729 matches
-
și foarte metodic, Împăturindu-și pe rând fiecare articol vestimentar și așezându-le cu grijă pe toate pe locul din fața ei. În timp ce-i urmărea mișcările calme, Își dădu seama de diformitățile propriului trup. Spuse „Ești frumoasă“ și cuvintele lui se-mpleticiră, urmare a unei tulburări pe care n-o mai cunoscuse. Când veni spre el, traversând compartimentul, Își dădu seama că fusese păcălit. Calmul ei era ca o piele prea Întinsă. Fața Îi era roșie de emoție și ochii speriați. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o rachetă de tenis În husa ei. Josef rânji și Își goli pieptul: vederea domnului Opie Îi aminti de crima sa. Un om În uniforma agenției Cook conducea o femeie Înaltă, cu hainele șifonate, și pe soțul ei. Aceștia se Împleticeau În urma agentului, dezorientați și deprimați, prin aburul care șuiera și prin strigătele În limbi ciudate. Lui Josef i se păru că putea coborî din tren. Imediat Încetă să mai privească lucrurile cu umor sau grandilocvență, pentru că era ceva ce privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bărbat să-ți dea Întregul portofoliu pe care-l deține numai făcându-i cu ochiul, flirtă Sanford. Lauren pufni În râs. —O să fac tot ce pot, răspunse. Îți mulțumesc, draga mea, zise Sanford. O sărută pe obraz și se ridică, Împleticindu-se nesigur de pe taburet ca să plece. —Trebuie să plec, dar să mă ții la curent, OK? Lauren dădu aprobator din cap și se uită după el, În timp ce părăsea Încăperea. Părea un pic melancolică. —E drăguț, zise. Este Îndrăgostit de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Ochii ei, îi zic. Ochii ei sunt albaștri. Și asta este viața mea. Când ajungem jos, omul deblochează bara de protecție, și-i dau mâna lui Helen când coboară din gondolă. Rumegușul e moale și elastic; ne poticnim și ne împleticim prin mulțime, ținându-ne de talie. Ajungem la Mona, care încă mai citește din agendă. — Hai să mâncăm niște floricele trase în caramel, zice Helen. Uite, Carl se duce să ne ia. Și, cu agenda încă deschisă în mâini, Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai învineți eu un ochi dacă n-ar fi milițianul ăsta în hol" gîndește, aruncînd o privire în jur. Își ia căciula, mănușile și pleacă spre ieșire, urmat la cîțiva pași de Muraru, care vrea mereu să spună ceva, chemîndu-l, împleticindu-se printre fotolii. Tovarășe, face milițianul un semn spre Mihai -, dacă v-a făcut plăcere să beți împreună și dacă ați rămas mai treaz, nu-l lăsați aici să facă vreo prostie. Și nici nu-l abandonați afară, în zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întoarce capul într-o parte, adormind la loc. Tatăl se ridică încet de pe scaun și merge la sobă să mai pună cîteva lemne pe foc. Nina sărută prin somn palma de sub obrazul ei, caută instinctiv cu genunchii genunchiul actorului, dar, împleticindu-se în pătura ce-i înfășoară picioarele, se trezește, saltă capul, vede pe tatăl copiilor la gura sobei, apoi îl privește lung pe actor cum doarme dus, observă picioarele ei înfășurate în pătură, pufnește înciudată și se culcă la loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care zăcea. Dar n-a fost cazul. Cu un sânge rece de invidiat, Carol își menținu poziția. Zgomotul de sticlă spartă, care se auzise până afară, îi dăduse vagabondului ocazia să-și vâre scula în pantaloni și să se îndepărteze, împleticindu-se și lovindu-se de mașinile parcate, spre Ally Pally. Cealaltă Carol se năpusti în prăvălie. Ce mama naibii se întâmplă aici? exclamă la vederea lipiciosului ei soț întins pe jos. S-a împiedicat de tejghea încercând să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ei imense. Mirosul de vast, rece și motorină al unei ultime stații londoneze distrusese intimitatea din compartiment, ștergând cu totul acele ultime ore. Mă târam pe coate și pe genunchi, vomitând fiere. M-am ridicat în picioare și m-am împleticit spre ușă, trăgându-mi chiloții și pantalonii. Peronul era plin de pasageri ce coborau. Mi se părea imposibil ca nici unul dintre ei să nu fi privit încoace, să nu fi văzut plecarea profesorului. M-am aplecat în afară, sprijinit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prin miliarde de vagine. Orașul semăna cu o imensă bucată de șvaițer, iar pătrunderea în el era o experiență gurmandă și erotică totodată. Tremura din tot corpul și abia reuși să strunească volanul cât să parcheze la Lincolns Inn. Se împletici printre birourile de la Get Out!. Sediul redacției, care se întindea pe un etaj întreg al unui imobil de la Grays Inn Road, căpătase o aură fantomatică pentru Bull. Numai că nu putea să-și dea seama dacă asta era o consecință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
crede lumea. Înțelegi? Pe dos... Ha-ha-ha, ce m-aș distra să se trezească sfintele noastre că trebuie să mestece smoală, la căldurică, iar noi, păcătoșii, salvați, să stăm ca boierii, la vecini! - Mai știi, nea Vasile? Mai știi? Se ridică împleticindu-se, îmi face semn cu degetul la buze: - Șuuuut... mai vorbim, Fănele... *** - Unde-ai umblat pân-acum? Ai băut? Ce-ai băut? - Da, țuică. - Cu cine? - Cu Costache. - Cine mai e și ăsta? - Unchiu-meu. Ți-a trimis o pătură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mînă cîte pistol din care soarele făcea să iasă scîntei la fiecare salt, și puțin mai tîrziu se auzi o Împușcătură. Optzeci de membri ai echipajului de pe Adventurer Își ațintiră privirile asupra insulei și observară cum necunoscutul de pe stîncă se Împleticea. Apoi celălalt se opri, ținti cu mare grijă a doua oară și se văzu cum fumul ieșea din țeava pistolului cu mult Înainte ca bubuitura să ajungă la urechile lor. Împușcat În spate, Sebastián Mendoza căzu Înainte, făcu o piruetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un ochi din cauza lentilei ăsteia și n-am pic de percepție de profunzime. Pe-atunci nu știam asta, nu știam că percepția mi-e așa dată peste cap. E de la soare, îmi spun, așa că port în continuare ochelarii și mă-mpleticesc oarbă și suferindă. Sari la a doua oară când Manus vine-n vizită la mine la spital și le spune acelor 20x25 lucioase cu mine-n cearșaful cu Proprietatea Spitalului Memorial La Paloma că ar trebui să mă gândesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Orice, numai deschide ușa! Cu vârful sabotului, împing pastilele de Valium prin crăpătura de sub ușa dulapului. Cu pușca dinainte, descui ușa și mă dau în spate. În lumina focului de la etaj vezi cum casa se umple de fum. Manus se împleticește afară, cu ochii lui de-un albastru electric holbați și cu mâinile în aer, și-l duc în pas alert afară, cu pușca înfiptă în spinare. Chiar și la celălalt capăt al puștii, pielea lui Manus pare întinsă și sexy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
poți fi îndrăgostită de fratele tău. Brandy zice: — Vrei telecomanda? Brandy deschide televizorul și iat-o pe Evie speriată și disperată, cu părul umflat într-un curcubeu de toate nuanțele de blond. Evelyn Cottrell, Inc, rabatul preferat al tuturor, se împleticește prin publicul din platou în rochia ei cu paiete implorând oamenii să-i mănânce produsele secundare de carne. Brandy schimbă canalul. Brandy schimbă canalul. Brandy schimbă canalul. Evie e peste tot după miezul nopții, oferind ceea ce are pe-o tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
decît o băutură. Dar, sub ochii lui, Leonard Bîlbîie, care era un cunoscător, doar își făcuse o meserie din asta, nu putea fi agent comisionar al firmei Mott un ageamiu oarecare, sub ochii lui, Leonard Bîlbîie s-a făcut criță, împleticindu-i-se limba în gură și ajungînd așa să-i mărturisească un lucru care nu se spune niciodată dacă e adevărat. I-a spus atunci Leonard Bîlbîie că este fericit. L-a pupat pe obraz, țocăind, avea urechile mai vișinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vântului, fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici când să urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz ținând o coroniță deasupra unei micuțe răposate), și‑n fața mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor boite va ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
tuciuriu, Îmbrăcat doar pe jumătate, cu două aspirine pe o tavă de argint. Adormise În fotoliul de ratan din salon și rămăsese acolo ceva timp, până când se trezise cu gâtul țeapăn. Găsise În ea doar atâta putere cât să ajungă Împleticindu-se În dormitor și să se prăbușească În pat fără să se mai spele, iar acum se simțea Înecată În sudoare rece, ca și cum ar fi fost acoperită de un strat subțire de vopsea proaspătă. Pe când se Îmbrăca, a sunat iarăși
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
copacii, totul. Apoi... șșșt, Johan, Johan, te rog liniștește-te. Farah i-a mângâiat fața udă. Apoi l-am văzut, l-am văzut pe fratele meu. Alerga după mașină. Era departe, dar prin praf i-am văzut piciorușele dolofane 282 Împleticindu-se, până când n-a mai fost În stare și a continuat la pas, și l-am auzit pe tati zicând: Nu te uita, nu te uita! A zis asta cu o voce calmă. Nu știu dacă vorbea cu mami sau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
moale, ce răspândeau un miros adânc, uman, cald. Elena o zărise probabil pe fereastră, că-i ieșise înainte pe aleea cimentată. Era într-o rochie de casă, lucitoare, din zanana, nouă, cu flori uriașe viu colorate, poalele lungi i se împleticeau printre picioarele subțirele, se grăbea s-o întâmpine, toată numai zâmbet, îi păru străină, doar părul roșcat și pistruii îi aminteau de Elena cea adevărată. Primi fără să rostească o vorbă buchetul de toporași, ochii îi înotau în lacrimi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe Fana acasă, cât timp fuseseră prietene preferaseră liniștea din apartamentul Carminei, unde puteau râde, vorbi, asculta muzică, după pofta inimii. Femeia o conduse către o cameră ce-i era necunoscută. În timp ce pășea de-a lungul holului o pisică se împleticea printre poalele rochiei lungi, de casă, ale gazdei. Hai, du-te, du-te de aici, micuțo, îi spuse cu voce joasă, tabagică. Se vedea că adesea obișnuia să-i vorbească pisicii. Animalul alergă înaintea ei și se așeză strategic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
miza și-și pusese în joc toate armele, o întreagă desfășurare de forțe, împletite abil cu legi și aliniate, un slalom dibaci în urma căruia reușise să-l scoată basma curată... Hoinări un timp pe stradă, vântul făcea să i se împleticească poala rochiei printre pulpe, știa bine că are un picior frumos, delicat, și cu fața ascunsă în dosul lentilelor mari ale ochelarilor, se simțea minunat. Acum se îmbracă, își spunea în timp ce trecea agale prin fața vitrinelor, poate introduce grăbit aparatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
desparte într-o ploaie de meme [1]. Am deschis ochii. Eram în living, întins pe sofa. Telefonul suna. Cu excepția unei dăți când doctorița Randle mă sunase ca să mute o ședință, telefonul nu dăduse niciodată vreun semn de viață. M-am împleticit prin antreu amețit de somn, luptându-mă să mă trezesc, dar, când am ajuns la măsuța de la intrare, țârâitul se opri. Amintirea unui ecou se lovi de pereții din jurul meu. Am format 1471. Pe fir am auzit un zgomot ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o malformație la inimă și că infarctul îl pândea la fiecare pas. Așa că n-a fost provocat neapărat de jogging, continua el să repete, dar asta n-a convins-o deloc pe Clio. — Vezi cum sunt? zisese ea pe când ne împleticeam spre casă, în seara aceea. Numai un jogger cu malformație la inimă putea inventa ceva atât de-al naibii de ridicol ca joggingul. Am râs și am spus: — Asta n-are absolut nici un sens. Iar ea m-a împins într-un tufiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
menajere aruncate într-o vizuină de iepure. M-am ridicat anevoie în genunchi și mi-am prins capul între brațe. Ce să fac ce să fac? Gândește gândește gândește. Am întins un picior și m-am dat jos din pat împleticindu-mă, slăbit și amețit, uitându-mă în jur după sticla de votcă, pentru a mă asigura că nu o băusem pe jumătate sau chiar toată fără să-mi aduc aminte. Nu o băusem; era încă acolo, nu fuseseră luate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
puzzle. Locuri care nu puteau și nu aveau să fie reasamblate la nivelul nici unui plan mental. M-am rătăcit imediat. Era măcar cineva acolo? Creierului meu surmenat să-i fi scăpat ceva evident la intrare și să mă fi trimis împleticindu-mă în direcția greșită? În mod normal, aș fi putut răspunde cu un nu categoric. Nu însă și azi, când mă simțeam așa. Astăzi, nimic nu era sigur. După aproximativ cincisprezece minute am trecut printr-o arcadă și am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]