245 matches
-
din ieri. Am mai plătit impozit, am cheltuit și-n vamă: La granița iubirii m-oprise-un vechi străjer. Mă-ntreb, oripilată, dacă în astrogramă Rămas-a pentru mine vreun liber colț de cer! Plătesc și pentru aer în fiece secundă: Inspir, împovărată, mici porții de catran, Dar savurând delirul, tăcerea mă inundă, Căci după-atâtea taxe, nu mi-a rămas un ban! Cu ultime resurse, îmi încropesc o listă De socoteli stupide a tot ce-am irosit. Coloanele tixite aproape că insistă Să
TRIBUT de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354487_a_355816]
-
mai fi în stare azi să participe la repetarea unor emisiuni de o certă valoare și importanță în educația și distracția copiilor. Avem nevoie de cât mai multe apariții la tv ale actorului Eugen Cristea, pentru că astfel, și prin actor, împovăratul și împovărătorul de păcate, televizor, și-ar mai spăla o parte din ele, lăsând Internetul să se încarce până la refuz cu netrebnicia invadării vieții omului, din ce în ce la tot mai fragedă vârstă a copiilor! Cristina Deleanu, ca și
CA ŞI FAMILIA, SCENA E PRIMORDIALĂ PENTRU EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353779_a_355108]
-
PRUNCUL “TEODOR” Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1573 din 22 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Deșertul unei zile l-am trăit Cu setea și așteptarea toată, De mine undeva m-am și pitit Cu griji eram atât de împovărată! Pruncul “Teodor”, un dar trimis de sus Îmbracă așteptarea în lumină, În casă bucurie ne-a adus Ca mugurii și floarea în grădină! Noul născut vine c-o pâine-n mână, Bătrânii mei așa m-au învățat Să aibă hrana
PRUNCUL “TEODOR” de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353939_a_355268]
-
de discutabilă înveșmântare modernă, doar a cântat și altceva decât folclor pur: muzică ușoară, romanță, muzică etno, de petrecut în repaosul gândului ostenit și sufletului încărcat, muzică a înseninării și adierii voioșiei prin tranșeea vieții până în ultima clipă alergată și împovărată! Din repertoriul de cântece ale maestrului Benone Sinulescu, vast cât o mie ale celor ce clevetesc, lucitoare ca un soare pe lângă scânteile fumegânde ale celorlalți, fiecare are ocazia și dreptul să aleagă ceea ce îi place! Are de unde...! Jovialul Nea Benny
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
de pe pământ. Apoi, acest izvor a început să curgă în mine apă curată și sănătoasă care, revărsându-se, mi-a creat în jur o adevărată Oază! Sigur că nu pot uita chemarea Mântuitorului „Veniți la mine voi, cei trudiți și împovărați...”, dar mie mi-a fost dat să cunosc sensul adevărat, natural-omenesc, al acestei chemări ancestrale, nu pe acela social-propagandistic. Mărturisesc cu sinceritate că acest miracol nu mi s-a tras de la nici-o eventuală întâlnire cu predicile sau cu chemările neobosiților
UN GÂND ÎNAINTE DE TOATE... de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357034_a_358363]
-
Stările noastre interioare, mintale sau emoționale, eu le-am numit culori. Adică poate fi negru, sumbru, sau poate fi o culoare deschisă, senina ce oferă speranța prin influență personală și altora. Uneori mi se întâmplă s-a mă simt strivit, împovărat, în lăuntrul meu însă deodată pe linia gândurilor o putere cu nume hâr mă atinge și tot întunericul se destramă iar culoarea vieții se schimbă. Am să încerc să ilustrez prin prisma unui verset biblic. ,,Drept răspuns, Isus i-a
CULOAREA VIETII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357570_a_358899]
-
în biserica noastră, poza lui este prezentă și vine foarte multă lume în căutarea amintirii Părintele Constantin Galeriu. În zilele noastre, dacă ar fi printre noi, ar zice așa cum a spus Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Veniți la mine toți cei împovărați și eu vă voi odihni pe voi", fiindcă graiul lui era și înălțător, și odihnitor. Când începea să vorbească, toată lumea era ca și electrizată și stătea câte un ceas în ascultarea cuvântului de propovăduire al Părintelui. Nimeni nu se simțea
INTERVIU ŞI DIALOG DE SUFLET CU PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI … de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360423_a_361752]
-
le-a-nmiresmat. De-atunci toată inima lui a fost izbăvită de Iisus, purtând în sânul luminii raza eternului soare al Neamului, așa cum corola își poartă cu gingășie floarea sa cea mai nobilă. Pe țarina soartei sale s-au afundat împovărații ani, pregătindu-i jertfa curată pe Golgota românească. Sufletul i s-a îmbrăcat în dor de prea cucernic cer, iar zborul de heruvimi i-au scuturat peste vise, lumini. Din albul crezului mărgăritar, și-a nălbit pașii târâți prin celulă
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
numai a mea în veșnicie. RUGĂ Îmi răscolești prin gând tăios Și gestul tău nu poate să mă mire; Te-am așezat în suflet credincios, Precum Manole pe Ana în zidire. Mă-ncearcă-un sentiment de teamă, Mi-e sufletul împovărat și greu, Rupându-te din mine se destramă Tot harul oferit de Dumnezeu. Într-un întreg ai fost o parte, Dar ne-au purtat mereu aceiași pași, Ca să rămânem, dincolo de moarte, La judecata vieții, tot părtași. Mai avem încă vreme
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
avea să vină de la mine, ci avea să vină de la Dumnezeu. Slăvit să fie Numele Lui! Eu am dorit să mă las de droguri, dar pentru asta a trebuit să merg la Isus.) Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară
VIAŢA MEA SCHIMBATĂ DE DUMNEZEU de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345147_a_346476]
-
și implementat unul - când vom avea prima generație de clasa a IV-a, scoasă la capătul unui traseu aparent renovat curricular. În realitate, știm cu toții despre ce se vede cu ochiul liber la clasele I-IV: învățătorii sunt și mai împovărați, lucrează după aceleași culegeri „ambițioase”, dau aceleași teme kilometrice, fac aceleași ierarhii valorice între indivizi, sub presiunea lui „mai mult ” și „mai greu”, fără să știe ce măsoară. Ca exemplu, cuplarea Matematicii cu Științele Naturii a dus, practic, la dispariția
Ce se întâmplă cu reforma curriculară a ministrului Curaj? () [Corola-blog/BlogPost/338435_a_339764]
-
o taină, aș privi scrisul dintr-o altă perspectivă. Una trăită de noi toți. Doar că nu toți îi dăm aceeași importanță. De câțiva ani încoace, mă gândesc de multe ori dacă este imperios necesar să ies pe stradă. Fețe împovărate, limbaj colocvial-argotic, umor licențios, comportamente discutabile (adesea, patologice), superficialitate relațională, inerția salutului cu cei cunoscuți, răzvrătiri populare, mizerie pe străzi, aer îmbâcsit... Da, îmi trebuia o îndeletnicire echilibrantă. Eu și sinele meu aveam nevoie de asta. Că scriu de când am
TAINA SCRISULUI – SCRISUL MĂ FERICEŞTE () [Corola-blog/BlogPost/340011_a_341340]
-
suferinței! Cine, astăzi, se mai poate înduioșa de suferința ta? Cine altul, astăzi, îți mai poate spune, înduioșat de soarta ta, cuvinte de consolare? De la cine mai poți auzi, astăzi, cuvintele lui Hristos: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați...” Te-am văzut, tânărul meu prieten, brutalizat de cei mai în vârstă, jignit și insultat, numai din vina de a fi tânăr. Ți-am vorbit atunci ca unui om cu slăbiciuni și dureri, ca unei ființe sensibile și fără apărare
“Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este un joc al întâmplării inconştiente” (cuvântul 5) () [Corola-blog/BlogPost/340027_a_341356]
-
lui cuvinte, imaginea a dispărut ca prin farmec, ceea ce însemna că la trecerea lui dincolo, el se gândise foarte intens la mine și acesta era poate ultimul lui mesaj pe care dorise să mi-l transmită. Am pornit mai departe împovărat. Pe lângă mine treceau oameni uscați sau uzi și pe care nu îi deranja câtuși de puțin acest lucru. Cu atât mai mult cu cât pașii celor uzi nu lăsau nici o urmă, iar ai celor uscați lăsau pe trotuar o pată
PUNTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340730_a_342059]
-
de tristețe și trufie, un zâmbet îți împietrește chipul și fruntea pălește în voluptatea gerului;/ sau se-nclină-n tăcere peste somnul unui paznic prăbușit în coliba-i de lemn./ Ger și fum. O albă cămașă-nstelată îți arde umerii împovărați și vulturii Domnului îți sfâșie inima de metal.” Am simțit de foarte multe ori nevoia să fi rămas la stadiul celest de duh neînomenit, de spirit care să se fi revărsat tainic în această lume a trăirilor profund inestetice și
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
vești atât de importante nu rămânea niciodată nerăsplătită. Astfel că Tragodas, o ducea acum împărătește, traista îi era mai mereu doldora de merinde. Dar el era copleșit de lenea care îi traversa toate mădularele. Iar ochii săi mici, de animal împovărat, și gura sa largă și știrbă, i se mișcau cu multă viclenie. Tragodas nu avea niciun motiv să-și părăsească condiția de cerșetor care, cel puțin în ultima vreme, îi aducea numai foloase. Toate mergeau minunat, numai că, într-o
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
Nădejdea e-n linia zborului tău, cuvînt pămîntesc, desprins ca un fulg din comoara mea de gînduri. Cum aș putea să trec nepăsător pe lîngă explozia ta de lumină, venită din străfunduri și din vremi mistuite de arșiță și căutare?! Împovărat mi-e sufletul cu rotirile tale între adînc și înalt. Un univers de prospețime și de aur se revarsă în sîngele-mi albastru. Ca o ramură plină de rod, mi-e mîna aceasta, ridicată în dreptul buzelor, spre a-ți savura pătimașă
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
anii bătrâneții lor apropiindu-se cu repeziciune de o vârstă pe care noi înșine nu o dorim. Odată am fost și noi copii, fără grija zilei de mâine, și nu observam cum fața părinților noștri devenea din ce în ce mai apăsată sub anii împovărați. Când am mai crescut, am văzut cu durere că aceea față blândă și tânără a devenit brăzdată de riduri și îmbătrânită. Privim neputincioși că nu putem da anii înapoi, nu le putem oferi o zi din viața noastră și nici
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]
-
că propriul adevăr era Adevărul Însuși! Iar Adevărul Însuși avea cu totul altă optică. Cu totul alta! Finitudinea noastră ființială, neputința și tristețea care i se circumscriu, I-au frânt inima. Ca să deseneze cel dintâi zâmbet victorios pe chipul nostru împovărat a dat totul. S-a dat pe Sine. Gestul Lui nu ne-a ajutat să progresăm, ci să ne desăvârșim. El, Hristos, devenise singura noastră rațiune de a fi, singurul temei al desăvârșirii noastre! Adevărul nostru, rațiunea noastră ne-au
SINGURA RATIUNE DE A FI! de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342434_a_343763]
-
de trădători și de hapsâni. Ne-au murdărit, ca nație și nume, Din tot ce-am fost odată, ca români. Dar nu ei sunt români adevărați. Nu ei se țin ca țara să nu piară. Noi stăm aici de griji împovărați Și suferim și ură și ocară. Să ducem veșnicia de români Și plaiul mioritic să nu moară. Ei doar în mintea lor se cred stăpâni, Dar nu mai au nici inimă nici țară. Nu ne-am vândut copii și nici
LÂNGĂ RESPECTUL NOSTRU DE ROMÂNI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342556_a_343885]
-
lume asemeni celui mai lipsit dintre oameni. El ne aduce iubirea și pacea. În ieslea Betleemului s‑a născut Prințul păcii, căci prin puterea și ajutorul Lui, noi putem birui toate lucrările diavolului. El aduce odihna sufletelor celor osteniți și împovărați. Dar poate ieslea din Betleem să ne fie zidire? De la o iesle, de la un staul, putem noi învăța ceva? Astfel se vor grăbi să întrebe mulți, mai ales „atotștiutorii” și „învățații” acestui sfârșit de mileniu. Câtă tâlcuire adâncă în acest
BUCURIILE CREDINŢEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340566_a_341895]
-
Acasa > Stihuri > Momente > DEȘERTĂCIUNE Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 615 din 06 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Deșertăciune Am un frate, împovărat și trist, Cu lacrima-și măsoară, cântecul său trist, Pe colină, îngenunchind mereu, Cu umerii trăgând, necazul ud și greu; Fratele împovărat - poporul meu ! Când vei sfârși îngenunchierea ta Și plânsa veșnicie a umilirii? Picioru-i frânt, povara este grea, Jertf-ai
DEŞERTĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343785_a_345114]
-
Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 615 din 06 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Deșertăciune Am un frate, împovărat și trist, Cu lacrima-și măsoară, cântecul său trist, Pe colină, îngenunchind mereu, Cu umerii trăgând, necazul ud și greu; Fratele împovărat - poporul meu ! Când vei sfârși îngenunchierea ta Și plânsa veșnicie a umilirii? Picioru-i frânt, povara este grea, Jertf-ai început în clipa zămislirii. Blând ți-ai scos mai totul la tarabă, Așa înfrânt proscris de vechii - noi călăi, Și în slăbiciunea
DEŞERTĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343785_a_345114]
-
octombrie 2015 Ochii iubirii În ochii Tăi, Iubire Adevărată, Se pot ascunde toți și-s apărați De-al lumii val de ură-nspumegată Eliberați de al deșertăciunii lanț. Lacrima Ta, Iubire Adevărată, Revarsă har și milă și iertare Inimii trudite și împovărate Doar Tu Îi dai odihnă și eliberare. Privirea când mi-o-nalț în ochii Tăi Iubire ce cuprinzi eternitatea, Mă simt îmbrățișat de Dumnezeu Și iubit peste ce-nseamnă aici infinitatea. Ochii Tăi, Iubire ce Ești Dumnezeu Văd toată omenirea
CHIPUL IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342984_a_344313]
-
mi se întâmplă mie toate acestea, cu ce Ți-am greșit de trebuie ca eu să pătimesc atâtea? Ce să fac acuma? Încotro să o apuc? Gheorghe o privea cu durere și aștepta să zică ceva, dar ea era prea împovărată de câte i se întâmplaseră într-un timp relativ scurt și nu mai reacționa în nici un fel, se blazase și aștepta parcă un miracol care să-i rezolve toate problemele. Tăcerea era apăsătoare, între timp veni și Angela cu Ionuț
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340139_a_341468]