943 matches
-
munților de misterele și osteneala orașului, cu orizonturile lui închise între ziduri, cu speranțe strivite și vieți croite alandala, cu străzile, străduțele și bulevardele lui largi și drepte tăiate geometric. Se mângâia cu amăgirea că-n adâncul acela de junglă împietrită o aștepta cineva și avea cu cine se-ntîlni, către cine-și grăbi pașii. Cât vedea cu ochii, pământul era pustiu, toropit, și cufundat, biruit de arșița de peste zi. Se aplecă îngenunchind în ierburile răscoapte sunând metalic și se ridică îmbătată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zbura; nimic nu părea să fi tulburat vreodată neclintirea ireală. Dacă nu i-ar fi bătut în piept o inimă de viteaz, pe Lupino l-ar fi trecut, poate, fiori de frică. Să umbli de unul singur printr-o pădure împietrită, să nu vezi nimic la doi pași în fața ta, să ai sentimentul că ești prins într-o grotă fără ieșire nu-i puțin lucru. Noroc că magia se termină la fel de repede cum începe. Clipa de încremenire durează exact atît cît
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
timp, o durere greu de înfrânt. Poate că de aceea căutam și distracțiile, și veselia crâșmelor prin care umblam. Într-o seară târziu, când tocmai mă depărtasem de casa ei, mi-a răsărit deodată în față. Ne-am oprit, amândoi, împietriți. Ne-am uitat unul la altul, apoi ea s-a zvârlit în brațele mele, hohotind. Eu am prins-o ca să nu cadă și am început și eu să hohotesc. Printre lacrimi, mi-a spus: Petre, eu te-am iubit, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
al meu, ci altul, Că n-am să pot din brațu-i dur Să iau tot ce mi-i drag cu mine, (Oricât m-ași zbate s-o conjur, S-o-mbun cu lacrimi și suspine): Nici ochii fiului privind Ca două spaime împietrite, Nici porțile-nchisorii, când În urmă-i s-au închis cumplite, Nici mâinile atât de reci, Nici norii, plutitoare turmă, Nici pașii lui, pierind pe veci, Și nici cuvântu-i de pe urmă.... 4 mai, 1940 X RĂSTIGNIREA Nu mă boci
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
raclă. 1 Ceas nalt slăvit-au îngerii cei repezi, Și prins-au ceru-n foc a-mboboci. El Tatălui i-a spus: "De ce mă lepezi?" : Iar Mumei sale: " O, nu mă boci!..." 2 Magdalena se zbătea pierdută, Ucenicul drag părea-mpietrit, Iar la Muma unde sta tăcută, Nimeni a privi n-au îndrăznit. EPILOG 1 Eu am văzut cum fețe se diformă, Cum de sub gene spaima cată mut, Cum aspre pagini scrise-n cuneiformă Lipește chinul pe-un obraz bătut. Cum
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu umbre, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împetrite!) Cu doamne-n-voalate ('n palid, o, valuri împietrite!)" (p. 31). De tot hazul este proza In care debutează în stilul unui discurs critic modern sufocat de cuvinte alcătuite cu prefixul "in" (ineficace, inactual, inacceptabil, inconsistent, inutil, inalterabil, inuman, inacesibil, indecent, invalid, incomod, incomparabil etc.). O simplă pauză introdusă
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
gloria mai mare a literaturii. Micul cioclu împinge apoi sicriul așezat pe rotile în încăperea de-alături, de unde va fi, fără îndoială, expediat fără întârziere în flăcări. Își împinge mașinăria încet, recules, iar noi privim acest lucru într-o liniște împietrită. Ieșind - e noapte - văd coșul înalt al crematoriului ca un enorm deget negru". Continuarea jurnalului îi este dedicată tot lui Lucian Raicu. "Miercuri. Regăsit exemplarul din cartea lui Raicu despre Gogol, publicată la Editura L'Âge d'homme, unde nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
cîteva volume rare, un coupe-papier de fildeș, un mic cap de marmură al Athenei, autentic grecesc, și mă irită posibilitatea ca cineva să strice această ordine. Gîndesc viața ca un interior de piramidă hermetic sigilat și chipurile scumpe din jurul meu împietrite ca simulacrele de pe sarcofage." Iubirea de lucruri a unui mizantrop, și spaimele abia inhibate ale unui optimist lucid.
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
tale se îndreaptă către a-i căuta și rafina extazurile, bucuriile jalnice, evadările închipuite. Spiritul unei coafeze e de mii de ori mai viu, Duhul Sfânt ar trebui să i-l decoreze... * ...secunda în care viața și moartea își privesc împietrite capătul de drum, de unde se vede îndepărtându-se transparentă ființa de după om... * Există cu siguranță un cer al înfrângerilor, universala înghițire a infinitului resentiment redus cu fiecare victimă la jalnicele motivații omenești, și astfel jupuit de forța care nu pretinde
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
toate cazurile, voința frânează alunecarea spre viciu. Zestre Între zestrea spirituală a omului și structura sa caracterială nu există relație de dependență. Rezistență Numai caracterele puternice rezistă furtunilor dezastruoase ale vieții. Zădărnicie Zadarnic bați la ușa ferecată a unui suflet împietrit. Suflet În sufletul deschis, inocent și imaculat de copil poți citi ca într-o carte. Lecții Păcălelile și minciunile adulților sunt primele lecții de necinste pentru copil. Somn Somnul recuperator de energie este necesar și benefic pentru organism. Nu și
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
în scurtă vreme întreagă și atotstăpânitoare. Speranțe Dacă ceea ce scrii îți satisface propriile exigențe poți spera că va fi și pe placul altora. Nefericit Este greu de presupus că nefericitul se poate bucura de fericirea altuia. Nemulțumiți Cei cu inima împietrită și veșnic nemulțumiți nu pot fi vreodată fericiți. Figurație Îndrăzneții, ambițioșii și nerușinații se avântă în politică fără să aibă calitățile și abilitățile trebuitoare, acolo unde sunt plătiți regește doar pentru figurație. Surâs Surâsul norocului este atractiv dar înșelător. Urmări
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
află pe traseul metabolic-creativ de sub dalta cioplitorului un traseu al cioplirii, astfel pulsul dălții conturează, în însăși tăcerea pietrei, ascultarea propice primirii revelației-adevărului de un proroc dispus, cu tot riscul, să ducă mesajul către cei dintre semenii săi cu inima împietrită, rătăcită de ea însăși chiar. Pas cu pas, așchie după așchie, revenirea la sine... Identificăm, într-un astfel de aforism, demersul dramatic, uneori tragic, ce implică din partea subiectului asumarea lui a fi, a destinului chiar, dincolo de complicitățile oportuniste ale sumării
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
el o umanitate tulburătoare. S-a vorbit mult despre felul cum Roth unește ironia și compasiunea, nelăsînd de regulă să intre în acest amestec nici un strop de dulcegărie. Ca să mă exprim desuet, nuvela aceasta poate să miște și un suflet împietrit. Kartak e răsplătit cu un sfîrșit ușor. "Dumnezeu să ne dea tuturor, nouă, bețivilor, o moarte atît de ușoară și de frumoasă" sunt ultimele cuvinte ale nuvelei. Roth e un maestru în ceea ce privește descrierea unor morți tulburătoare, mai ales în Marșul
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
și imediat l-a lăsat să cadă la loc fără să-i mai pese de zgomot. Trecuse prin multe situații de genul acesta, văzuse În tinerețea sa de jandarm multe răni și mult sânge, dar de data aceasta a rămas Împietrit și abia a putut rosti o Înjurătură cazonă: ’Mnezeii, ’mnezeilor lor de criminali! Asta l-a mai liniștit puțin, timp suficient să-și pună o altă serie de Întrebări la finalul cărora a concluzionat: Securitatea sau Miliția, altă mână mârșavă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
război... Ia dă le încoace, moș Dumitre, că mi s-o-nmuiat genunchii! Costăchel a luat cu înfrigurare gazetele din mâna bătrânului și a început să le frunzărească cu mare grabă. Cu pălăria în mână, moș Dumitru își purta privirea de pe chipul împietrit al lui Costăchel la jurnalul din mâinile lui, care tremurau de încordare. Când a terminat de citit, mușchii obrazului lui Costăchel se profilau ca nodurile unei frânghii, iar ochii ca două văpăi păreau gata să străpungă peretele din față, la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
făcu iar gestul acela de femeie ce-și duce dosul palmei la gură, iar tanti Valeria o sprijini de braț protector, cu duioșie. Nea Gore căzu În genunchi și, prinzându-se cu brațele de umeri, se ghemui Într-o mătanie Împietrită, pe când domnul Martin, care-l urmări pe Conte gâtuit de emoție, se prăbuși ca o marionetă fără sfori, cu sufletul spart În mii de cioburi. Iar tata, dintre florile frumoase Între care se afla Întins, risipea un surâs blând și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să își compună existența după bunul-plac. Nimeni nu îi va mai dicta reacțiile dinainte. Alergă spre gară și spre trenul care îl va duce spre un alt oraș, unde își va crea singur o altă identitate. Recepționerul afișă o față împietrită și albă ca hârtia de sub acest text, când fu întrebat a doua zi dacă el a fost ultimul care l-a văzut în viață. Ochelarii lui rotunzi păreau mult prea mici pentru ochii măriți enorm de uimire. — Probabil că eu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
câte o pocnitură din degete sau o chiuitură în surdină. Pâcu, ca un diavol, a pornit să cânte din ce în ce mai cu foc, încât, în cele din urmă, totul a devenit un vârtej care nu ar fi lăsat rece nici cea mai împietrită inimă. Cărăușii s-au ridicat unul câte unul și au ieșit la joc... Ochii lui Pâcu, aprinși ca doi cărbuni, alergau de la un cărăuș la altul, oprindu-se prelung asupra Măriuței, care ședea - îmbujorată - lângă Costache... Hliboceanu s-a îndreptat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Unicul Stâlp al Universului sau Marea Stană de Piatră. Fără voia sa, fondase și o religie: grupuri imense de credincioși se strângeau zilnic dincolo de zidurile grădinilor care Înconjurau spitalul, așteptând să-i zărească fie și pentru o singură secundă profilu-i Împietrit. Îl venerau ca pe-un războinic aflat mereu În expectativă, dar care amenința În fiecare secundă să se ridice, sfărâmând acele lanțuri grele ale nedreptății pe care, e drept, nimeni nu le simțea, dar despre care toți știau că există
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Informațiile Înseamnă putere, sau așa se spune. Dar n morții măsii. Ține-ți capul plecat, Împietrește-ți inima și o să fii ok. Respiră lent. Respiră lent. Ușor de făcut. Inimile noastre sînt Împietrite În meseria asta. Trebuie să fie la fel de Împietrite ca și capetele sponsorilor noștri și asta ne distruge pe noi. Ei Își pot permite să fie de piatră pentru că pot face abstracție de tot și pot face asta pentru că sînt detașați de toate. Noi, pe de altă parte, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
bej, strălucitoare. Eu nu am de făcut nimic special: trebuie să defilez țeapăn prin fața lor, purtând pe rând, În ordinea gradelor militare mantalele confecționate, În timp ce ei Își beau cafeaua și trag din trabuce scoțând fumul parfumat pe nări, cu fețele Împietrite. După ce și-au fumat trabucul și au băut cafeaua, mă Îmbrac din nou cu fiecare manta În parte, timp În care trebuie să mă apropii cât mai mult de ei. Atunci, ca la un consult medical, sunt cercetat, pipăit, palpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu ghemotocuri de iarbă pe care le smulg din peluza de vizavi. Când l-au târât În celulă, era o zi ploioasă de septembrie. Avea pat de ciment, pernă de ciment,, hârdău de ciment. Și inima lui era de ciment, Împietrită. Pleca departe, cu mașina neagră prăfuită și prost Întreținută, printre dune de nisip și ziduri albe, hieratice. Era un vis care-i umplea memoria și-i amintea alte vise pe care le avusese În adolescență: Întinderi nesfârșite de păduri Încărcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din cap și se urcă În dubă. Mașina se pune În mișcare, cu un scrâșnet lugubru, de motor.. Cei trei mascați rămân să cotrobăie În continuare prin măruntaiele orașului, În căutarea evadatului periculos. Norii au descoperit pe cer, o stea Împietrită și stranie, ca ochiul unui ciclop. -Sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se ridică de la sângele lui Stridie către sturzii care se învârt deasupra noastră; cad unul câte unul. Penele negre scânteiază în irizații albastre. Ochii lor negri nu mai sunt decât niște mărgele împietrite. Stridie își ține fața în palmele pline de sânge. Helen privește în adâncul cerului, iar trupurile negre și lucioase șuieră în cădere și se rostogolesc în jurul nostru pe ciment, unul câte unul. Distrugere constructivă. Capitolul 31 Când am ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dulapuri prin apartamentul 40. Acolo, jos, era o ceață stătută, rea, poate de la țigările pe care le fuma tata, poate apăruse din senin din vreun cotlon neștiut al bibliotecii sau poate să fi fost o simplă nălucire (lumina veiozei? chipul împietrit al lui Filip? un bec pâlpâind din ce în ce mai stins pe scara blocului?), țin minte că abia mă mai distingeam prin aburul acela irespirabil, încremenisem pe un fotoliu roșu, îmi vedeam de undeva de la înălțimea tavanului doar creștetul capului, respiram, eram dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]