223 matches
-
de sfârșit de vară, când preferabil era să tolănești la umbra unei terase umbrite de pomi ornamentali În fața unor spumoase halbe cu bere, Lct.Col.Tudose Ion dădu ordin celor dela cercetări penale pentru efectuarea unei audieri mai minuțioase deoarece Împricinatul Buga Niculae refuzase să facă mărturisiri complete. Arestatul Buga Nicolae, fu adus cu mâinile legate În cătușe de oțel printr-o scară interioră ce se afla la subsolul clădirii, direct la biroul cercetări Penale. Înconjurat de tineri ofițeri proaspeți ieșiți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sfinte... <de nu va plăti rânduiala ce-au tocmit acel ce au lucrat în loc strein perde-va lucrul său>”. --Din câte îmi aduc eu aminte, de fiecare dată, în asemenea cazuri, i se “prețăluia” casa, pivnița sau orice altă construcție avea împricinatul și era despăgubit. --Aici lucrurile nu s-au limpezit până ce bietul Mihălache cofetarul nu a “căzut cu rugăminte după dumnealui logofătul Zaharia... din partea mănăstirii și dumnealui împreună cu sfințiia sa... egumen am stătut la așezare înainte preosfințitului chir Nechifor mitropolit și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de dugheni, se înțelege că totul atârnă de felul mărfurilor pe care le pune în vânzare unul sau altul ori ce fel de meșter este fiecare. Uneori schimbul se face pentru că prin aceasta le vine mai la îndemână la amândoi împricinații. Așa un schimb de case fac Pavăl Ciocârlan și cu sora lui Ileana la 29 decembrie 1656 (7165). În zapisul întocmit, Pavăl spune că „noi am făcut schimbătură...și am dat eu surori-mea partea mea din locurile cele de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
zdrențuită. În urma lui - doi darabani călări - îl plesneau cu șfichiul biciului...Urmăresc scena cu sufletul îndurerat... De ce darabanii nu strigă la el să se oprească dacă vor să-l prindă, părinte? Așa li-i obiceiul. Îl fugăresc lovindu-l până împricinatul cade zdrobit de durere și sângerare. Ai văzut doar că bietul flăcău abia bleștea...Va cădea îndată și atunci îl vor lega burduf și îl vor duce la agie. Sărmanul flăcău. Oare ce o fi făcut? Se poate să fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
părăluțe datorie. Nici mai mult nici mai puțin de 260 lei și 4 potronici. La 31 august 1728 (7236), când s-au trezit cu sula în coaste, au întocmit repede zapis „la mîna preosfinții sale părintele patriarhul Ierusalimului”, în care împricinații recunosc „Și neavînd banii să-i dăm am dat doa dughene cu loc cu tot carele sunt...în Tîrgul de Gios, pe Ulița Rusască”. Dar „întru care s-au tâmplat de șăd Iorga săbier și Dumitrașco starostele de bărbieri”. Și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
amintiți până aici și s-au spus atâtea, mi s-a dat cuvântul. Se exprimaseră păreri, se apreciaseră anumite aspecte ale volumului în general, încât mi se ușurase sarcina pe care o aveam. A trebuit să vorbesc și eu. Eu, împricinatul, cel care i-am adunat să-mi vadă, să-mi aprecieze isprava, să judece, să cântărească... În fața ochilor ațintiți asupră-mi, a zâmbetelor vizibile ori a celor abia schițate... ce-aș putea să le mai spun? Le spun clar că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
suspectul, a fost trimis să-l invite la sediul Inspectoratului de Miliție. Fără să bănuiască despre ce va fi întrebat, D.N. a răspuns cu amabilitate invitației, bAșa mai comandat și un taxi. Surpriza care îl aștepta merita însă toate politețurile împricinatului. Debutul interogatorului l-a făcut maior Ioan Iacob, șșșeful judiciarului, cel căruia D.N. îi era ,,recunoscător’’ pentru o condamnare anterioară, și în numele căruia fusese invitat. După saluturile de bună revedere și întrebările reciproce despre ce a mai făcut fiecare, a intrat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
am cum să te ajut decât să merg la pădurea din marginea satului, să-ți fac o ghioagă la fel cu a mea și să păzești vacile colectivei alături de mine. Atât aș putea să te ajut! îți convine? Tăcere din partea împricinatului, care spune: „Vă las cu bine și merg acolo de unde vin”. Bucurie mare pe toți cei prezenți, inclusiv pe noi, însoțitorii lui. De bucurie, cineva aduce un litru de vin acru, oțețit, ni se toarnă cu economie, ca să ajungă la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Până la urmă l- am lăsat Între două peroane, fărĂ ca vreun polițai să ne bage În seamă, ba chiar ne-am făcut și poze lângă bolovan. După aceea a urmat Tribunalul, unde am adăugat deasupra bolovanului și o rugăciune spre liniștirea Împricinaților care Își mâncau nervii pe-acolo. În final ne-am Îndreptat spre Casa Scânteii, unde n-am zăbovit prea mult, pentru că o haită de maidanezi a sărit pe noi, drept care am aruncat bolovanul cât colo și am rupt-o la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Până la urmă l- am lăsat între două peroane, fără ca vreun polițai să ne bage în seamă, ba chiar ne-am făcut și poze lângă bolovan. După aceea a urmat Tribunalul, unde am adăugat deasupra bolovanului și o rugăciune spre liniștirea împricinaților care își mâncau nervii pe-acolo. În final ne-am îndreptat spre Casa Scânteii, unde n-am zăbovit prea mult, pentru că o haită de maidanezi a sărit pe noi, drept care am aruncat bolovanul cât colo și am rupt-o la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ascultat argumentele primului Împricinat, i-a dat dreptate; apoi, ascultînd și argumentele celui de-al doilea, i-a dat dreptate și aceluia. Un al treilea, care a asistat la judecată, comentînd pe bună dreptate că nu e posibil ca amîndoi Împricinații să aibă dreptate, Înțeleptul i-a confirmat că și el avea dreptate În ceea ce spunea. Iată deci unde este acel amănunt care devine Însă foarte important: atunci cînd e vorba de părerile oamenilor, nu putem afirma că toți ar avea
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
marcat de frunze. Trăgeau, din când în când, cu ochiul unul la altul, ca nu cumva să facă unul vreo șmecherie. „Price !“, striga cel ce observa păcăleala, arătând spre împricinat. Atunci ceilalți trei își părăseau locurile și cercetau minuțios talpa împricinatului, încremenit locului. Și, dacă marginile bocancului nu reușeau să prindă conturul vreunei frunze, concurentul rămânea suspendat între cer și pământ. Ceilalți declarau cu gravitate „Pricea s-a ales !“, ceea ce însemna sentința. Magul frunzelor rămânea câteva clipe în urmă, căci magii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Domnule președinte, din piesele de la dosar rezultă clar că o astfel de întrebare nu-i îndreptățită. Împricinatul, spune chiar actul de acuzare, a "atras atenția", dar nicidecum n-a amenințat pe subprefect "că va răspunde în fața nației", deci nu a împricinatului și nu pentru purtări îndreptate contra acestuia, ci "pentru răpirea libertăților publice". Denaturând astfel textele, creați impresia că a existat o amenințare personală, urmată în mod fatal de o răzbunare. Președintele: Refac întrebarea: care a fost obiectul și forma întrevederii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
suavă? Nu uitați că acuzatul este orfan de părinți, silit a trăi prin străini. Instabilitate! Ușor de zis! Cine se simte bine în casa altuia? Orice aluzie, orice semn de răceală îți strânge inima. Acesta e și motivul pentru care împricinatul nu continuă studiile. Vrea să-și câștige cât mai curând existența singur, să nu mai mănânce pâinea amară a rudelor îndepărtate. Deși toată lumea a râs în sală când s-a vorbit de explozibil, rechizitoriul a crezut de cuviință să insiste
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pașnic. Să trecem peste aceste insinuări neserioase. Domnilor, se face iarăși un caz disproporționat cu așa-siza părăsire a seminarului. Vestitul Renan, autorul Vieții lui Isus, a abjurat cariera ecleziastică și nimeni nu l-a socotit anormal, predispus la delicvescentă! Cu împricinatul chestiunea e și mai simplă: el nu pleacă din seminar fiindcă are oroare de creștinism, din contră, pentru că e un bun creștin. Vă fixați în momentul plecării lui din seminar, uitând momentul intrării. Într-adevăr, un băiat fără părinți, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
suferă în contact cu disciplina ostășească. De altfel, cum ați auzit, nu împotriva armatei protesta acuzatul, din moment ce domnul procuror însuși pretinde că aduce maniere militare în viața civică, ci împotriva a ceea ce slăbește combativitatea ostașului. Toată lumea e de acord cu împricinatul în această privință, problema a fost dezbătută pe larg pe vremuri și autoritatea superioară a interzis regulamentar orori de acelea pe care le-a veștejit acuzatul. Să viu la nefericitul accident al subprefectului. Chestia conspirației cu boii e cu totul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în viața publică au fost astfel, ajungând până la bizarerie. C. A. Rosetti mergea cu sanie de os vara și încăleca de-a-ndoaselea pe saca, ceea ce nu l-a împiedicat a deveni unul din marii noștri bărbați. Nimic din toate acestea la împricinatul nostru, poate numai impetuos în vorbire și înflăcărat în idei. Așa este tineretul pe care noi, oamenii mai maturi, din generația părinților, trebuie să-i înțelegem, fiindcă ei sunt aceia care preiau destinele țării noastre. Cer juriului un verdict de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fecioare la Heliopolis. În realitate, detesta violența și voia să se pară, cel puțin în aparență, un bărbat drept, susținător al libertății de conștiință: Și deși uneori era fără tact în cercetări întrebând, când nu era cazul, ce religie au împricinații, niciodată nu l-a influențat aceasta în stabilirea adevărului și a vinovățiilor în procese; niciodată n-a putut fi dovedit că s-a îndepărtat de la calea dreptății din cauza religiei cuiva sau din alte cauze de acest fel. Dimpotrivă, se plângea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pronunțat de un glas acuzator; tot ca în Hamlet, Alonso și însoțitorii lui își trag săbiile din teacă, săbiile lor neputincioase în prezența acestei voci fără trup, a acestei halucinații fără substanță. Nu lipsește nici criza de nebunie în care împricinații se avântă în urmărirea fantomelor pentru a se război cu ele. Să ne amintim că Prospero însuși, vorbind despre forța magiei sale, evoca puterea de a provoca o stare delirantă, puterea de a „distrage”, în sensul forte al termenului distract
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nesigure. Rugăm Anchetat urgent faptu". O altă telegramă amenință că "Procoror lipsește oraș mănăstire maici chef". Într-o telegramă adresată M. Sale Regelui, Iordăchel Gudurău denunță pe "Bandiți regimului acest secol lumină bagiucurind constituția". Dintr-o altă telegramă aflăm că împricinații "Pupat toți piața endependenți". În seria prozelor scurte se înscrie și schița Urgent, care folosește aceeași tehnică a colajului din Telegrame. Aici se comunică prin scrisori cu marca "urgent", ajugându-se la "tembelismul birocratic" (Paul Cornea). Doamna Aglaie Poppesco, directoarea Școlii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dă divan să înfățișezi pe amândoaă părțile la Prea Sfinția Sa Părintele mitropolit, ca să facă cercetarea și izumbrănirea (dezlegare, so luționare) cea cuviincioasă“. Totodată, multe dintre aceste pricini sunt considerate chiar de domn „ca o pricină ce s-au căzut bisericească“ și împricinații sunt îndreptați către Mitro polie. Numeroasele documente din perioada 1730-1800 demonstrează că procesele de seducție, viol, răpire, sodomie, adulter sunt trimise la diferitele departamente de judecată, dar că mai totdeauna ajung la sobor. Acest tip de pricini vin la Mitropolie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
întotdeauna cola borarea se realizează și „birocrația“ complică mult și inutil traseul unei jalbe: cancelaria domnească, unul din departamentele de judecată, din nou domn, Mitropolie și iarăși domn. Cercetarea se face atât de instanța civilă, cât și de cea ecleziastică, împricinații se înfățișează când la un tribunal, când la altul, fie care propunând soluții. De regulă, autoritatea și prestigiul mitropolitului pri mează și punctul lui de vedere este ascultat și impus prin sentința finală dată de domn. Competența Bisericii este într-
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
răspunde, oferindu-i o soluție. În teritoriu, mitropolitul este ajutat de episcop, protopop și preot. Episcopii Episcopii se ocupă rareori de astfel de pricini. Din documente reiese că ei judecă mai degrabă procesele pentru zestre sau clarifică disputelordintre rude, atunci când împricinații locuiesc în eparhia lor. Procesele mai grele se pare că nu le revin. La 8 octombrie 1776, episcopul Cozma al Buzăului judecă și dă o sentință într-un caz de divorț. Împricinații locuiesc însă în eparhia Râmnicului și presupunem că
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
procesele pentru zestre sau clarifică disputelordintre rude, atunci când împricinații locuiesc în eparhia lor. Procesele mai grele se pare că nu le revin. La 8 octombrie 1776, episcopul Cozma al Buzăului judecă și dă o sentință într-un caz de divorț. Împricinații locuiesc însă în eparhia Râmnicului și presupunem că este mai degrabă vorba de poziția și puterea deținute de acesta, devenit mitropolit la moartea lui Grigore în 1787, și nu de o competență pe care și-o exercită. De altfel, este
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
facă o anchetă asupra cazului, după care să trimită cercetarea Prea Sfinției Sale părintelui mitropolit, singurul în măsură să decidă. În actul dat de mitropolit, 12 zile mai târziu, se amintește cercetarea făcută de episcopul Râmnicului: o obligație a acestuia, deoarece împricinații se află în eparhia sa. Episcopul Iosif al Argeșului (1793-1820) are obiceiul de a merge prin cele două județe ale eparhiei sale, Argeș și Olt, și să primească jalbe, să judece, dar întotdeauna anaforaua cu pricina și cu hotărârea propusă
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]