460 matches
-
în fața morții, dar în același timp și un testament, pentru că femeia este pe deplin conștientă că, oricât ar scrie, scrisul nu-i poate prelungi viața. Astfel se naște Epoca de fier, un roman scurt, dar dureros ca tăișul unui pumnal împlântat fără milă în inima cititorului. Un roman-radiografie, care ne înfățișează în toată monstruozitatea lui, un alt tip de cancer, care ia amploare și devine metastază, cancerul urii rasiale în Africa de Sud. Epoca de fier este epoca durității, a pumnului strâns, ridicat
„Cronica unor vremuri neospitaliere“ by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5627_a_6952]
-
neamuri de năvălire și de pradă. Am împărtășit adică o soartă ce a fost a atâtor altor vechi popoare, în timpul cumplitelor frământări ale Evului de mijloc. Dar toate acestea au trecut, toate au fost vremelnice, căci ființa românească era adânc împlântată în pământul acesta. Iată pentruce trebue să afirmăm - pentru cei ce se fac că nu le știu sau le-au uitat - aceste adevăruri care delimitează locul nostru în această parte a Europei, loc ce nu poate fi pângărit de nimeni
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
regula fundamentală a filosofiei e fidelitatea faptelor față de gîndire, filosof fiind doar acela care face din gesturi o prelungire a ideilor, încă un motiv pentru Nietzsche de a afirma că, în timpuri moderne, filosofia e moartă, exigența conceptului care se împlîntă în viață fiind înlocuită cu trăncăneala specioasă a unor savanți la care convingerile intime nu are nici o legătură cu ce scriu. În ciuda intenției de a-i flata preferințele, Wagner se va arăta dezamăgit de text, motivul stînd nu numai în
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
pe-atâtea asemenea ciudățenii. Formidabil mi se pare amănuntul că aceste disonanțe nu afectează totuși curățenia ansambului. Poemele din Google translate: Ștefan-Vodă au o grație frapantă: „ridic mâna dreaptă destul de nesigur/ oricum / așa e atunci când visul îți urmezi/ mi-o împlânt în piept/ scot de acolo inima o arunc/ o arunc undeva pe jos / pe un trotuar/ e plin asfaltul de mâzgă / etichete de la produse / etc./ continui să merg. voi ajunge unde m-am pornit./ durerea e insistentă / se strecoară până la
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
aproapele. Sau poate e doar un timp expert în viclenie. Cei neajutorați îl simt asemeni unui mic monstru invizibil care le pune gheara umedă pe umăr. Privește-te-n oglindă: tatuajul e fin, desenul nu are legendă, Pumnalul ți se-mplântă-ncet în pântec. Sonetul V Al cincilea sonet e-ntotdeauna mai vinovat ca toate. Limba are o sumedenie de animale domestice pe care le asmuță. L-am scris cândva. Acuma disperarea de a-l fi uitat mă roade. Ca o
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
de prună câteva lacăte mâncate de animalul lui henri michaux binoclul cu care ursachi spiona valurile mării negre ciorapii virginiei wolf cocoașa lui lichtenberg mistria cu care minerva chira și-a reconstruit casa dărâmată de o mașină cuțitul lui tzara împlântat în litera d pistolul lui jarry dintele lui chichere găsit într-o fântână o țigară și manșetele lui bruno k. öijer briciul lui ekelöf gunnar lădița cu nisip a lui mazilescu umbra lui dan damaschin la cluj fotografiată de jean
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
apăra pe toți membrii săi cu o devoțiune sentimentală împotriva fricii comune de singurătate. Toți trăiau împreună, transpirau împreună, trăgeau împreună, privindu-se unul pe altul pentru a vedea care va scoate primul un sunet, cu scopul de a-i împlânta un pumnal prietenesc în spate în ultimul moment." Scena descrisă aici e comună prin și pentru anii '20, cu două decenii înainte ca Dalí să scrie despre ea în 1940, în timpul celor mai negre zile ale celui de-al doilea
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
una mie nouă sute patruzeci și cinci. același lucru este scris în manualele de istorie. dar caracterul penal internațional al faptei, ca și aspectul ei profund imoral, nu sînt reclamate de nimeni"), spre a se deschide într-o viziune care se împlîntă precum un stilet în hidosul real: ,schiță de tîrfă ideologică în țara uterelor gonflabile. sclavele. abia acum/ văd. casele se scufundă sub noroaie. grădinile se lăbărțează pe coapsele/ altădată oacheșe. mușchii mimicii se subțiază. femeile se despart de trecutul/ lor
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
este somptuos și foșnitor, bogat în sunete, culori și arome, traversat de curenții vieții și ai morții. La excelentul versificator, ,lumea" poeziei apare ca artificială, aseptică, de nu inconsistentă, o aglomerare de cuvinte ,ce din coadă au să sune". Frenetic împlântat în carnația concretului", cum îl vede pe autor Gheorghe Grigurcu (altminteri, un remarcabil critic de poezie) pe coperta a IV-a a volumului? Nu-ți poți reprima zâmbetul: După acquis-ul/ comunitar,/ mai pot, io, rachiul/ imunitar/ (ăl de ne apără
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
atitudini opuse: sfidează realul și concomitent cochetează cu acesta. Prin producția agresivă a conexiunilor se eliberează o viză de trecere fanteziei subliminale ce reprogramează dar nu elimină, remodelează, dar nu suprimă inflorescența imensă de aspecte ale lumii fenomenale, cu rădăcinile împlîntate în cea morală. ,Eliberarea" de forme nu înseamnă decît o beție a refacerii formelor în duhul unei autenticități lăuntrice, girat de dicteul automat. Amestecului de nebunie, eros, pozitivism, civilizație etc. îi datorăm la C. Abăluță tablourile unei prezențe care tinde
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
ambele maluri ale Prutului a fost cauzată, în mare parte, de calitatea structurii acestei clase, care, în mare parte, este alcătuită din vechea nomenclatura și de mentalitatea pro rusă, si de ce nu, procomunista, înțesata de acele elemente, care au fost împlântate de serviciile secrete ruse, si care, la comanda, reacționează așa cum le dictează Moscova. Republică Moldova, dar în mare parte și România, chiar de face parte din UE, au rămas în sfera de influență a Moscovei... Clasa politică de la București nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
face plămâni ai lui Dumnezeu Ce mă slujesc împreună cu slujire Gemând a respirației tale. Deodată a naște E ultimul cuvânt spus cu șoaptă de agonie. * Să ne pregătim să trecem pragul Imperiului binecuvântat. De pretutindeni ne izbăvesc forțele Ce stau împlântate în noi, Cei cuprinși de răstignire. * Și dacă poemul a murit, E foarte bine, îmi curge prin vine Mai chibzuit. Stelele intră în arenă, Scăpându-l din abator; Nici o viață nu va da viață Fără jertfa sa. Ascult o simfonie
Miron Kiropol by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10234_a_11559]
-
lasă în voia unor beizadele pe o podea acoperită de flori. Princepele, prevenit de serviciile secrete, asistă nevăzut la scenă și se răzbună pe participanți omorîndu-i prin îngheț. Messerul e cruțat, dar cînd recidivează, voievodul se mînie rău și îi împlîntă un pește viu în zona păcatului, ucigîndu-l. Marin Preda, ca autor de episoade sexuale, începe bine. Personajele iubesc natural, uneori crud, dar verosimil. În finalul carierei însă, în Cel mai iubit..., intervine o revărsare de scene de acest gen. Personajele
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
ancestrale, Trădează tresăririle carnale Și-nvederează taine nepătrunse. Nu poate frânge, ruga, lașitatea De-a nu privi în jur cu demnitate! Să te comporți mereu cu simplitate, E primul pas să-ți afli libertatea. Altfel ești mort, chiar dacă mai respiri. Împlântă-ți văzu-n orice dimineață! Doar din lumină, inima învață Să fie miez vieții spre-mpliniri. [2011] *** Referință Bibliografică: Curajul de-a privi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1769, Anul V, 04 noiembrie 2015. Drepturi de
CURAJUL DE-A PRIVI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384742_a_386071]
-
pe noi, mai ales că noi, prin păcatele noastre, suntem cauza suferințelor Lui. Pentru Hristos, Crucea a fost patul de moarte, iar pentru noi, „altarul de răscumpărare“, pe care a curs sângele „mielului dumnezeiesc“ ca să spele păcatele lumii. Lemnul Crucii împlântat la marginea drumurilor e „cartea“ din care pot citi și cei învățați și cei neînvățați. Această carte ne învață să credem ceea ce învață Biserica și în ceea ce au crezut toți sfinții. Să fim cinstitorii Crucii, să facem semnul ei cu
Agenda2005-37-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284191_a_285520]
-
luminos , către platoul de deasupra stâncilor acoperite de un strat imaculat de zăpadă. Pe înălțimea platoului își făcuseră apariția răsărind parcă din inima Muntelui de Foc deasupra locului unde se afla el, un grup ciudat. Un grifon albastru înaripat își împlântase ghearele puternice de acvilă în spinarea platoului și alături bătea din copite un unicorn alb, ce purta pe grumaz o frumoasă călăreață cu ochii ca de smarald, îmbrăcată într-o minunată hlamidă albă din piele de salamandră, drapată în jurul minunatului
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Acasa > Poezie > Delectare > DESTIN Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Mă ucizi ? Sau îmi dai viață ? Îți) simt iubirea cum se împlântă în mine și mă despică. O jumătate sângerează trecutul iar cealaltă, revarsă zâmbete și lumină când mă săruți, sau pâlpâie palid când nu ești. Alină-mă cu dragostea ta ! Sau ucide-mă ! *** Pictura: Illusion by Annette Schmucker Referință Bibliografică: Destin
DESTIN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382357_a_383686]
-
mal de apă curgătoare, în timp ce în alte zone urcau pășunile, la fel de bogate, până sus, spre munte ori în vârf de deal. Se zăreau prin luminișuri îndrăznețele acoperișuri ale unor case singuratice și se profilau cărări ocolitoare, care păreau că se-mplântă în pădurea deasă ori se lărgesc în apropierea unei stâne ce nu putea lipsi din acel peisaj de vis în care oieritul este ocupație milenară. Am fost nemulțumit că se oprește autocarul după un scurt viraj la dreapta. Doream să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > NU E DUREREA MEA Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 1900 din 14 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mă dor ochii, altcineva, suferind Crește din rădăcini Împlântate în iriși. Nu e durerea mea, Telepatic, Cineva Vrea să o împartă cu mine. O fi a ta, iubite și Nu mai ai chibrite Să arzi de dorul meu. Din ochi, ca vrejul fermecat Tulpina crește până-n răi De-acolo
NU E DUREREA MEA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1900 din 14 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384141_a_385470]
-
în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În liniște-adâncă, Abia se aude, Că inima-mi bate... Că sângele îmi curge... Doar timpul cel sălbatec, Mușc-adânc din mine, Adânc... până-n oase... Cu colții de jivine! Durerea se-mplântă! Asudă în rărunchi! Cu brațele-i rapace, Mă prinde între chingi... Și nu mai pot să strig, De-atâta asudare! Ce urcă înalt, spre tâmple, Mă urcă, și mă doare... În palme, ea, țărâna, Se face iar sămânță, Și firul
CÂNTEC DE ÎNVIERE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382896_a_384225]
-
ne reprezintă, în egală măsură, ca indivizi și ca mase. Ne schilodește sufletul ura. Și ne îmbolnăvește. Ne erau de ajuns cancerul si calamitățile naturale! Dar nu cred că se mai poate schimba ceva: probabil că răul este prea adânc împlântat în ființă, nu mai putem exista fără el. Încă odată: păcat! - Vorbiți-ne vă rog de preocupările dvs. de acum... - În afara de naveta Phoenix-Toronto la care mă trimite dorul sa-mi văd fiica, stabilită de câțiva ani în Ontario, mai
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
-o pânză de ger nemiloasă, pe un trunchi schilodit de copac fără ram, o să mușc din zăpada topită,sfioasă, și-o să-ți înfloresc în colinde,la geam. O să mă prefac într-un pumnal cu tăișul de gheață, și-o să-l împlânt într-o înfrunzire de veri, o să-mi curgă din ochi amintiri cu verdeață, și n-am să mai știu cărarea spre ieri! Referință Bibliografică: Rătăcind cărări / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015
RĂTĂCIND CĂRĂRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383201_a_384530]
-
Ar fi fost ușor de atacat. Între marginea coifului și cămașa de zale era o crăpătură de un deget. Iar deschiderea frontală a vizierei, deși mai greu de atins, oferea un spațiu prin care se putea administra o lovitură mortală, Împlântându-i lama În ochi. — Sunt Bargello. Mă aflu aici din motive ce țin de datoria mea. Și de a dumitale, dat fiind că ai fost ales prior și, pentru două luni, vom depinde cu toții de domnia ta. Glasul omului căpătase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Nimerise ținta imediat sub ureche, dar arma fusese respinsă de ceva. Probabil că Veniero purta un guler din oțel care oprise lovitura mortală. Dintr-o săritură, poetul ridică din nou mâna, de astă dată țintindu-l mai jos, În dreptul inimii. Împlântă pumnalul din răsputeri. Dar celălalt izbutise, smucindu-se amarnic, să se elibereze din strânsoare, și din nou lama rată, deviind dinspre inima spre care se Îndrepta și afundându-se În mușchiul umărului. Simți cum forța adversarului său cedă pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vânt. Îmbarcațiunea era lipsită de pavoaz și de orice alt semn de recunoaștere. Aplecată primejdios Într-o rână, după cât putea vedea poetul, părea În dificultate. Dădu pinteni calului epuizat În direcția corabiei. Animalul răspunse cu un nechezat la izbirea vârfurilor Împlântate În burtă. În cele câteva clipe de care fu nevoie pentru a acoperi distanța care Îl separa de locul de Îmbarcare, se temu că nava va izbuti să iasă În larg. Însă această operațiune se dovedea mai dificilă decât prevăzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]