1,052 matches
-
problemele țin acum de acapararea privată. „Numai rămasă ca să întoarcă unii la alții, care aceste au pricinuit jăluirea unor dintre sate și anume satul Nerej pentru un picior din muntele Furu, ce cu nedreaptă acolisire, de la o vreme, li se împresoară di cătră răposat iconom Șărbanu, pentru banii cuviniți să întoarcă Vrăncii. Asămine un picior de munte di la sat Năruja, din Lapășul de Sus”. (cf. Stahl, 1998, vol. I, p. 148) Alte tentative de acaparare ale moștenitorilor preotului Șerban sunt
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
Muzica barocă și muzică clasico-romantică, în egală măsură valori ale muzicii secolului trecut, creații ale zilelor noastre, vor răsuna - spre exemplu - aici, în Sala Festivă a Primăriei, loc străjuit de decorative arcade neogotice, de galerii înalte de fier forjat ce împresoară, la nivelul plafonului, cele două imense candelabre de cristal, decorații evocatoare ale unei epoci demult apuse. Marile evenimente ale Festivalului? Nu sunt puține. Dintre acestea poate cel mai atractiv pentru marele public se anunță a fi recitalul extraordinar susținut de
Academia muzicală de la Sighișoara by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9432_a_10757]
-
și cîtă mistificare sălășluiesc în aceste purtări spectaculoase?". "Recitalul" lui Alexandru Dobrescu, să acceptăm, "de-o brutală franchețe", ne dă impresia unui luptător cu bune reflexe, înveșmîntat într-o armură de efect, care nu are împotriva cui să lupte. E împresurat de atmosferă, deoarece, așa cum afirmă singur, maiorescianismul e "precum aerul pe care-l respirăm". Cum să duelezi cu aerul?
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
minciuna unei clipe? IERONIM: Chiar de n-ar fi așa, am drept la fărâma de fericire a zilei de astăzi! (strigă) Ursitoarelor! Mi-ați menit tinerețe fără bătrânețe. Menirea voastră, fără dragostea împlinită e un blestem. Rupeți vraja care-o împresoară pe Frumoasa fără corp! Locul ei nu-i în singurătate, locul ei este lângă mine! Locul ei este între oameni! Pentru că povestea noastră este povestea tuturor îndrăgostiților! (Efect sonor. Intră Cezara.) CEZARA: M-ai chemat, Făt-Frumos? Ți-am auzit glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îl hrănea, se juca un timp cu el, ca în preajma plecării ei la școală să-l așeze în pat pentru somnul de după amiază. Improviza cântece din care nu lipsea niciodată numele băiețelului ei drag: ,,Nani, nani odoraș, / Somnul să te împresoare,/ Visul să-ți fie frumos / Luminat de soare,/ Nani, nani, Ducu mamei!"/... și alte urări pe care numai o mamă iubitoare i le poate dori puiului ei drag. Copilul adormea legănat de cântec și călătorea în lumi feerice. Ea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Atunci? Doctorul conveni. Nu voia s-o incite. Cine știe de ce mai putea fi în stare femeia aceasta. Nici râsul și nici plânsul ei nu arătau a fi omenești, își spuse în sinea lui. Câte gânduri, câte năluciri pot să împresoare un om aflat la răscruce de vânturi! Propun să ne întâlnim la spital, în camera de gardă, mâine la orele 17 când sunt de serviciu. De acord? Bine, spuse ea acceptând cu greu, folosind, vrând-nevrând, un ton conciliant, bănuind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cele câteva căruțe întocmite și pregătite de drum. Când se întoarse, Halânga era în căruță cu toți ai lui gata de drum. Ce oameni strașnici sunt în șatra mea!, gândi el. Trecuse lesne peste incident. Alte noianuri de gânduri îl împresurau acum. Luna se ascunsese de câtăva vreme după un nor fumuriu, încât nu se vedea nici un colț din talerul ei de aramă. Împrejurimile deveniră de catran. Căruțele așezate una după alta așteptau numai primul bici al bulibașei, drept semnal de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu-l părăsise de o bună bucată de timp, de a nu fi răpit de țigani. Spre a fi în siguranță, trase și zăvorul. * Alex fu nevoit să facă drumul de întoarcere din tabăra țiganilor dezamăgit, pustiit, năpădit de întrebări, împresurat de un noian de gânduri. Când îl văzu însă pe Vișinel, chipul i se lumină. Copilul părea un rătăcit, un nimeni la răscruce de drumuri și, dacă se gândea bine, și de viață. Se apropie de el, îl mângâie pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
gesturile noastre obișnuite și ne priveam neputincioși, traversați de o expresie stranie. Cu o zbatere confuză de aripi, o pasăre cu penaj roșu se ivi de niciunde, dintre ramuri și frunzele boltite ale galeriei de viță de vie care ne Împresura geamul. Mișcând din cap Înainte și Înapoi, iute și sacadat, pasărea privea neîndoios În camera noastră. Mama tresări și Își duse dosul palmei la gură, când tata Începu să fluiere. Mai Întâi stins, unduios, ca un susur blând, ca și cum ar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Se felicită că nu Închisese geamul (cum făcea de obicei) și, cu pleoapele Îngemănate, se lăsă purtat de aerul Înmiresmat al serii, care-l domina. Zgomotul orașului nu se mai auzea deloc. Se transformase Într-un zumzet blând, care-l Împresura somnolent, ca o șoaptă prelungă. Plutea undeva Între reverie și somn, când simți dintr-o dată o foșnire caldă În preajmă și degete fierbinți mângâindu-i ochii. Inima Îi zvâcni cu putere și se zgudui de o trăire izvorâtă din adânc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
metrou, cu gura până la urechi peste care o să atârne inegal firele albe și dulci de vată. Apoi va lua metroul și va ajunge în sfârșit undeva unde să nu fie decât tunelul gol fără nori și fără stele, ca să-l împresoare și să fie cu el și să-l mângâie lin. Din locul în care se afla, îl vedea pe Mali cum se îndepărtează cu rulota lui minusculă, când spre stânga, când spre dreapta, în timp ce picioarele lui se înmuiau și se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un prim semn, iarna încărcă pomii cu bulgări de nea, mirificele fructe vestitoare ale anotimpului alb. Terminând concediul postnatal, Ina se întoarse la serviciu. Totul i se părea neschimbat, în afară de fizionomia Olgăi, pe care se prefirau întunecimi, asemenea celor ce împresurau cerul lui noiembrie. Doctorul Pencu, șeful secției, era preocupat în permanență să găsească cele mai potrivite mijloace de a-i strânge pe toți componenții echipei sale sub același sceptru. Secretul lui, dacă se poate numi așa, nu era altul decât
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu m-am vestejit încă! Ar fi putut să scrie mai multe lucruri, însă închise caietul gros și-l ascunse cu grijă într-un loc unde era convinsă că nimeni, niciodată, nu l-ar putea găsi. Ina își petrecu ziua împresurată de griji. Spre seară, Mihăiță veni de la fotbal murdar, ca un purcel tăvălit prin tău și, pentru a nu fi certat, motivă că un portar trebuie să se arunce după minge în orice situație, ca mingea să nu intre pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în nici un caz, o ascunzătoare înțeleaptă. În secție, luată însă cu treburile, două nașteri, întocmirea unei liste de medicamente, o convorbire cu medicul de serviciu despre igiena care lăsa de dorit în unele saloane, fu distrasă de la gândurile care o împresuraseră nu cu mult timp în urmă. Acasă, Alex se achită conștiincios de obligația asumată. Spălă vasele, le rostui pe un grătar la uscat, apoi se așeză pe pat cu gândul să fure o oră de somn. Ce bine i-ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
adevărată obișnuință cu această stare de lucruri. Acest fenomen survine după vreo două săptămâni și nu pot să spun că, trecând de un anume prag, îmi displace. Dar, după ce ne despărțim la aeroport, mă întorc în apartamentul meu și mă împresoară o liniște de care mă dezobișnuisem, o liniște în care aud cum cad firele de praf. În câteva zile îmi revin la normal. Normalul meu, desigur. Trecuse deja aproape o lună de când Adrian și Agnes se întorseseră în America aia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
transferului la anunțul de fără atu sau a Stayman-ului, decât după vreun an de strădanii. Și nici după anul ăla nu erai prea sigur de răspunsurile pe care le dădea. Așa că, de!, ce să ceri de la niște bieți gândaci? Eram împresurat de remușcări, amintiri și nostalgii mai ceva ca un erou din tragediile grecești. Se dusese liniștea mea. Nici vorbă de un trai molcom, lipsit de griji și frământări, așa cum îmi imaginasem în urmă cu nici o săptămână în urmă. Umblam de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pot respira sau vorbi și strînsoarea se contractă... — Fă-te mai tare poponar mucos și prostuț! Haide! Bagă-mi-o! Se freacă și se unduiește mai puternic, iar mie mi se Întărește și mai și, mi se scoală, ea mă Împresoară, iar eu vreau s-o fut pe nemernica asta pînă-i ies ochii din cap, dai imposibil, fiincă deși acum mi s-a Întărit, ea Îmi soarbe ca curu viața din mine, mă sugrumă și țipă: Oprește-mi respirația ce naiba! Fute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
taman în clipa când dau să deschid ușa, convins că am șters toate urmele, inima-mi stă-n loc când zăresc ceea ce-mi atârnă de șpițul pantofului ca niște muci vâscoși. Sunt un Raskolnikov al labagiilor - dovezile cleioase mă-mpresoară! Te pomenești că am și pe manșete? și-n păr? și-n urechi? Toate întrebările astea mi se-nvălmășesc în cap în timp ce mă-ntorc la bucătărie, încruntat și posac, ca să mormăi la taică-meu cu îndreptățire când își deschide gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
făcut. Adăugă apoi cu un umor criptic: — E lucru mare să fii acasă. Se văzu pentru moment În fața unui deșert de pupitre din lemn de pin, cu rânduri peste rânduri de fețe răutăcioase, și Își aminti vremurile când se simțise Împresurat de briza rece și ușoară a indisciplinei, când semnale secrete și icnete de râs mascate Îi puneau În primejdie pâinea de fiecare zi, pentru că un profesor care nu poate păstra ordinea trebuie până la urmă concediat. Dușmanii lui Îi ofereau singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în jos, pînă sub genunchi, la cizmulițe, ciorapii stau perfect întinși. "Să nu-mi agăți ciorapii..." Rece, ca o găleată de apă turnată în creștet, mai vulgară acum decît orice vulgaritate în oricare clipă a vieții, vocea femeii îl mai împresoară încă, născînd în el sentimentul umil al culpabilității, făcîndu-l să-și plimbe iarăși privirea de la genunchi în sus, printre coapsele lungi, să fie sigur că nu a agățat vreun fir. Își desfăcea asemenea unei femei obscene / Picioarele"... izbucnesc cu violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Săteanu -, asemănarea cu Aglaia vine din acel altoi de spirit... Tac împreună mult timp, fiecare cu gîndurile proprii. Și-n tăcerea dintre ei, doar vîntul, afară, izbește cu ură ferestrele mari, zgîlțîindu-le, parcă ar dori să pătrundă înăuntru, să-i împresoare. Ce făceai iarna, acasă, pe-o vreme ca asta? întreabă Săteanu. Dormeam la spatele tatii. Dumneavoastră? Dormeam în grajd, să am grijă să nu se sperie vitele, să nu rupă lanțul... Evident, eram mărișor, aproape de armată. Apoi, într-un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aș fi aflat în tunelul de transmisie al mașinii, cu mâinile pe arborele cotit, rotind picioarele ca să propulsez vehiculul. Lumina de deasupra autostrăzii crescu în intensitate, precum soarele arzătoar al deșertului. Cimentul alb deveni un os curbat. Valuri de neliniște împresurau mașina ca acumulările de căldură ridicându-se vara din asfaltul încins. Coborând ochii spre Vaughan, am încercat să-i controlez spasmul nervos. Mașinile ce ne depășeau erau acum supraîncălzite de lumina soarelui, și eram sigur că trupurile lor metalice, aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bine. Nu plânge, nu plânge! Johan a Început să vorbească, dar a simțit că se sufocă. N-a fost vina mea, a zis. N-a fost vina mea. Eu n-am știut. Dar n-a putut să continue. Amintirile Îl Împresurau prea tare. Ea l-a prins În brațe și l-a strâns la piept. Părul ei avea o ușoară aromă de ulei de cocos. 17 Adam s-a trezit atât de obosit, de parcă nici nu Închisese ochii. Îl dureau coastele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fețe. Avea și ea acum pe birou teancuri de cărți dar toate ședeau aliniate cotor lângă cotor. Alte teancuri zăceau la îndemână, la o aruncătură de braț, pe scaun, pe covor, pe măsuța de la telefon. Toate acele texte ce-o împresurau din toate părțile produceau "dezordinea creatoare" ce se alcătuise spontan, prin abandonări succesive de zi cu zi ale unor texte în favoarea altora, o dezordine ce nu fusese căutată anume și totuși conștientizată, acceptată. La soții Alexe asculta, contrariată, comentariile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pe umedul pământ se întind cărări uscate de vântul primăverii care adie printre crengile cochete ale copacilor. Puțina zăpadă care a rămas se ascunde în râpi adânci. Se mai zăresc pâraie umflate. Câmpul verde este presărat cu flori. O rază-ncălzitoare împresoară un fluture ce se pierde-n văzduh. Soarele dulce al primăverii îmi încălzește sufletul uimit. Bine-ai venit, primăvară! Clasa a II-a A venit primăvara Suflă un vânt cald. Ceața a acoperit împrejurimile. Prin văi curg pârâiașe. Într-o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]