362 matches
-
zi, programul a început cu o scurtă întâlnire la Eforie Nord între cele două delegații. Dându-și seama, cum se spune, că a sărit calul, N.S. Hrușciov a spus, lăsând să se înțeleagă o notă de regret, că "porcii au împuțit aerul." La București, la încheierea vizitei a avut loc faimosul miting de la "Stadionul Republicii". Conducătorii celor două țări, Hrușciov și Dej, s-au îmbrățișat și au salutat publicul cu mâinile împreunate sus, deasupra capului. La miting, eu am tradus în
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
era în cameră). La baie nu se scotea în acea perioadă, dar măcar o dată pe săptămână, ne rezervam o cană de apă cu care ne spălam fața și locurile imperios necesare ale organismului. Cămașa lui, ca și indispensabili lui, erau împuțite și putrede, ca și tot corpul lui, și toată lumea stătea la distanță de el, ca de un lepros; iar el nu acceptase din partea noastră nici cea mai mică apropiere pentru vreo propunere sau ajutor. Când să revină la locul lui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și n-aș fi ordonat niciodată să se tragă în populație!”. Mai greu s-au descurcat revoluționarii cu bătrânul imbecil Vlad care a înțeles cu greu că nu mai are ce căuta prin biroul și pe scaunul pe care-l împuțise cu hoitul său atâta amar de vreme! În sfârșit, a luat-o cătinel spre nicăieri. Cariera lui politică se sfârșise dacă nu cumva, cine știe, o fi înscris pe undeva pe la vreun partid socialist democratic, mai apropiat inimii și „idealurilor
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
a apărut la 10 martie 1840 și a fost interzisă la 23 august, același an (revista a fost interzisă de cenzură, întrucât într-un articol, "M. A. Demidoff în Banat, Valachia și Moldova", era citat proverbul "Peștele de la cap se împute", aluzie la domnitorul Mihail Sturdza). Se pare că s-a revenit asupra suspendării, dar redactorul a înțeles că a continua publicarea revistei nu mai era oportun. În 1899, se va scoate a doua ediție cu caractere latine. Nu vom insista
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
feresc de a încerca „să scriu frumos“, ar însemna să ratez acțiunea în care m-am lansat. Pe lângă faptul că m-aș face de râs. Ah, binecuvântată mare nordică, mare adevărată, cu valuri curate și generoase, nu ca ciorba aia împuțită de Mediterana. Se spune că s-ar găsi și foci pe aici, dar eu până acum nu am văzut vreuna. Desigur, nu-i nevoie să fac o distincție între „Memorii“, „Jurnal“ sau „Jurnal filozofic“. Pot foarte bine să-ți vorbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
va aborda. Apărător al conduitei oneste În relația generală om-mediu, nu pot rămâne pasiv Într’o fațetă particulară a aceleiași dreptăți. De mai bine de o lună, niște „păsări“ care lasă În urmă o duhoare scârboasă, precum harpiile mitologiei grecești, Împuțesc cu găinațul lor ucigaș pământul unui popor mândru și onest, care a „Îndrăznit“ să și-l apere În fața unei invazii deliberate, făptuită În numele unei dreptăți mai mult decât Îndoielnice. De fapt, În fața intereselor unor oameni fără căpătâi și dumnezeu de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atroce mârșăvii ale istoriei, nu pedeapsa, ci depășirea prin relativizare a vinovăției o urmărește: „bine, e în ordine, nici un om serios nu poate lua totul în tragic, nu toți legionarii au fost bestii și martiri, nu toți comuniștii au fost împuțiți și criminali, facem o medie”; „«Marxismul a murit, dar mizeria care l-a născut e vie», îi citesc dintr-un articol al lui Jacques Juillard din Le nouvel observateur [...] și o întreb: cum ar arăta un partid moderat român, cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
fiind murdari și urât mirositori pe membrii grupului minoritar sau marginal. Așa se face că, pentru englezi, irlandezii sunt cei care put și sunt murdari ; pentru americanii anglo-saxoni, aceste defecte le au americanii- polonezi ; pentru albi, negrii și țiganii sunt Împuțiți și murdari <endnote id="(905)"/>, iar pentru bărbați - femeile <endnote id="(83, p. 107)"/>. Pentru evreu, românul este „valah Împuțit” (În idiș, Vulăh schtink). Este drept că această expresie răsturnată este atestată mai rar și este folosită ca o replică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
potrivit căreia, În urma actului de deicid, Maica Domnului i-ar fi blestemat pe evrei să miroasă urât a generat o altă credință populară : „De la Sf. Maria Mare [15 august] până la Sf. Maria Mică [8 septembrie], dacă nu cade bruma, se Împut jidovii” <endnote id="(3, p. 19 ; 30, p. 37)"/>. Este un mod implicit de a spune că „ei put mai totdeauna”, pentru că bruma cade extrem de rar În această perioadă de sfârșit de vară. Conform calendarului țărănesc, „toamna Începe de la Sf.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ori avioane... Și doape de cur o să facem dac-o fi nevoie. Se prăpădește Laur de râs. Îi merge la inimă gluma asta deșteaptă a stăpânului. — O să primim comandă, bre, când or să dea ăștia decret să nu se mai Împută aeru’. Hă-hă-hă-hă... O să scoatem un ban grămadă pe doape de cur. — S-au aglomerat comenzile la tuburi, aia e, mai spuse moș Victor Înainte să plece și să ne lase de capul nostru În hangarul ăla. La o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că-s vremuri grele și nu se știe de azi pe mâine cine pe unde scapă, facem grilaje și tuburi și camioane, da’ de mâine Încolo nu se știe dacă n-o să facem doape să le poarte lumea ca să nu Împută aeru’, și iar era bine că iar râdeam, de râs să fim și-n hohote să ne perpelim, astea erau vremurile pentru toți și până și pentru moșu’ cu buzunarele lui pline cu bani, acolo-i ținea, e cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
așa până la ziuă, fără să-l scăpăm din ochi. Numai de nu ne-ar lua somnul. Dacă nu cumva tocmai asta așteaptă călăul ăsta de om ca s-o șteargă. Fuma țigară de la țigară și turna la drojdie d-aia Împuțită În el. Îi e sete, Îl arde pe beregată mai ceva ca pe Andrei, ori că de supărat ce e. A dat gata trei jumătăți, numai de când am venit noi. S-o fi lămurit de-acuma, și nici nu prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vieții. Pretutindeni de unde se retrage viața, Își fac apariția moartea și putreziciunea. Oricare ar fi acel lucru cu care trebuie să ne aprovizionăm tot timpul - orgoni, forță vitală -, nu a rămas mare lucru din el În Vale. MÎncarea ți se-mpute Înainte s-ajungi cu ea acasă. Laptele se acrește Înainte să-ți termini masa. Valea e un loc străbătut de noua forță potrivnică vieții. Moartea plutește pe deasupra văii ca o ceață invizibilă. Locul exercită un magnetism curios asupra muribunzilor. Celula
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ori între Levinas și creștinism, pocind în cele din urmă ambele subiecte? Tu îmi spui de riscurile tezismului ideologic și despre valoarea (chiar literară) a bunului-simț în credință. „De-aia e genial Dostoievski, fiindcă e uman: cadavrul sfântului Zosima se împute, Alioșa are și el penibilismele lui, bețivul cartofor de Dimitri are pasiuni sublime, recele și intelectualul Ivan are pasiuni joase, chiar și Smerdeakov e capabil de fraze de neuitat. Asta-i viața!” Recunosc că geniul polifonic al lui Dostoievski este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
seama într-o clipă de toate acestea, dar m am hotărât să merg până la capăt. Atunci însă, asemeni unei lighioane care nu știe să se apere decât într-un singur fel, eliminându-și, de pildă, conținutul intestinului, adversarul meu a împuțit locul. Ceilalți au izbucnit în hohote de râs. Lupta a încetat. Înverșunarea mea s-a transformat în silă și rușine. Dar mai cu seamă în uimire: cum a putut el inventa un asemenea procedeu infect, într-un moment în care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru ei faptul că ploaia asta mizerabilă omorâse viața bună din orășel: adio mișculații în port, adio fetițe, adio trai dulce. Dacă mai ținea mult așa, e clar că trebuiau să-și pună coada pe spinare. Pizda mă-sii, se împuțea totu, ei trei erau ca niște murături, jigăriți și lihniți de foame, în gheretă cam intra ploaia, le pătrunsese umezeala și-n oase, dârdâiau de frig. Asta era starea lor în seara când au hotărât că a doua zi, gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Timpanul" funcționau permanent, "pe verticală și orizontală", de la portar la ministru, de la adjuncți la directori generali și directori, până la diplomații cu cel mai mic grad, caracatița întinzându-și tentaculele și la misiunile diplomatice ale României. Cum "peștele de la cap se împute", și în MAE responsabili de "albăstrirea" practic a ministerului erau în primul rând miniștrii, care acceptau, fără să crâcnească, "prețioasele indicații și decizii" ale "comandantului suprem" și ale tovarășei sale de viață, ce hotărau, la cererea organelor de securitate, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
1904-1905), am fost Învățător la țară la șotrile, sat vechi, aruncat mai departe, la poalele munților, unde am urmat pe preotul Învățător ucis de săteni după dreptatea lor primitivă, zdrobindu-i măruntaiele cu cizmele, ca taurii Înfu riați, de a Împuțit tot satul, luni de zile, cu duhoarea hoitului său viu care nu se mai lăsa să moară. Fusese lacom, bietul popă, după femeile enoriașilor și pofticios după sânii lor Îmbel șugați pe care Îi răscolea, cu mâna lui blagoslovită, sub
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
hohotind sarcastic, îl vezi în patru labe, lingând papucii Slăvitului Padișah, cerșind îndurare, vânzându-și țara în schimbul tronului pierdut?! Mă prind pe barba Profetului că Mahomed numai capul "spurcatului ghiaur al Moldovei" visează, bineînțeles, dat la sare să nu se împută, umplut cu paie și înfipt în suliță, cu care să deschidă cu mare pohfală alaiul de biruință pe ulițele Stambulului!... Dumnezeule! îngână Daniil îngrozit. ...Sau... sau și mai rău!... Îl vezi pe Marele Ștefan "Catapeteasma", "Sabia" și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să-l dea prin împărăție, ca orice osmanlâu, scuipându-l pe "Împăratul celei de-a doua Rome", să-l proslăvească pe el, "Marele El Fatih Stăpânul Lumii"... Bașbuzucii, ațâțați de răsplată, scotoceau în draci ascunzătorile, ruinele, răscoleau mormanele de cadavre împuțite în soare... Ce să-ți mai spun? Știi doar cum l-au recunoscut pe împărat... Și gata! După încălțări. Uitase să-și scoată și jambierele de purpură brodate în fir de aur cu același falnic "vultur bicefal"... Da... uitase, îngână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
În găvanele ochilor, mișunau, colcăiau viermii. La gât, atârna o scândură pe care scrie cu litere mari: "TALHARI" Porțile grele de stejar, legate în fier, scârțâiră prelung din balamale, deschizându-se. Să coborâți stârvurile aistea! poruncește Ștefan. Destul mi-au împuțit cetatea! Și dă pinteni, întrând în curtea cetății. * Scrâșnetul lanțurilor, tropotul cailor, zarva o făcură pe Maria să arunce cartea și să dea fuga la fereastră, pe care o deschise smulgând-o aproape. Ploaia îi biciui fața, orbind-o. Curtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prinșilor de la Podul-Înalt!" Face pe prostul! Parcă nu știe! Să și-i scurme în gorganul de cenușă și oase arse, bombăne el sarcastic. Și turcaleții ce s-au bucurat de milosârdia Măriei mele... Să și-i ia, destul mi-au împuțit temnițele și mi-au mâncat păsatul! Altceva! Ce mai pohtește Prealuminatul?! "Să fie înturnați tinerii talieni din Caffa, fugarii pripășiți în Moldova!" De unde să-i iau?! I-am slobozit! Parcă nu știe!? Poate... poate câțiva oploșiți la câte un sân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
le aruncă cu scârbă. Le păstram ca toate aiestea să stea mărturie în veac, cât de... de "teribil" a fost "acel Ștefan Vodă", ce-i mai ziceau și "cel Mare"... Pute! strâmbă el din nas mirosind un pergament. S-au împuțit! Știți ce fac cu toate minciunile aieste?! întreabă cu o strălucire diabolică în ochi și hohotește. Apropie un colț al pergamentului de flacăra unui muc de lumânare. Pergamentul ia foc și arde trosnind, cu fum gros, înecăcios. Îl aruncă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Singur împotriva unei oștiri întregi! Singur! Da... Singur, îngână el vinovat. Ai uitat să pomenești de cămeșa însângerată... "Cămeșa morții"... Și... și i-au umplut capul cu paie! strigă Ștefan, pătimaș. Și l-au dat la sare, să nu se-mpută! Și l-au înfipt în suliță, și l-au dat în târg... l-au dat... Ștefane... de ce te chinui? Ștefan, cu ochii pierduți în gol, obsedat, îngână: Dacă nu te lași... și nu te lași... și nu te lași... Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încercarea de a obține libertatea de a continua cu success o traiectorie atrăgătoare deja lansată, ci respingerea unei direcții păguboase. Revoluția română trebuie să fie văzută drept o declarație emfatică a unor posibilități, nu a unor realizări. De la cap se împute peștele, spune proverbul, dar, în acest caz, întregul corp s-a dovedit a fi afectat. Vechiul regim devenise o formă fără fond, dar distrugerea a ceea ce era vechi nu a dus automat la închegarea unei structuri noi. Acest process necesită
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]