149 matches
-
Metropol din Iași, să-mi rețină pentru mâine seară o cameră încălzită, că eu n-am timp!" ― Cu plăcere, dragă!" îi răspunse soția și se apucă să compună telegrama care, dealtfel, era foarte simplă. Dar cum ea avea obiceiul să-mpestrițeze limba noastră cu cuvinte franțuzești, s-a gândit să facă și telegrama cam în același fel, așa că în loc să spună limpede " Rog rețineți o cameră încălzită pentru mâine seară", ea a scris " Rog rețineți o cameră șofată pentru mâine seară". Adică
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
multe; însă mai toate erau lungi, și n-aș fi avut timp să termin nici una din ele. Aveam ambiția să scriu o poveste nu prea cunoscută... Știam de la tușa Dumitra din Căciulați, satul nostru, câteva povești poznașe, cu animale, povești împestrițate cu versuri cam deocheate, așa că nu mergeau; iar, ca să le redau fără versurile respective, însemna să le răpesc tot farmecul! În mintea mea începuseră să danseze fantastic, într-o ciudată armonie: Feți-Frumoși, alături de Zmei și Ilene Cosânzene, Statu-Palmă-Barba-Cot, toate zilele
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
va da ordin gărzilor de onoare să meargă să le ia pe miresele imperiale! Stau precum un bujor care înflorește în lumina dimineții. Rochia mea e un amestec de multe nuanțe de roșu. Purpuriu intens brăzdat de galben, culoarea vinului împestrițată cu crem, culoarea caldă a levănțicii diluată până la tonuri albăstrii. Rochia e confecționată din opt rânduri de mătase și e brodată cu flori vioaie de primăvară, reale sau închipuite. Materialul e țesut cu fir de aur și de argint și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Tatapopii, care striga prin sat, Împingând sau târând un cărucior: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să va ia nevestele țuică!”. Cei răi spuneau că dulciurile făcute de Tatapopii miroseau a pișat de cotoi și erau Împestrițate de căcați de muște. Dar eu cea mai bună turtă dulce tot de la el am mâncat. Fata care mi-o dădea pe furiș (căci tata Îmi promisese bătaie strașnică dacă mă prindea Înghițind ceva făcut de Tatapopii) și de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu făcură nici o mișcare spre a porni din nou bătaia. Soldatul Cătănuță nu se clintise din patul lui, cu toată vânzoleala din jur. Își proptise mâinile sub cap și privirile În tavan. La lumina chioară a unui bec, și el Împestrițat de muște, i se părea că petele mici, rotunde și negre lăsate de insecte semănau cu niște constelații. Era limpede că se Întâmpla ceva nu tocmai de bine pe acasă. De obicei, tatăl Îi trimitea și bani, fie telegrafic, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i-au amputat, În trenul sanitar, piciorul. Christa respiră adânc și Încearcă să Își destindă spatele crispat. Durerea s-a cuibărit deasupra feselor, un animal triunghiular care o mușcă fără oprire. Dar ea ține mai departe mâna cu pielea uscată, Împestrițată de pete maronii, pe volan și se uită În oglinda retrovizoare la mașina care vine din spate. Nu neg spiritul meu de aventură, draga mea! Însă, dacă aș fi considerat că există cuadevărat un risc, fii sigură că nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
plece singură în străinătate a doua oară! Și, în trei luni, de când e dusă, a primit de la ea exact trei scrisori și în toate trei îi cerea numai bani... Cu becul electric aprins pe noptieră, Grigore privea umbrele imobile ce împestrițau odaia ca niște amintiri împietrite. Din când în când, cu coada ochiului, se uita la Nadina, care surâdea în ramă, încîntată de ea însăși. ― Câte ceasuri să fie?... Două! murmură dânsul amărât. La nouă mă așteaptă Dumescu și eu visez
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sticlea o steluță roșie. Era cea de pe vârful Casei Scânteii. Mendebilul parcă presimțea ceva, pentru că nu avusese niciodată atâta suferință și dor și nostalgie în voce ca atunci când a ridicat brusc mâna și a întins arătătorul spre bucata de cer împestrițată de stele de peste coșurile morii.) 5. (Acest cuvânt l-a rostit după ce a ascultat o ceartă între Paul și Nicușor, care tocmai ieșiseră pe jos cu câteva stegulețe roșii și tricolore de hârtie de la defilare. "Tata mi-a adus de la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
construite după război. În cea mai mare parte, terenul era impracticabil și fusese botezat „Țara Pustie“. Pe lângă gardurile ruginite care mărgineau drumul, creșteau cele mai urâte bălării; iarba încolțită printre pietrele mobile era fleșcăită și tristă, iar petele strălucitoare care împestrițau dalele pătrate de granit păreau a fi mai curând simptomul unei boli postindustriale. Când George a ajuns la canal, se pornise din nou ploaia. Câțiva curioși stăteau pe mal și se uitau la mașină. (Firește, drama fusese semnalată în Gazette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
țărm, își oglindește desuetudinea în privirea la care am renunțat, sau pe care am îndepărtat-o de glorioasa... nu, de deșertăciunea... atât de înaltă încât nu poate fi atinsă, cu care multe ceruri se vrâstează sau, mai bine zis, se împestrițează în aurul asfințitului, dar se alungește languros ca o rufă albă scoasă dintr-o pasăre dacă se afundă...“ Hattie se opri aici și amândoi izbucniră în râs. — E imposibil! — Ai citit-o cu glas tare ca și cum ai fi înțeles-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
subiectul n-are importanță. — Ba pentru mine are. Solitudinea, desueta solitudine își oglindește dezolarea văduvită de lebede în privirea pe care și-a întors-o de la falsa glorie, prea înaltă pentru a fi atinsă, și cu care multe ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună că asfințiturile sunt vulgare - atunci de ce mais, adică dar? - ori una, ori alta, sau privirea îi cade pe o pasăre fugitivă, ba nu, înțeleg, privirea îi plutește în gol, apatică, ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nici nu o urmări cu atenție, dar evocarea vegetației luxuriante și a pictorului impresionist se armoniza cu labila lui stare sufletească. — Da, da, e lumină și mult verde, și râul scânteiază și razele de soare se prefiră printre frunze și împestrițează - ai folosit un cuvânt bun - cu pete aurii trupul gol al... — Nu soarele împestrițează fata, subiectul e gloriole, falsa glorie, ba nu, cerul sau cerurile se împestrițează cu... — N-are importanță, trebuie să extragem sensul general - rufa, albă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se armoniza cu labila lui stare sufletească. — Da, da, e lumină și mult verde, și râul scânteiază și razele de soare se prefiră printre frunze și împestrițează - ai folosit un cuvânt bun - cu pete aurii trupul gol al... — Nu soarele împestrițează fata, subiectul e gloriole, falsa glorie, ba nu, cerul sau cerurile se împestrițează cu... — N-are importanță, trebuie să extragem sensul general - rufa, albă ca o pasăre, lunecă... Aproape în același timp cu părintele Bernard, care își îngăduia libertăți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
verde, și râul scânteiază și razele de soare se prefiră printre frunze și împestrițează - ai folosit un cuvânt bun - cu pete aurii trupul gol al... — Nu soarele împestrițează fata, subiectul e gloriole, falsa glorie, ba nu, cerul sau cerurile se împestrițează cu... — N-are importanță, trebuie să extragem sensul general - rufa, albă ca o pasăre, lunecă... Aproape în același timp cu părintele Bernard, care își îngăduia libertăți cu Hattie, Tom McCaffrey, șezând în camera de zi a lui Greg și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când cutremurele de pământ distruseseră multe monumente, iar Nero luase pentru colecția lui cinci sute de statui de bronz. După tot ce s-a furat sau a fost dus în muzee, vezi și acum prea multe pietre putrezite prin bălăriile împestrițate de maci și de flori galbene, prea multe cărări care nu mai urcă spre nimic, prea multe altare în ruină, pentru a nu te gândi, în cele din urmă, că însuși Apolo a fost excesiv. Când se împrăștie norii de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dacă aș scoate din ele numai pielea ș-aș face ciubuțele, mai mult aș câșliga. - Le vinzi cu bucata ori dai garnitură ? - Ci sî fac ! Am să vând și cu bucata. Parcă azi mai cumpără cineva garnitură ? Cu obrazul lucios împestrițat de vinișoare și ochii atenți la tocmeală, de câtva timp se strecurase în ușă bunicul lui Leonaș. Doamna cu voaletă îl observă și zise calculat, cu ton de veche prietenie : - Ce mai faci, domnu’ Lupu ? Am auzit c-ai fost
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
așa mai merge, spuse el. Dar femeia asta trebuie să aștepte aici zece minute după ce plecăm noi. Nu vreau să încerce vreo porcărie. Aerul era saturat de bălegar și pesticide. Câmpurile - plante încâlcite de soia, porumb înalt până la genunchi, pajiști împestrițate de vaci ce-și acceptau soarta cu resemnare - se desfășurau în toate direcțiile. Când Karin ajunse la Homestar, Mark stătea pe veranda din față, cu capul în poala lui Bonnie, și plângea. Bonnie îi mângâia puful de pe cap, străduindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la ferestrele supraînălțate. Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la ferestrele supraînălțate. Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o adevărată turlă de biserică prelungită în sus cu vreo șaizeci de metri, rivalizând în strălucire cu soarele. Și era chiar o mașină, nu o clădire, căci întregul etaj inferior mișuna de lumini licăritoare, în culori vii, majoritatea verzi, dar împestrițate cu roșu, iar pe ici, pe colo cu albastru și galben. De două ori, chiar sub privirile lui Fara, luminile aflate drept în fața lui se înroșiră fără nici un fel de scânteie. Cel de-al doilea etaj strălucea de lumini albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de noroi în urma lui. Apoi, au dispărut toți, pescarii și Dinu. Cineva, a cărui față n-o distingeam din pricina luminii prea puternice, îmi spunea cu o voce uscată și tristă: "Domnule sculptor, nu știu dacă dumneata cunoști o pasăre neagră, împestrițată cu alb, aproape cât o găină de mare care nu e făcută pentru zbor, se codește să coboare chiar de pe crengile joase ale copacilor unde se urcă. Iar dacă ajunge în vârf, nu mai are nici o șansă. Trebuie să aștepte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de noroi în urma lui. Apoi, au dispărut toți, pescarii și Dinu. Cineva, a cărui față n-o distingeam din pricina luminii prea puternice, îmi spunea cu o voce uscată și tristă: „Domnule sculptor, nu știu dacă dumneata cunoști o pasăre neagră, împestrițată cu alb, aproape cât o găină de mare care nu e făcută pentru zbor, se codește să coboare chiar de pe crengile joase ale copacilor unde se urcă. Iar dacă ajunge în vârf, nu mai are nici o șansă. Trebuie să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe o palmă, ferocitatea lui Loïc o răni În schimb profund. - Nu-ți face sînge rău, amice. Superpolițista o să descopere adevărul cît ai bate din palme. Nu-i așa, surioară? Rănită pînă În adîncul inimii, se agăță de obiectele care Împestrițau Încăperea cu tavan scund. Aici Își petrecuse Marie Întreaga copilărie, printre acele bibelouri a căror proveniență și poveste le știa pe de rost. Un loc pentru fiecare lucru și fiecare lucru la locul său, repeta Întruna Jeanne. În realitate, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-o panglică de-un galben sclipitor În păr. Pentru surorile Mariani, conspirația existase și cu siguranță văzuseră dovada răului omenesc, și totuși uite-le cum se plimbau În lumina bogată a soarelui Într-o după-amiază liniștită În Veneția, cu soarele Împestrițându-le rochiile Înflorate. Brunetti știa că era inutil de sentimental. Era tentat să meargă direct acasă, dar se Întoarse În schimb la Questura, călcând Încet, fără a se grăbi să ajungă acolo. Când ajunse, găsi un bilețel pe masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
chilim. Fundul zării se întunecase și se putea ghici o pânză deasă de sălcii din care ieșea un mic fruct sclipitor. - Acolo e biserica, arătă Pascalopol cu biciușca. Cu cât se apropiau de lanuri, cu atât miriștile și fânețele se împestrițau. Toată pânza era stropită cu albăstrele, sau cu galbene flori de sunătoare. Otilia nu mai înceta de a arăta cu mâna în dreapta și în stânga, pretinzând a distinge o floare dintr-un miliard. Câteva berze își plimbau pașnice picioarele înalte. Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]