111 matches
-
În acest univers etajat, cu nivelele lui cele mai de sus și cu spațiile lui subterane, unde își urmează cursul laolaltă atâtea destine umane și unde se aud neîncetat zgomote și voci, trăiesc două personaje-cheie: în pod, Bătrânul filozof care împăiază păsări, posesor al unui scrin plin de hârtii îngălbenite de vreme, despre care se spune că ar închide în el enigma vieții; la subsol, ciudatul Portar care comandă luminii, deși aparține lumii întunericului. Crescut într-o mină, sub pământ, omul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
urmă Egor Bulîciov... E. Ionesco Scaunele Setea & foamea Noul locatar Viitorul e-n ouă A. Jarry Ubu (din toți Ubu-ii!) M.M. Ionescu Dresorul lui Casanova I. Klima Castelul H. von Kleist Pentesilea E. Kishon Și-a fost ciocîrlia! T. Mazilu Împăiați-vă iubiții! Frumos e-n septembrie la Veneția! Inundația M. Mihura Trei jobene R. Macrinici A! Frica! L. Pirandello Uriașii munților Plaut Menehmii Y. Reza Artă Ruzante Comedia vacilor Ion Sava Paricidul Vreau să număr stelele! E.E. Schmitt Libertinul M.
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
omoare, așa că n-am remușcări. L-ai văzut pe Balto în hol? Am dat din cap a încuviințare. Madeleine gemu. Ramona Sprague tresări și își înfipse furculița într-un cartof. Emmett continuă: — Vechiul meu prieten visător, Georgie Tilden, l-a împăiat. O grămadă de îndeletniciri ciudate avea Georgie, visătorul ăsta... În timpul războiului am fost în același regiment scoțian și i-am salvat viața când câțva din bravii tăi compatrioți ne-au atacat cu nerușinare la baionetă. Georgie era pasionat de filmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cere bani?“ „Îmi imaginez după stofa din care este croit.“ Observ că Zăpadă Începe să mă urască brusc. „Oricum, e un pur și de aceea țin la el. Exemplare de puritate sufletească de felul lui găsești rar azi!“ „Să-l Împăiem pentru Muzeul omului!“ Se supără. O simt capabilă să facă orice pentru acest imbecil, chiar să se culce cu el, fie și ca să se afle În contrast cu părerea curentă despre ceva sau despre cineva. Ea are această tentație de a scormoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu smoală un stoper din trei nasturi de palton și unul de cămașă, ai de pus o râmă În spirt. În această vară mai vrei să prinzi pentru colecția ta, un pește, o broască și un melc. Ai vrea să Împăiezi și păsările pe care le omoară Papole cu praștia. Papole este băiatul vecinului vostru. Împăiatul e mai greu că Îți trebuie bismut adevărat, naftalină și talaj. Tu nu ai decât o sticlă de creolină, din aia care se pune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
oficiase pe neașteptate. Pensionarii se găseau în mare fierbere în ziua când omul mărunțel își aduse bagajele compuse din treizeci și nouă de covoare persane, optsprezece perechi de cizme cu carâmbii moi, o ladă cazonă cu uniforme reformate, un vultur împăiat cu aripile întinse, un binoclu de câmp și două dropii enorme, de asemenea conservate, pe care le-a împușcat în Bărăganul României în timpul marelui război. Sunt sigur că și covoarele îi aparțineau din aceeași epocă de aur, de pe urma unei vânători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
te face nițel dobitoc. Oamenii intră în tipare. Devin cazuri. Nu-i vorba, îi iubești dar, ca pe niște șobolani albi de 45 laborator. Le dai mîncare, le faci injecții și vorbești cu ei, să treacă vremea. Nu, nu. Te împăiez și te păstrez lîngă mine, mai discutăm si noi, ce dracu`...“ 6 În creierul meu e o căldură îndrăcită care arde plajele și gîndurile pîrjolesc printre albine lîncezind, ocolind lacrimile care sfîrîie și se vaporizează. Călătorii acestei minți au de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cinematografic, iar la sfîrșit criminalul e anihilat de scriitorul autentic, care-l otrăvește cu cianură de radiu și-i explică științific că degeaba furi un roman, În viață nu gloria, nu banii sînt importanți, ci munca, și-l Împușcă. Film Împăiat de duzină care a avut Însă darul ca, prin Charlotte Rampling despre care-am promis că vom mai vorbi, uite c-o facem, să-mi aducă aminte de Angel Heart (1987). În capodopera lui Alan Parker pactul cu diavolul fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Propp: „cumpărarea unui revolver are drept corespondent momentul în care va fi folosit...ridicarea receptorului are drept corespondent momentul în care va fi pus la loc...plasarea papagalului în casa lui Félicité are drept corespondent episodul în care va fi împăiat”. Celelalte unități, integrative, reprezintă indici care se referă la un concept oarecum difuz dar necesar pentru sensul narațiunii. Poate fi vorba despre indici privitori la temperamentul personajelor, la informații despre identitatea lor sau la notații atmosferice. Nu toate funcțiile, crede
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
de astăzi. O grijă deosebită pentru laborator au avut profesorii dinaintea sa Iliescu și apoi U.U Teodorescu. Laboratorul era utilat și prin contribuția elevilor care făceau schelete și împăieri. La Bârlad, mărturisește Ștefan Vancea, a învățat, împreună cu elevii, să împăieze. Profesorul Ștefan Vancea a dat formă artistică animalelor și păsărilor împăiate, lucru ce nu se mai făcuse până la el. A confecționat cu elevii aparatură, planșe, mulaje, deși laboratorul mai avea. Cea mai importantă activitate a sa, în afară de munca didactică, la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
metri, fuior de in, țesături de ștergare, merindar, tindeu de cap, șerpar, brîu, pieptare, codul de identificare natural veșmintele, catrințe cu trup vînăt, era nevoie de om în cultură, diorama Cervantes în lupta cu morile de vînt, inițial personajul la împăiat, apoi exponatul, perechea de tineri a vorbit nemțește, românește, ungurește cînd muzeografa ne lasă și pe noi singuri, în ultima sală carul cu zestrea, mireasa cea mai potrivită între reprezentările antropomorfe care sînt obiectele, carul om în vremea lucrurilor, obada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cu toate insistențele bătrînului, nu-i traduc ce-am spus. Obiecte din carapace de broască țestoasă cizelate cu migală îmbogățesc oferta bătrînului spre vînzare. Pe un perete văd o bucată de lemn pe care este fixată studiat o iguană. Este împăiată cu meșteșug, de fapt umplută cu rumeguș, are gura căscată, coada răsucită pe o ramură și cele cinci degețele de la lăbuță răsfirate. Pielea are un fel de solzișori fini de tot și poate fi mîngîiată dacă mișcarea este în sensul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
adevărată vedetă internațională, participând la 51 de concursuri din care În 37 a fost victorios. După moartea celebrului cal (1932), În semn de mare prețuire, scheletul a fost trimis În țara de baștină, Noua Zeelandă, inima păstrată la Canberra, iar pielea Împăiată la Melbourne, localitate de care se leagă implicit gloria sa (ibidem). 430 Australia in Focus. Australia, Stere Parish, 2009, p. 93. 276 peste trei milioane de vizitatori În fiecare an. Pinguinii, Înotători excelenți, au corpul acoperit cu pene, coada scurtă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu gambetă/ (...) și-n fund mai era un loc cu galben drapat/ unde corbul celebru nemișcat croncănea:/ - Nevermore!" Universul e sumbru și prezentat ironic. Totul pare a se reduce la această baracă de bâlci. Lumea e contrafăcută, corbul însuși e împăiat, Edgar Poe e și el o imagine pictată pe o pânză. Există un refuz al lumii burgheze, o ironie amară: "Duminică oamenii sunt deștepți,/ se plimbă pe bulevarde, merg la cinematograf, câte unii la bâlci vin să vadă tigri de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
asociază cu lumea bâlciului, " Odată un nebun fugit din spital/ în haină pestriță și coif de ziar/ a vrut corbul să-l fure./ A fost bătaie, comisar și scandal/ și tot mereu la intrare te invită un olog,/ corbul fiind împăiat, domnul cu gambetă era ventriloc". Imaginea nebunului este și aici o imagine a omului comun, care se lasă înnebunit, fascinat de fals, de ceea ce e contrafăcut și tinde să confunde spectacolul cu realitatea. Exprimarea lapidară, cu elipsa predicatului în structura
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de unde și industria punerii în frază, a explicării verbale a textului modernist), Kazuo Ishiguro, de pildă, proclamă nevoia de narațiune tradițională, întreținută de suspans. When We Were Orphans e un suspans exacerbat. La fel și The Unconsoled. Povestirea Desperado e împăiată cu incidente povestite cu mare poftă narativă. Cum se va încheia istoria? Surpriză: istoria ascunde ceva și ni se spune până la urmă ce ascundea, dar de încheiat nici gând să se încheie. Suspansul a murit, trăiască suspansul. Observăm în consecință
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rimează b-e, c-d. Rimele sunt evidente, ca și sentimentul pierderii. E vorba de un mic poem perfect, clădit pe gradarea emoției, care ne conduce la ideea de pierdere a copilăriei și de aici a timpului, a vieții. O pasăre împăiată de Crăciun "și-a pierdut cântul", amintind celor ce l-au citit pe Yeats de pasărea de aur din Navigând către Bizanț și Bizanț. Amintirea e prozaică, banală, prin urmare cu atât mai aproape și mai sfâșietoare: Și privește așa
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
supraveghea pe Sarah, care viziona a suta oară Chico, coiotul neînțeles. Cum copiii erau la locul lor pentru noaptea care va să vină, mai trebuia să facem ceva cu câinele. Am remarcat că Victor adulmeca dezinteresat zecile de pisici negre împăiate pe care decoratorii le risipiseră prin toată casa, așa că am strigat-o pe Jayne să închidă câinele în garaj. Victor și cu mine ne-am fixat unul pe celălalt preț de vreo două minute să vedem care clipește primul, până când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Hei, Bret Ellis, se auzi vocea tărăgănată a lui Pete, ciopârțind ceva. E cam devreme - am chefuit toată noaptea? - Nu, nu, am zis, strâmbându-mă. Nu-i asta. Vroiam doar să te-ntreb despre păpușă... - Ce păpușă, omule? - Pasărea aia împăiată pentru fetița mea? am zis, încercând să sun ca un părinte responsabil și nu ca unul din drogații preferați ai lui Pete. Una din acele Terby, pentru ziua de naștere a fetiței mele? Se vindeau peste tot? Nu-ți amintești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
violența actului. La nesimțirea asta a mea contribuia din plin și spitalul. Îmi aduc aminte de Marian, care avea o chestie interesantă. Îl cercetau doctorii și el striga profesorului și armatei de însoțitori, corpului ansamblu, ce faceți, vreți să mă împăiați? După operație, îi șoptise doamnei Aduța că îl deranjează ceva, nu, nu acolo unde-i e voinicului mai greu! Până la urmă, am văzut cu toții că avea un termometru înfipt în fund, fisură anală, vase plesnite. Chestii grele. În plus era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
niciodată - acea față pe care am Încercat deseori s-o zugrăvesc În caietul meu de schițe, căci simetria ei simplă și senină reprezenta o tentație mult mai puternică pentru creionul meu desenând pe furiș, decât vaza cu flori sau rața Împăiată de pe masa din fața mea, pe care trebuia să le desenez. Dintr-odată, atenția mea hălăduia și mai departe și poate că abia atunci puritatea unică a glasului ei ritmic Își Împlinea adevărata menire. Priveam un copac și foșnetul frunzelor lui
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
găsit xilogravuri cu șerpi, fluturi și embrioni. Fetusul unui copil etiopian de sex feminin atârnat de gât Într-un borcan de sticlă Îmi producea un șoc neplăcut ori de câte ori nimeream peste el; nu prea mă dădeam În vânt nici după hidra Împăiată de pe planșa CII, cu cele șapte capete de broască țestoasă și dinți de leu așezate pe șapte gâturi spiralate și cu trunchiul ei ciudat, puhav, cu niște tuberculi cu nasturi pe părți și terminându-se Într-o coadă Înnodată. Alte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
urmă, tata a oftat, a Închis manualul, remarcând Încet, dar clar: Golubcik (dragul meu) ai să pici precis - nu știi absolut nimic“. „Trebuie să vă contrazic“, Îi replică Lenski, cu o oarecare demnitate. Stând În mașina noastră țeapăn, de parcă era Împăiat, Lenski a fost dus la universitate, a rămas acolo până seara, s-a Întors cu sania printre nămeți, prin viscol, și s-a urcat disperat și tăcut În camera lui. Spre sfârșitul șederii lui la noi, s-a căsătorit și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Vladimir Streinu evocă acum în puținele poezii timpul romantic dunărean, cu ceva din sălbăticia lui Sihleanu, sau transpune într-un chip fantastic cinegetica lui Odobescu: Am scos din panoplie o veche carabină Să fiu pândar de toamnă pădurilor secrete, Voi împăia o piele în pod sau de perete Ca să-mi răzbun amarnic pe-o singură jivină Totala-ngălbenire ce va să se arate, Adusă-n blăni de șuie sălbăticiuni roșcate. EUGEN JEBELEANU ȘI ALȚI POEȚI Eugen Jebeleanu, care voia în poezie "puritățile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mult și-i ascunseseră ridicolul de care orice trup omenesc (femeiesc cu precădere) se acoperă de la o vreme, cînd societatea nu-i mai recunoaște, datorită pierderii podoabelor erotice, nici un drept. La un moment dat, Renée și Nelly decid să se Împăieze la un taxidermist pentru a-și conforta iluzia eternității. Nunțile lor se amînă sine die, dar pregătirile făcute seamănă izbitor cu cele de Înmormîntare (se știe de altfel ambiguitatea simbolică a albului, culoarea doliului odinioară). Nelly, suferind de osteoporoză, are
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]