983 matches
-
Mă ridic mecanic, pășesc rar și încet. Fiecare lucru din casă e la locul lui. E liniște perfectă. Mă spăl pe față și când mă văd în oglindă îmi dau seama că arăt la fel ca întotdeauna, că timpul a împietrit în mine și împrejur. Dar nu mă sperie nimic, nu mă întreb nimic. De fapt, mă întreb din nou, un singur lucru: de ce nu simt. Ies fără să închid ușa și cobor în fugă treptele. Sirena ambulanței sparge liniștea ca
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
îmbucătura lor și la ambiția lor de-a te înlătura, încet, încet, sau dintr-o dată, și de-a te face uitată în inima copiilor, ca o buturugă putredă-n ploaie. Nu era însă proastă să se dea de gol. Își împietrea fața, încleșta fălcile și tăcea. Tăcea și-o lăsa să-și facă voile. Vedea bine cum o privesc toți cu ochii înfometați, dar se prefăcea că nu vede. S-o creadă proastă. Mai bine așa decât s-o sperie. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bani în sân. Așa, așa! râse mecanicul, ridicându-se. Dădu ultima picătură pe gât. Atunci, noi ne-am dus. Și dacă la noapte nu ne mai vezi pe-aici, să știi că se schimbă lumea. CAPITOLUL 7 Cu buzele strânse, împietrită lângă bătrână, fără să mai scoată o vorbă, Cerboaica pășea grăbit, pregătindu-se pentru întâlnirea cu fostul pretendent, prietenul lui bărbatu-su prin care să-l găsească pe cel așteptat. Nu-l văzuse de mult pe fostul rival al soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se măritase și-apoi plecase cu Tom la mare, să-și petreacă luna de miere. Era prietenul lui Tom. Întoarse capul, cu aceeași împietrire și absență. Privi goana mașinilor pe drum. Asta era tot ce mai putea face, să să-mpietrească și să lase să pătrundă cât mai puțin în ea din ce vedea. Un nor de colb întuneca totul. Aerul înecăcios mirosea a motoare încinse, a benzină arsă, a fum și duhoare râncedă de motorină, de uleiuri și parcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
împărăție topită în pustie și putredă și mută rămâne nefăcută. * * * A fost un popas în timp cu iubiri și tinerețea adusă în memoria care a rămas cu geamurile înghețate în zidul de acasă. Târziu privirea a descoperit că totul a împietrit. A coborât seceta din cer, ca un șarpe vrăjit în adâncul neasemuit. Tot nu am înțeles din îndărătnica viață ce s-a ales? Sau poate fiecare urcă stelele sus, în zenit și-apoi moare. Nu pot fi doamna munților din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ei, ea nu există, se mută ușor spre marginea când veselă, când tristă! Ei au viziune îi chemă orizontul nemărginit, au viitorul tipărit al nostru veghează în asfințit. Noi nu mai stăm la pândă, am obosit ca un vânător blestemat, împietrit în nemișcarea sumbră, săgeata noastră are vârful în umbră. Când murim de tot? Când nu mai avem amintiri! Mormintele sunt mărunte stau pe alei, ca niște soldați, surori și frați fără arme, în cazarmă claustrați. Azi în cimitir sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
relief, cui îi pasă de lumea mea aspră? Este bine că am tăcut atâția ani; mâinile de sticlă subțiri, s-ar fi spart sub condeiul prea lung și greu, înfricoșat din altă vârstă chemat. Cine mai știa de această lunecare împietrită în mărgăritare. Poate profesorul meu, cu privirea de zeu, mai veghează, să rămână ce am trăit, peste vremea bătrână, în lumea fără hotare până la zenit. * * * Dacă statuile ar asedia orașul și nu ne-am mai putea mișca după voia noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
o poartă maistrul Căreală, nici de lehamite față de viitor sau de faptul că se născuse În Republica Socialistă România. — Cuvintele sunt arma răului, În afara cuvântului răul nu există, a șoptit - și dacă l-ar fi auzit cineva ar fi rămas Împietrit de frigul pe care Îl răspândeau În jur vorbele lui. Și-a dat seama că vorbea cu o voce de copil, pe un ton grav, poate că muzica râului Îi dădea halucinațiile secrete ale lucidității. Poate că aidoma șezuse și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a închis, am ieșit tiptil și m-am dus pe Chicken Street, la dugheană. Jamsheed dormea liniștit, cu gura întredeschisă, respirând greu, învelit într-o bocce luță, gata de luat la drum. Când i-am pus perna pe față a împietrit o clipă, după care, zvâcnind, a început să lupte umflându-se, tot trupul lui un mădular sculat. S-a zbătut furios, dreapta-stânga, sus-jos, bombând pieptul atletic, încordând cioatele, iar când a căzut pă tura de pe el i-am văzut erecția
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
piatră greu, cuvântul Peste pieptul meu ce mai pulsa. Nu-i nimic. Știam deznodământul. Am s-o scot la un liman cumva. Câte griji am astăzi să mă pască: Tot ce-i amintire să zdrobesc, Sufletul să-l fac să împietrească, Iarăși să învăț cum să trăiesc... Că de nu... Își prăznuie fiesta Vara cu alaiu-i azuriu. Presimțeam demult finalu-acesta: Zi cu soare și cămin pustiu... 1939, vara, Casa de pe Fontana VIII CĂTRE MOARTE Oricum, dar vei veni. De ce nu chiar
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
care se-apropie de capăt, ca a feței într-un strigăt, ca a sufletului într-o umbră, prelungă pe împrejurimi: "Creștem, anii dulci se fac carne,/ Primăveri trec în unghii, în peri, în aripe/ Timp întemnițat osul și iar ne/ Împietrim: stalactite de clipe." (Privind cum cresc copiii). Cu atît mai tristă, această trecere înfăptuită, care lasă mărturii. În care pulsează, neoprite, ritmurile, încă o dată tinere, ale firii: Vezi, vinul tânăr 'și-amintește'n Mai/ Din fund de beciuri, c'a
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
din ce în ce mai opresivă și mai sumbră. Șătrarii își citesc condamnarea în ochii oamenilor. Sentința neîndurătoare și inexplicabilă este citită mai întâi în ochii jandarmilor: "Jandarmii se uitară unul la altul. Zâmbiră o clipă. Apoi zâmbetele le pieriră și fețele li se împietriră. Se întoarseră și priviră șatra. Și, deodată, lui Him bașa îi zvâcni inima. Văzu - sau i se păru numai - că jandarmii se uită la el, la Him bașa și la oamenii lui, la toți oamenii lui, ca la niște morți
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
rumoarea se deslușește printre copaci. De dincolo de hățiș, o altă lumină de blitz ne traversează răscolitor - printr un click, mă îndepărtez. Aici și mai încolo, oamenii se bucură, unii mai mult sau mai puțin ca alții. Vine un moment când împietresc - s-aude că prin pădure e un satelit prăvălit. Grupajul momentelor noastre The waste of my love goes on this way trying to save you from yourself Adrienne Rich, For the Dead Câteva pachete goale de țigări, o scrumieră, live
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
frig și noapte, ceață ca un fluture pe moarte. tot ce văd este albeața unui ochi de pasăre nocturnă care-și toarnă insomnia într-un miez uscat de prună. muzici moi ce ning în valuri peste capul ciung de creier, împietresc în lungi acorduri, taie noaptea în felii care cad în ritm de greier. tot ascult și nu mă-ncred, e ca visul ce-ntretaie veghea cu un diamant tocit. unde sunt, când sunt acolo și aici, înăuntru, înafară, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
căruia mă înalț încă. băieții mei, magica libertate a durerii care mi-a dăruit ochiul clar văzător. băieții mei, pielița visului din care nu am sfârșit să mă nasc. băieții mei, pâinea muiată cu lacrimi fără de care sarea trupului ar împietri. băieții mei, ochii atenți prin care viața se strecoară avidă în mine. băieții mei, imperiul spaimei zdrobit în fiecare clipă în podul palmei. băieții mei, convingerea că divinitatea se furișează în îmbrățișarea lor. băieții mei, neblând răsăriți în mine și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de mari, ochii triști și obosiți îi afirmă însă individualitatea și această individualitate este cea care interesează în primul rând. Imaginile cu care asociem de obicei anii Republicii de la Weimar sunt caricaturile în care Georg Grosz a opus lumea îmbogățiților împietriți în filistinism și cea a schilodiților de război sau doar de sărăcie. Cele două tablouri de mari dimensiuni incluse în expoziție - Stâlpii societății și Eclipsa solară - sunt mai puțin incisive decât desenele, dar reprezintă aceeași lume: ofițeri-marionete, profitori fără scrupule
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
oamenii din partid o înjură pe la colțuri sau o lingușesc pe față. Numărul primilor e mai mare decât s-ar crede. Duminică seară, au lingușit-o miniștrii Elena Udrea, Monica Iacob Ridzi și premierul Emil Boc, dar mulți au privit împietriți la câteva scene pe care le voi relata mai jos așa cum le-am auzit din câteva guri. Elena Băsescu ar fi certat câțiva lideri că nu s-au mobilizat suficient în sprijinul ei. De pildă, i-a reproșat Robertei Anastase
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
dragostei ei, scapă de mistrețul care aleargă după tine de când te-ai născut și ferește-te de prinzătoarele-cu-zece-capete-de-medusa, ele sunt fabricate de cea mai mare companie de arme a ținuturilor acestora, cu toată abilitatea ta, dacă pici într-o prinzătoare-cu-zece-capete-de-medusa, împietrești pe loc și s-a zis cu tine și cu drumul către suflețelul tău. șase în al cincilea loc: treci de capcane cu bine de această dată, un pui de urs panda roșu singuratic apare pe marginea cărării tale de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ei fusese antrenat într-un accident, dar nu se știa cât de grav e. Nimeni nu avusese curajul să-i mărturisească cumplitul adevăr. La locul accidentului fu chemată Miliția pentru a efectua cercetările ce se impuneau. O mare de oameni împietrise locului, într-o muțenie desăvârșită. Plângeau femeile, plângeau bărbații, parcă plângeau și pietrele dislocate din asfalt la frânarea bruscă a camionului. Toți cei de față trăiau cu intensitate un eveniment fără precedent. Când apăru Simona, intui de departe că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
neplăceri, ce parcă ar fi dorit ea să mă sâcâie. Acum, am devenit mai selectiv; spun ce mă doare, numai atunci când nu mai am deloc de ales. Dar, observ, tot în zadar este și fără niciun efect. Lucrurile parcă au împietrit în viața mea și nimic nu se mai schimbă; în privința mea, totul rămâne la fel, însă rămâne la fel cam de prea mult timp, fir-ar să fie! Pe urmă, revenind, văd că, mai nou, am probleme și cu somnul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
iar să plângă. - De ce nu mi-ai spus de la început? Tot drumul de la Pitești până acasă ai plâns, te-ai frământat, te-ai chinuit, crezi că ai făcut bine!? - N-am putut, Alex, n-am putut! Vestea asta m-a împietrit! Mi-a sfâșiat sufletul și faptul că am putut să fiu atât de naivă, să cred în vorbele mieroase pe care Olga mi le adresa de fiecare dată cu o dezinvoltură dezarmantă. - Eu te-am avertizat în nenumărate rânduri, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
primele rânduri, se ridicară zăpăciți și se Înghesuiră unii Într-alții spre pereții laterali. Priveau cu toții năuciți. Păpușa avea acum ochii și surâsul celui care o mânuise. Și mersul său puțin săltat Îl avea. Zâmbi sarcastic celor din jur, rămași Împietriți În Învălmășeala lor, și trecu vioi prin culoarul format de aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de mii de ace. Aproape că-mi iau zborul. Dacă mai continui, voi ceda din clipă În clipă. Brusc mă arunc pe scările de la intrare și, cu o Întoarcere rapidă a capului, privesc În spate. Epuizată, umbra rămâne o clipă Împietrită pe trepte, apoi dispare În neant... Acasă mi s-a părut totul mai străin ca niciodată. Lucrurile deveniseră brusc cenușii, retrase și foarte reci, cufundate Într-o lumină a lor, necunoscută. M-am gândit să o sun pe Linzi. Să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe noi, românii, obișnuiți să privim de când ne știm spre Occident (ex occidente lux, nu-i așa?), reducând cel mai adesea cultura universală la cea occidentală, europocentristă, ignorând cu bună știință tot ce nu este european sau nord-american, am rămas împietriți în gestul nostru, neuitând să ne văicărim că avem mentalitate... balcanică! Traducerile din literatura clasică persană, poezie, mai ales, (bine că sunt și acestea!) păcătuiesc prin îndepărtarea de la modelul poetic persan, traducătorii permițându-și libertăți prea mari în textul secund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
încă) tînără. Alături de Napoleon Tiron, Doru Covrig, Dup Darie, Aurel Vlad, Mircea Roman și Titi Ceară, Laurențiu Mogoșanu este unul dintre noii cavaleri ai Apocalipsei. El a descoperit corporalitatea ca artefact, fizionomia ca tehnică de agregare, lemnul inform, asemenea cărnii împietrite de mumie, ca substanță constitutivă a acestei noi viziuni. Antropocentrismul de altădată, suveran și orgolios, apare acum ca o simplă construcție care-și exhibă simultan fragilitatea și drama. Mitul se surpă, întregul nu este decît o tehnică a acumulării, iar
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]