226 matches
-
va împlini! Am simplificat îngrozitor „intriga” câtorva dintre povestirile „fataliste” care alcătuiesc acest roman, dar aceasta pentru că mesajul acestor povestiri se probează, în viață, la tot pasul: multe accidente/ incidente „se anunță” din timp, sunt doar un rezultat, răsplata pentru împietrirea inimii. Sunt însă și semne care te pot întoarce din drum, detalii aproape insesizabile, într-o lume în care domină indiferența, egoismul, pragmatismul, graba. În povestirile lui Iulian Ciocan recunoaștem dramele lumii noastre, de la copii răpiți și măcelăriți de pedofili
Povești din Basarabia by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5571_a_6896]
-
al ființei coborâte în cotidianul practic, în transcedental (nu aventurat în transcendență). Astfel, omul este, fatalmente, destinat să se-ncerce și se încearcă prin muncă. "Mulți lucrează, dar puțini gândesc", spune poetul subliniind gândul că munca poate să producă o împietrire în sclav, o neîmplinire. Tot astfel e riscantă rămânerea numai la idei (la apriorismul ideologic), dacă nu se ajunge la o manifestare a caracterului, a sâmburelui moral. Eminescu vorbește, apoi, că omul ca atare e al Omenirii, dar în arătarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
noi, erorile din proiectul neterminat al modernității în termenii lui Habermas, îi dă dreptul cercetătorului român să definească ceea-ce-urmează-modernității prin geo-modernitate. Hiper-modernitatea este un termen cu care e împovărat cel mai adesea Touraine, deși acesta încerca doar o depășire a împietririi în proiectul postmodernist în maniera în care Daniel Bell s-a despărțit de societatea post-industrială prin hiper-industrial. Bell nu greșește, în acest caz, definind postmodernismul (a se citi ideologia postmodernă, și nu curentul artistic omonim) prin modernism forte. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu monumentul lui Pitagora dintr-un vis al poetului: "Aseară am visat monumentul lui Pitagora adunându-se din numere iraționale". Heracliteanul, putem afirma în concluzie, duce în cârcă un eleat, un discipol din școala lui Parmenide, căruia îi repugnă "întâmplarea", împietrirea în cotidianul rațional: "fii, dacă poți fi,/ nu te face întâmplare,/ vino într-o amiază,/ caută cercul infinit de rotund,/ împarte circumferința la rază// și te convinge că trei întregi și patru/ spre zecele// e formula sanscritică/ a infinitului neînceput
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
soț s-o vadă pe soție într-o lumină proaspătă, albă? Când trăiești cu cineva ani de zile, devii orb, crezi că acea persoană a împietrit, în timp ce tu te miști ca o cometă, pe toată întinderea crugului ceresc. Această falsă împietrire trebuie, vai, zguduită din când în când, chiar și prin revolte, pentru ca ochii celui orb să-și recapete vederea. Altfel moare iubirea între cei doi, silindu-i să supraviețuiască unui cadavru. A plouat toată noaptea. Am visat din nou că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol, frigiderul care se zgâlțâia din toate Încheieturile când motorul pornea sau se oprea, ecusonul de plastic, gemetele adânci, lampa cu globul crăpat, durerile Începutului și Împietrirea sfârșitului, chipul căruia nu izbutisem să-i rețin trăsăturile, tristețea citită pe acel chip, borcănașele și tuburile cu pomezi alinătoare, pântecul moale, viu, cald, aspirina cu miros acru și de farmacie, așteptarea, cu nerăbdare Înfrigurată, a Împreunării până la Sfârșitul Lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neconcordanțe“ gramaticale, care sunt de fapt deformări în timp ale structurii toponimelor impuse tacit de acordul subînțeles cu entopicul care denumea generic topicul respectiv, presupun parcurgerea de către numele respective a unor stagii îndelungi de „prelucrare“ fonetică și gramaticală și de „împietrire“ în formele onomastice deformate, coexistente cu formele apelative aliniate la normele gramaticale curente. Exemplele de astfel de situații nu sunt puține: Arbora, Brustura, Paltina, Ro goaza, Frunzu, Gropu, Nedeiu, Fătăciunu, Zăpozu, Veverețu, Valea lui Cîine, Dealul lui Bot, Rîu de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
adevărul, conchide Eminescu: "Adevărul este negativ"176. De aici, însă, postmodernii ajung la ideea nefericită că forma poate subzista prin sine, ca joc, simplu fapt de limbaj, căci gestul lor de a se lepăda de metaforă echivalează cu o stranie împietrire în metaforă. De aici și scepticismul, pragmatic, al unui Rorty, pe urmele lui Wittgenstein, în formele artei cuvântului. Oare kitsch-ul adorat de postmoderni ce-i dacă nu încremenire în formă? Aici, geniul lui Eminescu vine să răstoarne o paradigmă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
până la desăvârșire. Deci totul este o încercare. Chiar și încercarea este o încercare de a se încerca"394. Dar pentru a te încerca trebuie să fii la limită, între, ca Nimeni, acolo unde nici o apartenență, nici un prizonierat (Eminescu vorbește de împietrirea în sclav sau în împărat) nu te pot opri în vreun cerc strâmt. Vom înțelege de ce Caragiale refuza înregimentarea într-un grup politic, ideologic sau literar, căci asta presupune închiderea într-o lume, renunțarea la încercare. De aceea, Eminescu și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cădere; bineînțeles, rămâne de văzut dacă splendoarea fulgurantă clădită pe Apistia va evolua până la sustentația autonomă, ori dacă, dimpotrivă, ea nu apare decât pe fondul și grație rânjetului întunecat înconjurător, electrizat de fior. Apistia e pulsul firav și răzleț al împietririi, palpabilul ei curaj de a se urni din sine - inima dizolvată în sânge pe care piatra și-o ia, infinit de stângace, în dinți, în felul brutal al lăsării ei în cădere liberă. De aceea, în libertatea ce-l ispitea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
o ia, infinit de stângace, în dinți, în felul brutal al lăsării ei în cădere liberă. De aceea, în libertatea ce-l ispitea, Rică anticipa cutremurat și ascuțișul colților de calcar. Spațiul vital e bun conducător de seisme, cu care împietrirea își ocupă, în bună parte, eternitatea-i hărăzită. În asemenea condiții metafizice vitrege, dragostea de gust hollywoodian era o slăbiciune prea exorbitantă pentru nomazi. Dincolo de un anume punct, durerea capabilă să opună rezistență sfâșierii se schimba imperceptibil în indiferență. În locul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să rămână la verticală doar cel ce închide ochii, încredințându-se în exclusivitate simțului tactil. Drenajul stabilității obligă la o înviorare improvizată întru restabilirea relației trupești cu preajma, ca și cum numai regăsirea incertă a echilibrului ar menține tonusul vital, nu și împietrirea statuară. Existența umană evocă o asemenea plajă a nemărginirii drenată când încoace, când încolo, de un exces în perpetuu frământ. Iar valul, ce juca acum la ruleta vârtejului suportul următorului pas din viața lui Ian, provenea din întâlnirea ecourilor în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mai pure, eliberate de toxine, de depuneri. Toate programele de funcționare ale vezicii urinare ce au fost perturbate revin la normal, la o funcționare optimă. AFIRMAȚII POZITIVE: ”Vezica urinară se eliberează tot mai ușor de toate stările de frică, de împietrire emoțională, de îngrijorare, acumulate în trecut și neexteriorizate! ” ”Vezica urinară este din ce în ce mai plină de energie alb strălucitoare, de sănătate, de echilibru și armonie!” ” Toate impuritățile și energiile negative din vezica urinară, sunt eliminate definitiv!” ZONELE REFLEXE-TĂLPI Pentru a obține cele
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
căzut, s‑a dărâmat. Plângeți pe ruinele lui, aduceți balsam pentru rănile lui, căci poate se va Însănătoșiă. Răspund deznădăjduiți Îngerii cu grijă pentru mântuirea oamenilor, sau profetul În numele apostolilor și al bărbaților și al doc‑ torilor duhovnicești, care văd Împietrirea minții celor păcătoși și inima lor nepocăită”42. La originile bolii 45 Însă, cu aceste explicații și paralelisme nu pretindem că am epuizat misterul suferinței drepților și al vieții de huzur al păcătoșilor nepocăiți. Acestea rămân mai departe taine ascunse
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
consecință probabilă a structurii sale de om de știință. Din orice vers răzbate temperamentul violent al unui om mândru, bătăios, adesea cu o atitudine sfidătoare, de respingere a divinului. Chiar din titlu se dezvăluie tensiunea unui suflet ce pendulează între „împietrirea” în fața vieții și deschiderea către sensibilitate. Aceasta va fi, de fapt, drama lui C.; atras de cei doi poli, el nu se va putea hotărî niciodată. Pentru ceea ce vrea să comunice, poetul alege versuri lungi și imagini de inspirație simbolistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286243_a_287572]
-
acest exercițiu presupozițiile necritice ale demersurilor celor doi autori, pe baza cărora se clădește întreg eșafodajul privitor la sacru și la înțelesurile lui. Cu alte cuvinte, se pot recunoaște cel puțin două trepte de inadecvare, ambele izvorâte din propensiunea pentru împietrirea în „obiect“, regăsită la nivelul limbajului în multi plicări și disocieri terminologice. Cele două „obiectivări“ forțate, nelegitime din perspectiva unui discurs religios propriu unei tradiții autentice, sunt următoarele: 1. instanțierea sacrului, prin utilizarea acestui termen cu pretenția că el circumscrie
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
gest în parte. Mai mult, o astfel de prejudecată aduce cu ea o mare pierdere: pierzi posibilitatea de a gândi și a trăi legătura cu „divinul“ în alte moduri decât cele devenite „canonice“, riscând, prin ur mare, să transformi această „împietrire“ cu privire la modu rile imprevizibile și întotdeauna unice de manifestare ale prezenței divine într-un idol, prin pretenția de a oferi chipuladec vat (expresia este, în acest context, oximoronică) „divinului“. La fel de „primitiv“ sau „idolatru“ poate fi considerat, în oglindă, sacramentul euharistiei
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
2 Despre persoană Antropomorfizarea Unului. Problematizarea și resemnificarea conceptului de persoană. Ilustrări. Chipul personalal Unului și „idolatria metafizică“ (Henry Corbin). Fluiditatea întruchipărilor divine și virtutea neasumării chipului. IV.3 Despre memorie Memoria ca expresie a neadecvării în relația cu Unul. împietrirea lumii și nașterea „obiectelor“. Memorie și continuitate obiec tuală. Căderea în lume: viziunea multiplului desprins de Unul și relația subiect-obiect. Refuzul prezenței: trecutul ca memorie versus viitorul ca proiect. Memorie și identitate. Dezlegarea legăturilor - recontextualizare. Intermezzo Despre imposibilitatea de a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
oameni, în vreme ce materia urmează fluiditatea și transparența diafană a luminii. IV.3 Despre memorie Experiența surprinderii multiplului ca fiind desprins de Unul face posibilă memoria ca semn al încleștării, al dependenței de forme și chipuri. Dorința continuității sub forma posesiei, împietrirea între limitele unei „identități proprii“ - agresiv decupată și asumată, atașamentul față de fragment și legăturile lui nasc memoria ca formă de prezervare a ceea ce a fost, în defavoarea a ceea ce este, i.e. a prezenței pure, fără reziduuri. Frica dezlegării de multiplu - luând
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
grup, dar și o serie de practici, rituri, ceremonii menite a coagula o comunitate, în cazul spiritualității lipsa unei doctrine secularizate în forma teologiei readuce în prim-plan relația persona lizată (de regulă, maestru- discipol), gestulauroralal (re) nașterii interioare refuzând împietrirea sub forma exterio rității neizvorâte dinlăuntru. Sub semnul spiritualului, treptele ierarhiei divine se lasă renăscute la nivelul percepției individuale prin recunoașterea preeminenței interiorului și prin resemnificarea în consecință a exteriorului și a manifestărilor vizibile ca expresie a interiorității (sub forma
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
manifestările vizibilului. Renunțarea la orice impunere a chipului lasă deschisă poarta către locul din care se nasc toate chipurile. Astfel, dacă în plan individual impunerea chipului se constituie ca opreliște, ca piedică în parcurgerea treptelor decelabilă în forma prejudecăților, a împietririlor mai mult sau mai puțin sistematice, în plan comunitar impunerea chipului ia forma ideologicului, fie prin tradiție - dacă autoritatea acesteia este doar exterioară -, fie prin aderarea la un sistem sau altul de gândire și/sau organizare. încremenirile chipului sunt recognoscibile
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
sine, care l-a prăbușit pe Lucifer din ceruri. Mărturisirea ca act psihologic Înseamnă o depășire a stării de Închidere În sine, puterea unei confruntări obiective, hotărârea unei angajări ferme contra păcatului. Puterea celui care a reușit să iasă din Împietrire a fost deosebit subliniată de Sfântul Isaac Sirul: ,,Cel care a văzut păcatul său este mai mare decât cel care Învie morții’’. Și Întradevăr, nu poate vedea cineva păcatul său decât când el devine obiect al cunoșterii reale și nu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Edvica Popa () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92291]
-
Dumnezeu; este ridicarea promisă prin cuvântul ,,cine se va smeri, pe sine se va Înălța’’(Matei XII,12). Iertarea obținută În Taina Spovedaniei Înseamnă o eliberare de sub povara păcatului care stă să ne copleșească, eliberare de consecințele lui egale cu Împietrirea. Căința este leacul vindecător al rănii, pe care a produs-o păcatul sufletului nostru, iar harul revărsat În această Sfântă Taină nu Îngăduie să rămână nici o cicatrice În sufletul nostru și odată cu sănătatea ne dă și frumusețea sufletului. Prin această
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Edvica Popa () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92291]
-
plumb) se confecționează din acest metal; 3. Plumbul topit și turnat în apă este folosit în magie; 4. Plumbul fiind un metal "rece" are ca simbol alchimic, saturnismul, de la denumirea planetei "Saturn", care este "tristă", "întunecată", "melancolică". Cuvântul "Plumb" sugerează împietrirea, căderea grea, starea depresivă, copleșitoare, lipsa de elan, lumea pustie, lipsa perspectivei, gândul frânt, căderea în vid, sentimentul alienării cu încărcătură tragică. În prima strofă a poeziei Plumb este configurat spațiul interior și exterior, cel exterior fiind limitat un cavou
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a construit-o G. Călinescu e ipostaza speculativă a energiei exprimată mai întâi prin imaginea biografică. Sub liniștea impersonală, schematizată poate mai mult de cititorii lui Maiorescu decât de Maiorescu însuși, liniște fără nicio legătură cu ideea de repaus și împietrire, criticul zilelor noastre a ajuns la tumultul reprezentărilor ideii de eternitate, la drama intim metafizică, în care se transferă până la urmă vigoarea biologică a poetului. Construit din aspirații proprii, Eminescu ne apare ca un neistovit arhitect de zări cosmice. Dar
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]