917 matches
-
În cele din urmă, cu calm, ridică harponul, ținti cu grijă, Întinse brațul și azvîrli arma fără a o Însoți de strigătul lui caracteristic. Santinela căzu pe spate cu un strigăt, iar cei care dormeau se ridicară imediat. Răsunară două Împușcături, și un bărbat se prăbuși cu capul străpuns de un glonț, În timp ce altul Își ducea mîinile la burtă, ghemuindu-se și gemînd de durere. Abia dacă se auziră pașii repezi ai unor picioare goale care se pierdeau În noapte, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gură, iar norvegianul Knut, prostul, i-o mușcă atît de tare, Încît s-ar fi zic că vrea să i-o găurească. Niña Carmen scoase un țipăt de durere, dar celălalt continua să strîngă dinții, pînă cînd se auzi o Împușcătură care-i zbură capul de pe umeri, aruncîndu-l În spate. Stropită cu sînge și creieri, asurzită de detunătura care-i răsunase chiar În ureche, isterizată la vederea chipului distrus de glonț și strîngîndu-se cu putere de mîna Însîngerată și sfîșiată, Carmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
jalnice piercingul, tatuajele și însemnarea cu fierul încins, toate acele mici rebeliuni de modă atât de neprihănite încât să devină ele însele o modă. Încercările alea - tigrișori inofensivi de hârtie - de-a refuza frumusețea care ajung doar s-o întărească. Împușcătura, ce-mi amintesc e doar c-a fost ca și când m-ar fi lovit cineva din toate puterile. Glonțul. Mi-a luat un minut înainte să-mi pot focaliza privirea, dar peste tot pe scaunul pasagerului erau sângele și mucii, saliva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
oprit o clipă, aproape că i-a zîmbit și i-a aruncat din vîrful buzelor: "Credeam că n-o să observe nimeni, domnule adjutant, eram atît de liniștită!" A salutat atunci lovindu-și locurile cizmelor, încît sunetul a semănat cu o împușcătură; Sofie s-a întors și a văzut în ochii ei o spaimă despre care nu bănuise nimic pînă atunci, nu era o sperietură, așa cum se întîmplă cu cineva luat prin surprindere, ci o spaimă adevărată și mai ales veche. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de o Încercare neașteptată, când din marginea pădurii Îți sare În fața căruței un urs ori Îți apar doi tâlhari, dintre care unul Înhață calul de zăbală, iar celălalt Îți Împlântă țevile puștii În piept, luând el cârma; se aude o Împușcătură bubuitoare ca dintr‑o pușcă de vânătoare, oricum la fel de răsunătoare pe strada pustie care dilată ecoul. A doua și ultima oară cumpărătorul folosise biciul când trecuse de pe macadamul arădean pe un drum bolovănos. Abia atunci fusese proba adevărată, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oraș cu scopul de a salva familia țaristă. Totul Însă fusese prea târziu, căci din familia țarului mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare Bâkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stârni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfâșietoare are cereau Îndurare, apoi câteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
țarului mai rămăsese o grămăjoară de oase. Iată cum un contemporan, un oarecare Bâkov, va descrie evenimentul: „În jurul orei două dimineața se vor stârni Împușcături În subsolul vilei familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfâșietoare are cereau Îndurare, apoi câteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într‑o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
opresiune... În urma morții fiicei lui, Santi, care avea patru ani, muncitorul Adrus Utina de pe plantația... proprietarul concesiei, Joos van Eerde... costul Înmormântării... rugăminți neîn deplinite... neînțelegere... concedierea survenită ulterior... protestele celorlalți muncitori... toți au fost răsplătiți cu concedierea... depozite arse... Împușcături accidentale... ultimatum... În dimineața ur mă toare familia van Erde a părăsit ferma... plantația este acum În mâinile cooperativei muncitorești... revoluția a Început până și În insulele Îndepărtate... Minunata mea viață: renumitul artist Jos Smit vorbește despre tristețe și despre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
țipete de bărbați și de femei, pe care Adam le auzea cu tot zăngănitul surd din urechi. Mai fusese și altceva, un zgomot pe care credea că-l mai auzise cândva, o serie de pocnete, niște rafale repezi de pac-pac-pac. Împușcături, Își zisese, și s-a mirat de unde știe el asta. Din avea să-i spună că fu seseră salve trase pentru sărbătorirea victoriei revoluției și pentru a onora Anul Trăirii Primejdioase, Însă Adam nu prea i-a dat crezare. Nimic
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
timpul de acum înainte, pentru că se vor ivi o sumedenie de noi oportunități. Fraierule, în cine ți-ai găsit să-ți pui speranțele, își zice Roja cu glas tare, ițindu și capul afară prin gura de metrou, ciulind urechile la împușcăturile răzlețe venite de pe acoperișuri, fofilîndu-se în patru labe pe lîngă parapetul care fusese ciuruit între timp de gloanțe de la un capăt la celălalt. După doar cîteva mișcări descoperi că drumul îi era barat de un morman de carne și zdrențe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o pecetluire peste veacuri a doctrinei nemuririi a lui Zalmoxis.“ Ce-am mai avea de zis? Închidem siderați cartea (Spiritus), ne scărpinăm la ceafă (Corpus) și ne gândim că, decât s-o citim, mai bine vedeam un film american cu împușcături (Animus). Aculin Tanase Si William Shakespeare Aculin Tănase a publicat o culegere de epigrame, Delicatese pentru gusturi alese (Princeps Edit, București, 2007). Prima parte a cărții cuprinde epigrame scrise de Aculin Tănase însuși, iar cea de-a doua - epigrame (sau
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
rămas oasele, dacă n-ar fi răsunat din față, nu la mare depărtare, niște detunături de pușcă. Ples neau de trei ori, apoi se lăsa tăcere și iar se auzeau de alte trei ori. Era un semnal, un răspuns la Împușcăturile lor. Trase și Za har trei gloanțe la același răstimp. Răspunsul nu Întîr zie. Oamenii aceia parcă se apropiau. Curînd le auziră chio tele și zăriră niște torțe În vîrfuri de prăjini. Era obiceiul nomazilor de a hălădui În nopțile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu multă grijă. Dacă soldatul a scăpat cu viață înseamnă că a avut noroc pentru că n-a fost o viperă, ci un simplu șarpe; dacă ar fi fost viperă, putea fi mort. Într-o joi la amiază s-au auzit împușcături dinspre Conovăț, un loc unde erau adăpostiți caii. La auzul împușcăturii s-au deplasat mulți soldați la fața locului și au văzut cum un soldat împușcase o viperă care a atacat la gât cel mai bun cal al divizionului. Calul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a avut noroc pentru că n-a fost o viperă, ci un simplu șarpe; dacă ar fi fost viperă, putea fi mort. Într-o joi la amiază s-au auzit împușcături dinspre Conovăț, un loc unde erau adăpostiți caii. La auzul împușcăturii s-au deplasat mulți soldați la fața locului și au văzut cum un soldat împușcase o viperă care a atacat la gât cel mai bun cal al divizionului. Calul era de origine elvețiană și în aplicații era folosit la transportul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mare lăcomie. Șeful de grajd a tras cu arma atât de bine în viperă, încât nu i se mai vedea semnul V din frunte. Comandantul a ordonat transportul viperei la Muzeul din Făgăraș. Pentru că s-a degradat capul viperei în timpul împușcăturii s-a făcut mult scandal pentru că i-a scăzut valoarea. Cu toate acestea, muzeul a despăgubit unitatea pentru calul pierdut în urma atacului de către viperă. BOALĂ NEMILOASĂ Atunci când ești la țară și vezi o casă pentru prima oară, fără să vrei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
rămâne aici până te descurci tu cu ăi de-afară... Nu-s ei mari spadasini, dar Îs șase; și mira-m-aș să poți ajunge În stradă, chiar și tu, fără vreo două drăgălașe de spintecături și cel puțin o Împușcătură. — Și drumul? În caretă zăvorâtă, deci n-ai nici o șansă. Trebuia să-ți fi luat tălpășița Înainte de-a veni noi să te umflăm, omule. Ai avut timp berechet s-o faci. Privirea pe care i-o aruncă Saldaña căpitanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
practic vorbind, cu țeava pistolului lipită de spatele bărbatului care mergea Înaintea mea, când acesta mi-a simțit pașii și s-a Întors. Și am mai avut timp să-i văd mutra când am apăsat pe trăgaci și a pornit Împușcătura, iar focul armei i-a luminat chipul descompus de surpriză. Bubuitul pistolului a răsunat asurzitor Îl liniștea de mormânt a Portiței Sufletelor. Restul a fost și mai rapid. Am țipat sau am crezut că fac asta, pe de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
crezut că fac asta, pe de-o parte ca să-l avertizez pe căpitan, pe de alta din cauza durerii groaznice resimțite la reculul armei, care a fost cât pe ce să-mi rupă brațul. Dar căpitanul era avertizat din plin de Împușcătură, iar când i-am aruncat spada pe deasupra bărbatului care era În fața mea - sau pe deasupra locului unde fusese bărbatul care Înainte se afla În fața mea -, sărea deja spre ea, ferindu-se să nu-l rănească și Înhățând-o de cum atinse pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
umbre care se repezeau la căpitan, am țintit, strângând arma cu amândouă mâinile. Dar Îmi tremurau așa de tare Încât al doilea foc l-am descărcat orbește, În gol, În timp ce reculul mă dărâma pe spate la pământ. Căzând orbit de Împușcătură, am văzut preț de-o clipă doi oameni cu spade și pumnale lungi și pe căpitanul Alatriste care le Împărțea lovituri de spadă, bătându-se ca un diavol. Diego Alatriste Îi văzuse apropiindu-se, cu câteva clipe Înainte de primul foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În asemenea locuri, se trezise cu spada venindu-i vâjâind prin aer, căzută parcă din cer. Cât ai clipi o Înșfăcase, la țanc ca s-o opună oțelurilor care Îl căutau cu Înverșunare. Însă abia lumina celei de a doua Împușcături Îi permise să-și dea seama exact de situație, după ce glonțul trecu șuierând Între el și atacatori; și putu astfel să li se opună eficient, cunoscând că unul Îl ataca din stânga și celălalt din față, Într-un unghi aproximativ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Două lovituri piezișe alunecaseră pe pieptarul lui din piele de bivol. Cling-clangul spadelor de Toledo răsuna de-a lungul și de-a latul piațetei și nu mă Îndoiesc că, dacă locul ar fi fost mai locuit, Încrucișarea armelor albe și Împușcăturile mele ar fi umplut ferestrele de curioși. Atunci, Întâmplarea, care sub chipul norocului În Înfruntări Îl favorizează Îndeobște pe cel ce rămâne lucid și ferm, Îi sări În ajutor lui Diego Alatriste; pentru că fu voia lui Dumnezeu ca una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
reconsidere situația. Aruncă o privire trupului inert al celuilalt spadasin. Apoi se uită spre locul unde mă aflam eu, căzut, lângă cel de al treilea zbir, care abia de mai mișca pe pământul gol. Pesemne că era grav rănit de Împușcătura mea, fiindcă Îl auzeam gemând Încet și cerând spovedanie și Împărtășanie. Nu, conchise italianul. Cred că ai dreptate domnia ta. În noaptea asta nu-mi convine. Dădu să plece, și În aceeași clipă Își jucă În mâna stângă pumnalul apucându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
hotărî să Întoarcă spatele. — Ah da, zise când era gata să dispară În umbră. Numele meu e Gualterio Malatesta, ai auzit?... Și-s din Palermo... Vreau să-ți amintești bine toate astea când te voi omorî! Bărbatul grav rănit de Împușcătură continua să ceară Împărtășanie. Avea umărul complet dislocat și osul claviculei sfărâmate apărea prin rană, făcut zob. Nu mai avea mult până să dea colțul ca să se Întâlnească cu stăpânul lui, Diavolul. Diego Alatriste Îi aruncă o privire scurtă, indiferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-lea, foarte liniștit, i-a cerut o archebuză unuia din străjeri și, cu aceeași ținută regală netulburată, a coborât În arenă, și-a potrivit cu eleganță capa și pălăria și a țintit În așa fel Încât ducerea armei la umăr, slobozirea Împușcăturii și moartea taurului s-au petrecut parcă În același timp. Entuziasmul publicului s-a revărsat În aplauze și În urale și s-a vorbit de Întâmplarea aceea luni În șir, atât În proză cât și În versuri: Calderón, Hurtado de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Să-l audă numai ar fi vrut. Vânătorul de lupi albi aflase că Donna Iulia își aștepta bărbatul. Mai auzise, poate, și altele. Liniștit, ieșea uneori în marginea târgului și își încerca armele. Dintr-acolo urmau să vină fiarele. Zgomotul împușcăturilor îi încremenea pe locuitori vreme de câteva clipe; se gândeau - cine știe - că era bine că Vânătorul poposise tocmai în așezarea lor, nu în alta. Împușcăturile nu le aduceau siguranță, ci doar o anume încredere. Despre lupii albi, un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]