe copii: - Ei, ce-i spunem noi acum domnului premier? Liniște apăsătoare, noi și repetate îndemnuri, până când, în sfârșit, se ridică Bulă din fundul clasei și-i zice
Bancul Zilei: Ce spui dacă-l vezi pe Băsescu îngropat până la gât în ciment? () [Corola-journal/Journalistic/68451_a_69776]
-
jos, căruia siguranța îi stă Ca o pălărie de mătase unui milionar Bradford Vremea-i propice, după cum ghicește, Masa e gata, ea-i plictisită și obosită, Încercările de a o prinde-n mângâieri Nu sunt respinse, chiar de-s nedorite Îmbujorat, decis, de-odată dă asaltul Mâinile-iscoditoare nu întâlnesc vreo apărare Vanitatea lui nu cere vreun răspuns Și face din nepăsare-un "bun venit" (Și eu, Tiresias, am îndurat toate Cele jucate-n acest divan sau pat; Eu care-am stat
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
Mary Whitney, căci o plăcusem pe loc. Împreună cu mine, la cei șaisprezece ani ai ei, eram cele mai tinere de acolo; iar ea era veselă și frumoasă, cu o ținută ordonată, brunetă, cu ochi negri scânteietori, cu gropițe în obrajii îmbujorați și mirosea a garoafe și nucșoară. A vrut să afle totul despre mine, iar eu i-am povestit despre călătoria cu vaporul, despre moartea mamei și înmormântarea ei în mare, printre ghețari. Iar Mary a spus că era într-adevăr
Alias Grace () [Corola-journal/Journalistic/4738_a_6063]
-
întrec de-a valma cu mieii de pe crâng, Mi-e dor de fericirea din dor de dor să plâng! Mi-e dor, ce vorbe simple și pline de-adevăr! Mă văd parcă Adamul prin rai mușcând din măr, Cu Eva îmbujorată privindu-mă de-aproape-, Și azi mi-e dor de Dorul ce nu ne mai încape... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Mi-e dor... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de Autor
MI-E DOR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373724_a_375053]
-
cu el, poate aude Constantin și atunci să vezi gelozie. ― Bine, Petrică, vin cu tine. Mă mai aerisesc și eu după căldura asta. Era plăcut în mașină. Aerul ce intra prin fereastra deschisă îi mângâia fața și îi răsfira părul. Îmbujorată de la căldura soarelui, cu sprâncenele ridicate a mirare, cu ochii pătrunși de lumina aventurii se lăsă dusă de tinerețe. Aproape că-l uită pe Constantin. Dar, săgeata nemiloasă a dragostei îi zgândări rana. Constantin! La el se gândea. ― Petrică, parcă
NECĂJITUL FRAGMENT POVESTIRE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384763_a_386092]
-
mi-ați amintit. Ne-am înțeles?! Da, domnu’ șef! Am să fac tot ce vreți dumneavoastră. Vin cât de repede pot. Poate chiar mâine. Cum termin, cum vin. Că eu așa sunt: termin repede.(?!) —Vă aștept. Bună ziua! Mi-a zâmbit îmbujorată, cu ochii în flăcări, și a ieșit din birou. Mi s-a părut că este ușor dezamăgită dar, cu siguranță, era mult mai... liniștită. Curios este faptul că nu a mai revenit niciodată. A!... să nu uit!... doamnei i se
DIN CICLUL: ÎNTÂMPLĂRI REALE DIN LUMEA SATULUI- ÎN AUDIENȚĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384679_a_386008]
-
RĂMAS Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului De-ai fi rămas Cu mine, Primăvara, Un anotimp miraculos Și drag, Am fi crescut Că muguri-frati Pe ramuri, Si am fi înflorit Îmbujorați, în lan. De-ai fi rămas O veșnică lumină, Un cântec răsunând Peste păduri. Un râu albastru, Unduind în noapte, Un zâmbet Printre picăturile De ploi, Referință Bibliografica: De-ai fi rămas / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DE-AI FI RAMAS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382447_a_383776]
-
i-ar mângâia petalele însângerate, iar ea ar fi regina. Așa era floarea mea, prietena mea din adolescență. (Se apropie de ușa roșie.) A plâns mult când am plecat. Dacă vântul în încercarea de a-i usca roua lacrimilor de pe îmbujoratele petale le-a răpit? Nu, nu pot să cred că a fost atât de crud. Să încerc ușa cea roșie. (Bate la ușă. Ușa se deschide și se arată în spatele ușii o țigancă bătrână.) X: Am greșit. Mereu greșesc. Căutam
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
așteptat șapte ani până ce s-a ofilit și a căzut într-o seară. X: Unde este ea? Mi-e dor s-o întâlnesc. Era așa frumoasă dragostea! Era căldură și libertate, era cer și verdeață, rază de soare și mac îmbujorat. Femeia în negru: Te-a așteptat mult. A așteptat să te întorci la ea. Tresărea la fiecare adiere de vânt crezând că ești tu, pe urmă s-a îmbolnăvit de dor. X: Unde este acum? Îmi doresc s-o văd
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina, Caii înhămați la sânii se-opintesc fără hodina, Un țăran cu-o cușma roasa strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastra se arătă un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpănă de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apă și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă ... Citește mai mult Viscolul și lacrimaAna PodaruBrrr, crapă pietrele-n cărare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
sobă în săracele odăi.Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalina,Caii înhămați la sânii se-opintesc fără hodina,Un țăran cu-o cușma roasa strânge hățurile-n mâini,După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini.La fereastră se arătă un copil îmbujorat...Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat,Cumpănă de la fântână scârțâie când bate vântul,A-nghețat în ciuturi apă și în inimă... pământul.Vacile mugesc în grajduri, crapă ... XVI. BRĂDUȚ NINS DIN CODRU- COLINDUL BRADULUI, de Ana Podaru, publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
tot ce am, Plătesc vieții, vamă! Din zâmbet, din lumină Și din cânt! Din lacrimi risipite Fără seamăn, Din zborul lin, Dar și din zborul frânt! Plătesc un bir Pe stropul de iubire! Pe primăveri-fugare Și pe-alint! Pe veri îmbujorate De lumină, Pe-apusuri blânde Și pe ierni pustii! Plătesc vieții, bir Pe amăgire! Pe roua risipită Printre flori! Pe diminețile-mbrăcate-n cântec! Pe ramuri verzi, Pe zboruri de cocori! Citește mai mult Din tot ce am,Plătesc vieții, vamă! Din
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
prin rădăcini, trunchiuri, crengi, iar la nivelul celulei vegetale, sub acțiunea clorofilei, plantele sintetizau pe deplin substanțele organice din bioxidul de carbon și din săruri minerale. în fața unei asemenea armonii a Firii, și călugării și lotrii se simțiră adânc tulburați. îmbujorat, cu lacrimi în ochi, Stănciulescu Vasile se întoarse spre Metodiu. — S-a fript iepurele, părinte!... șopti el sugrumat, ieșind din fum. Episodul 48 DIN NOU LA STAMBUL Lăsând ceea ce era de lăsat în cămările fără fund ale sultanului, Barzovie-Vodă, spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe pereți joacă lumina flăcărilor, mobilele picotesc, patul cu baldachin a adormit de-a dreptul pe cele patru picioare, Cosette a terminat povestea și rugămintea ei și-acum se uită la Broanteș pe sub gene, iar Broanteș bietul sta cu obrajii îmbujorați, cu inima în pieptu-i bătând cu foc deșteaptă, căci el visa privind-o la lupta ce-l așteaptă. Când iată că deodată... Dacă am fi unii din acei autori care se respectă, am pune mâna pe pană și mai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înlăcrimată - o adolescență cum nu dorim nici la dușmanii noștri. Episodul 159 DRAMA SURORILOR ACETOSA — Când adolescența noastră, prăbușindu-se, a luat sfârșit - urmă Amada - am plecat de la Ursuline. Parcă ne văd și acum: ieșeam pe morocănoasa poartă a mănăstirii îmbujorate, tinere, cu acea tinerețe care colcăie de visuri în așteptarea unei realități tangente... — Tangibile se spune - o corectă Fibbia. — Mă rog, ce mi-e tangibil, ce mi-e tangent - zise Amada. Important era că se vestea o zi primăvăratecă; soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
parfumul lor albastru bărbatul Înfige cu nădejde sapa În pămîntul uscat de la rădăcina teiului Își Încordează trupul Înalt ciolănos se apleacă iar se Îndreaptă Își freacă palmele cămașa albă i s-a lipit de piept și de spate are fața Îmbujorată nădușită mustața blondă Îi dă un aer tineresc parcă-i un flăcău ieșit la horă femeia pirpirie Îmbrăcată În negru văruiește pietrele din jurul copacilor mută și adunată În munca ei o cochilie de melc mai mare pripășită printre rădăcini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Vă rog mult să serviți. După ce Sonia încuviință din cap, Iag se așeză pe marginea unui scaun, proptindu-și sticla de genunchi și ținând-o de gât ca un violonist care se odihnește. Sonia lipise paharul roșu de fața ei îmbujorată și, cu ochii plecați, zâmbea încurajator de parcă ar fi spus: „ei, hai, continuă“. — În seara aceea, Sofia Petrovna, continuă Iag, privindu-i zâmbetul, ca să mă exprim delicat, ne-ați scos de guler afară, și pe bună dreptate. Dară nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fiind de cele mai umane și mai nobile sentimente, în aceste clipe binecuvântate bunul tânăr Ivanov nu poate simți nici calculul meschin de fiecare zi, nici dorință, nici răutate. Stă în liniștea desăvârșită a sălii de spectacol, stă cu fața îmbujorată, stă și simte cu bucurie cum inima lui tânjește dulce sub povara dorinței sublime ca, pe loc, chiar acolo, la teatru, să se jertfească pe sine în numele celor mai înalte idealuri ale omului. Dar iată că, în întunericul tensionat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și de cafea, care Îmbia la optimism. În cîteva clipe, vecina noastră Merceditas, care se Întorcea de la cumpărături din piața Boquería, se opri dinaintea vitrinei și Își făcu apariția În dreptul ușii. — Bună dimineața, domnule Sempere, fredonă ea. Tata Îi zîmbi, Îmbujorat. Mie Îmi făcea impresia că Merceditas Îi plăcea, Însă etica lui monahală Îi conferea o tăcere de neînfrînt. Fermín o privea cu coada ochiului, netezindu-și părul și continuînd să-și legene ușor șoldurile, ca și cînd pe ușă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]