202 matches
-
încuiată. „Dacă nu-mi mai reveneam? Nimeni nu avea să știe. Puteau crede că am plecat, undeva, la părinți...”. Speriată, copleșită de o adâncă mâhnire, se lăsă în voia unor lacrimi mari de durere sufletească. Simți că privirea i se împăienjenește, tulburarea-i fiindu-i amalgamată și de o revoltă interioară fără margini. Era vorba de condițiile mizere din țară, care obligă familiile să facă astfel de sacrificii, uneori duse până la extreme, nu de puține ori, din diverse cauze, încheiate în
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
boieri cu zâmbete ironice pe buze. - Hai! Ia un pahar de apa și revino-ți! îi zise unul dintre boieri. Cu o mișcare automata, tânărul luă paharul și trase totul pe gât, cu o sete de nedescris. Ochii i se împăienjeniră și se făcu beznă. Se trezi într-o altă încăpere. Lângă geam se vedea clar umbra regelui și a unuia dintre boierii din divan. Când își dădu seamă că tânărul se trezi, regele se apropie de pat și îl întrebă
DE UN TÂNĂR de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366236_a_367565]
-
capul. Privi un timp pietricelele din dreptul ochilor, apoi un firicel de lichid cald își croi drum printre acele pietricele, șerpuindu-se ca un izvor de viață caldă, ducând cu el ultima speranță, ultimul vis, ultima clipire. Ochii i se împăienjeniră, iar vocile din jur deveniră din ce în ce mai slabe. Închise ochii și se lăsă în voia celor din urmă vise. Își aminti într-o fracțiune de secundă de anii din trecut, când fericită și împlinită se pregătea să se ducă la Cazinoul
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
la Râmnic. Într-o dimineață de toamnă, o colegă îmi spune: „Te așteaptă doamna profesoară de română Vintilă cu caietul de poezii!” Nu știu cine „m-a pârât ” atunci. Așa am ajuns să îmi recit prima poezie pe scena liceului, cu ochii împăienjeniți de emoție. Apoi tata mi-a pus în față ziarul „Viața Buzăului”, în care scria printre altele: „A debutat cu poezie C...Ștefan...”. Aflase din ziar, eu nu spusesem nimic. „ De la Buzău, Teo Cabel,” se aude vocea amfitrionului. Eu sunt
CARTEA CU PRIETENI XXXXI- TEO CABEL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355219_a_356548]
-
nu te duce, nu te duce!'' Își astupă urechile instinctiv...dar, în van, căci strigătele veneau din gând, obsesiv și amenințător...A privit oglinda în care se machia și a început să zâmbească ștrengărește.Și totuși, de ce îi erau ochii împăienjeniți de lacrimi? -Ei, și-a zis , ce gărgăuni îmi mai umblă prin mintea asta bolnavă a mea! Despica mereu firul în patru și-i era ciudă că își făcea mereu zile negre singură, fără ajutorul nimănui... S-a îmbrăcat toată
FUNDUL DE OCHI-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356071_a_357400]
-
îndreptă spre mine, smulgându-mi din brațe strugurele acela, din care apucasem să gust doar vreo câteva boabe. Părea turbat încât nici măcar rugămințile fierbinți ale tatălui meu n-aveau să-l înduioșeze. Din cauza plânsului, care mă năpădi, ochii mi se împăienjeniră, simțind, după indescriptibilul gust al acelor boabe de tămâioasă, amărăciunea unui nod în gât. În zadar i se spunea că nu era deloc bine să-și pună mintea cu un copil. Dresat într-un anume fel, orcul o ținea una
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
casă, așa cum îi spusese stăpânului), sperând să-i ia ochii „flșturaticului” Pandelică, să-i aprindă inima... „drăcoica”, ca să-l lase-n pace cu datul socoteală la realizările și cheltuielile trecute în registrele contabile. Într-un târziu, când oboseala îi cam împăienjenise ochii, Pandelică îi zice administratorului cu vorbe întrerupte din cauza că limba nu-l mai asculta și i se cam împleticea în gură. - Domnule administrator!... - Să trăiți, boierule! Ordin... - După câte știu că te numești Cobrescu Ilie..., greșesc? - Așa-i. Nu
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
de un pumn nemilos o privesc îndelung încercând să deslușesc alte înțelesuri ca și cum aș fi ghicit în palma peretelui dramele ascunse între ziduri un gândac de bucătărie rătăcit printre ruine se chinuie să-și găsească drumul spre casă simt mucegaiul împăienjenindu-mi ochii îmi mustește în pori și îmi acoperă inima încetul cu încetul ca o plagă rece și acidă vecinul de la trei își bate iar nevasta înjură amarnic cuțitul a rămas înfipt în ușa dormitorului masa răsturnată în mijlocul sufrageriei arată
BL.15, SC.A, ET3 de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359242_a_360571]
-
aceeași zi, am așteptat trenul în Timișul de Sus, urma să sosească la 18.38. În gara/halta de la Timișul de Sus nu există casă de bilete, iar sala de așteptare e închisă și se distinge prin geamurile murdare și împăienjenite din care se întrevede o încăpere insalubră, cu niște bănci rupte. Ce ne-am bucurat că nu plouă! În fine, a venit trenul și am fost extrem de surprinși că avea doar două vagoane. Ne-am urcat și o doamnă controlor
Revelații dintr-un vagon fantomă () [Corola-blog/BlogPost/338973_a_340302]
-
părea că ar fi doar o inutilă și iluzorie pierdere de timp. Și oamenii, surprinși nepregătiți de caniculă, cu fețele înroșite de zăduful neașteptat și atât de timpuriu, alergau pe străzi sub soarele dogoritor, cu priviri ce păreau să se împăienjenească treptat de o ușoară ceață hipnotică, care le dădea un aer derutat. Ca și cum fără vorbe, se întrebau unde, sau spre ce se îndreaptă. Eliza începea să aibă pe pielea dezgolită a brațelor sesenzația neplăcută de arsură. Razele soarelui deveniseră atât
CEASCA DE CEAI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342403_a_343732]
-
împrejurări. Bucuriei avea să-i urmeze tristețea. Bâzdoacă fusese eliminat din facultate ca apolitic: - Ce știi tu băiețaș; ....i se va adresa acesta, sesizând absența lui din conversație. Va răspunde într-un târziu, în gând, când ochii îi vor fi împăienjeniți de alcool și de tristețe. “Prea multe nu știu măi Bâzdoacă! Văd însă că voi v-ați înveselit din nou. V-ați lăsat duși de nas de un lichid... Lichidul ia forma vasului în care este pus.” * Urma să locuiască
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
dar comod, de dinainte (se gândește să se întoarcă la depou). Dar o forță nedeslușită din sine însuși îl împinge înainte, până la epuizarea acestei experiențe, până la descoperirea că existentul poate fi impalpabil, non-senzorial: “Se întoarse. Întâi crezu că i se împăienjeniseră ochii. În stație se aflau totuși două tramvaie. Al său, rece, inert, și unul parcă imaterial, aruncând în jur o lumină palidă, identic cu primul. Din el coborî o femeie. Necunoscută. O vedea clar. însă ea nu-l privi. Nu
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
Buta Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Vine un timp când lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit
CIOBURILE PLOII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343347_a_344676]
-
de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015. Vine un timp când lacrimile se opresc și tac! V'am mai spus asta nu'i așa? Cu ce înverșunare tac ele și se usucă sub conjuctiva împăienjenită de neiertarea acelor ace care sapă, sapă sfredelind șanțuri de roșu bizar! Pupile arzânde își prăbușesc ostenirea chinuindu'și bocetul neîndestulat de prea săratul lor! Iar mie?!... mie îmi este sete de tine să te sorb încet, din paharul ciobit
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
odată cu prima incizie. N-am mai văzut așa ceva! “Dă Doamne să fie bine și să se nască întreg”. Floeoșc, pleosc, după care plânsul pițigăiat, nu suficient de puternic. Trasă, împinsă, ridicată, trântită. - Haide, dă-i un pupic mamei! Cu ochii împăienjeniți de lacrimi, primul sărut pe capul acela gelatinos și fierbinte, sprijinit de cotul asistentei. Reanimare. Singură. Durere. Insomnie. Disconfort. Durere. - Zece și zece, doamnă! - Îmmm? - Scorul Apgar. Deci perfect din punct de vedere al standardelor de pe Terra. Și apoi... Țipete
FIUL MEU, EXTRATERESTRUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379928_a_381257]
-
și iudei. Oamenii lui Ahav înarmați cu niște ciomege în mâini sfărâmară picioarele primului tâlhar apoi celui de-al doilea. Atunci, Gaius care cu destulă greutate putea desluși silueta lui Iisus își încordă privirea și prin ceața albă care îi împăienjenea ochii reuși să se apropie de cruce. Înțelegând că acel gest al iudeilor avea și o semnificație de batjocură, Gaius își ridică sulița și împunse cu putere coasta lui Iisus. Era, credea el, un gest mult mai onorabil decât cel
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
mâinile întinse către fiul ei aflat sus, țintuit pe crucea din mijloc, care era mai înaltă decât celelalte două. Atunci, centurionul Gaius, care cu destulă greutate putea desluși silueta lui Iisus își încordă privirea și prin ceața albă care îi împăienjenea ochii reuși să se apropie de cruce. Cunoscând că gestul zdrobirii picioarelor avea o semnificație de umilire și de batjocură, Gaius Cassius nu-i mai așteptă pe cei doi legionari care așezau scara ci își ridică sulița și cu o
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
cămăruței cu pământ pe jos în loc de pardoseală, aprinse un chibrit, la a cărui lumină slabă vede în pat, sub cearceaf, două trupuri, unul fiind al Elenei, căreia i se vedea fața. Fiind convins de seriozitatea bilețelului, ochii i s-au împăienjenit, capul a început să i se încălzească, apărându-i imaginea iubirii pătimașe a Elenei cu amantul. Cele două trupuri dormeau adânc. Mai aprinde un chibrit, dă foc fitilului de la candelă, scoate un cuțitaș din teaca de piele, îl apucă zdravăn
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
bun, mai vin la anul!” “ Îți jur că voi fi bun!” Uite că-mi scrie! “Să ții minte, copile: Moș Crăciun e în tine! Cât timp ești bun, Moșul e cu tine! Nu pot să mai citesc, mi s-au împăienjenit ochii. Mi-e dor de tine, de tine, Moș Crăciun! Promit că am să fiu mai bun. De astăzi, la toată lumea o să spun: EXISTĂ MOȘ CRĂCIUN! Referință Bibliografică: Există Moș Crăciun! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 359
EXISTĂ MOŞ CRĂCIUN! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371164_a_372493]
-
o concretețe și o limpezime care nu mai au nevoie de comentarii: “un ochi mirat de frunză / oglindește sărutul furat”. Există o comuniune freatică a poetei cu Bacovia, cu atmosfera orașului unde plouă mereu și “Bacovia privește în pământ / ochi împăienjeniți / în jurul lui / orașul / cearcăn de lumină / prea violet / să îndure primăvara / plouă întruna / plouă cu spume / un pumn de frunze / tânguie tăcut / plopii s-au contopit cu umbra / vântul șuieră prin turle / din luna zgribulită / ies lilieci / noaptea-i de
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
o rostise de o sută de ori pe zi, de cinci ani încoace, de când amândoi băieții îi plecaseră la război: "Întâlnește-i, Doamne, și adu-mi-i sănătoși acasă!". Prin colbul uliței, stârnit de hârjoana inocentă a câtorva copii, ochii împăienjeniți de-atâta plâns zăriră două siluete, apropiindu-se agale și sprijinindu-se una pe alta. Nu recunoscu în cei doi pe fiii ei, dar era încredințată că nu puteau fi alții. Dumnezeu nu putea ignora puterea credinței acestei mame din
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
o rostise de o sută de ori pe zi, de cinci ani încoace, de când amândoi băieții îi plecaseră la război: "Întâlnește-i, Doamne, și adu-mi-i sănătoși acasă!". Prin colbul uliței, stârnit de hârjoana inocentă a câtorva copii, ochii împăienjeniți de-atâta plâns zăriră două siluete, apropiindu-se agale și sprijinindu-se una pe alta. Nu recunoscu în cei doi pe fiii ei, dar era încredințată că nu puteau fi alții. Dumnezeu nu putea ignora puterea credinței acestei mame din
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
de mult, cănd tu erai codană și ne-mplinită decât în suflet și credință... te-ntrebi: nu trebuia sa spargă vocea albul? nu trebuiau să fornăie caii bătând zăpada de dorul fugii lunecate? și câte mii de alte gânduri care-ți împăienjenesc mintea și privirea, împiedicându-te să vezi chiar prin pănzele suprapuse - a fulgilor de nea și de borangic - cum mișcă și răzbat spre tine, două raze de lumină, stranii, negre ca tăciunele din focul încremenit și el... și-abia atunci
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
abate puhoaiele din calea zburătoarelor sinucigașe, a le stăvili pentru a încerca să-și salveze suratele ... Era acesta semnul sigur că peisajul stihiei dezlănțuite, aproape diluvian și apocaliptic care-i înconjura, le slăbise concentrarea și limpezimea privirii, ochii li se împăienjeniseră cât să adăpostească imaginile fugare îndărătul pleoapelor obosite, reverii a căror persistență le-ar fi pus în primejdie viața. Dâră observase de câțiva ani, dar a ținut numai pentru el înainte de a le împărtăși nepotului, că sânt locuri pe Valea
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]