1,038 matches
-
mai curgea câte un râu. De pe pod fuseseră aruncate fotolii cu arcurile învârtindu-se în aer, roți de biciclete fără spițe, monitoare cu ecranul spart, zaharnițe ciobite, rochii de mireasă, ghiozdane tăiate cu lama și fără mânere, mingi de cauciuc împunse cu cuțitul, penare cu Harry Potter, tablouri vechi de familie, solnițe de ceramică, fețe de masă pătate, cizme roase, Barbie fără cap și globuri sparte. În momentul în care ai văzut mașina așteptând într-o rână, aproape ai sărit de pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
titlu. La braț cu...viitorul! Către amiaza zilei de vineri a fiecărei săptămâni orașul se golea de locatari. Cu mic, cu mare care perpedes, care cu autoturismele, motocicletele, motoretele, bicicletele, plus cu merindea de rigoare în sacul de drum, turiștii împungeau lumea, către locurile pe care le considerau mai adecvate, în consens cu pretențiile lor. Numai Melodia, cu accentul pe litera o, nu se depărta de locul de baștină. Dim potrivă. Urcată la volanul micului său autoturism, cu rulotă la spate
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Dorinel întrebă timid: "Ce-i aia o mie?" Am încercat să-i luminez, luându-i pe departe: "Acum câți sunteți în fața mea?" "Puțini. Ăăă. Adică foarte, foarte puțini", veni răspunsul amicului. "Sunteți doi. Unu", am arătat spre Dorinel, "Doi", am împuns aerul în direcția lui Țonți. "Ați înțeles", fac eu ridicând prima labă din dreapta și accentuând: "Unu!", iar apoi pe cea din stânga cu același elan pedagogic: "Doi!". După câteva clipe de analiză profundă, gândacul spuse vesel și încrezător în judecata lui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
porțiune destul de întinsă a drumului, profitând de tăcerea ce se așternuse în mașină, scotocesc în buzunarele pantalonilor și caut pe ciornele mâzgălite, una dintre cele mai convingătoare scene în ceea ce privește conturarea caracterului lui Mihai de Giulești. Auzeam parcă vocea naratorului: < tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse. > Îmi răsuna ecoul lui ascuns ca o melodie nemaipomenit de dragă, din copilărie, Marina, marina, cântată atunci pe un ritm lent. Îmi spuneam că, chiar dacă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
guler ca pasul calului să nu-i clatine capul și să-i tulbure tihna meditației grave în care era adâncit și când privirile sale nu căutau în jur, când părea pierdut și rupt de plăcerea bărbătească a vânătorii, când tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei, îi era prielnică gândurilor sale ascunse și parcă începea să-i fie consubstanțială, iar pe mine să mă transpună tot mai mult. Auzeam tot mai deslușit sunetul îndepărtat al unui corn
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sicriul ăla în pământ... Am tot mai mult senzația că Iozefina nu se află în sicriu. Că e undeva, printre cei adunați aici ca s-o vadă. Într-un târziu, se aud bulgării de pământ huruind. Se aud dincolo de tăcerea împunsă de sunetele prelungi de corn, îndepărtate, vestind începerea goanei... Brațul Reliei servește parcă de pământare. Se sprijină de mine cu oarecare greutate. Ca și cum ar fi vrut să nu fug de lângă ea. Parcă să-mi simtă respirațiile, gândurile. Prin mâna stângă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dacă tu știi cum se cheamă socoteala Chirei, Pâcule? Apoi de, știu eu cum s-o fi chemând?!... Ehe! Se vede cât de colo că ai îmbătrânit, Pâcule, dacă nici atâta lucru nu știi. Tu nu ai habar nici cum împunge rața și îmi dai mie lecții... De unde ai mai scos-o și pe asta, Pâcule? Apoi omul multe spune la supărare. Dar faptul că ai recunoscut că fără mine nu ai fi făcut nici cât o ceapă degerată, spune multe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spunea Husserl, lumea obiectivă e dată simțurilor noastre și orice subiect interpretează informațiile după propriul său cod de Înțelegere. De pildă, unii nu suportă să-i calci pe pantofii albaștri de velur, alții să le furi bricheta ori să-i Împungi cu degetul În piept. Ba chiar sunt oameni cărora nu le place să fie strigați „Omule“. Eu, nepurtând pantofi albaștri de velur și fiind un tip prietenos, am un cod compus dintr-o propoziție: nu-mi atinge vodca! Poți s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cocaină, e În buzunarul meu și trebuie s-o văd pe Shirley sau pe Carole... de ea am nevoie... dar ea mi-a strîns cureaua În jurul gîtului Înainte de-a putea spune ceva, iar unghiile ei vopsite și ascuțite mă Împung În prepuțul semi-erecției mele, mă Împinge pe canapea și e oribil, Își Împinge pizda În ea Împotriva dorinței mele și o izbește de mine, mă doare cînd se freacă așa, iar ea mă sufocă și mai tare, nu pot respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Dar fața ei trăda tristețe. Am apropiat-o mai mult de mine și am început să valsăm pe gheața nesfârșită. În timp ce dansam am încercat să o îmbrățișez; mă împiedica sabia rigidă care stătea între noi și al cărei mâner îmi împungea mâna și-mi provoca durere. Am lăsat mâna în jos și am pus-o pe mâner, dar imediat am simțit mâna ei încercând să mă împiedice. Ne mișcam acum mai încet, descriind un cerc. Apăsând mai tare i-am înfrânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
musafir. Și atunci de ce nu m-a rugat să mă Întorc peste o oră, cum ne-am și Înțeles, de altfel? Mi-am pus bluza cu grijă. Apoi mi-am Întors capul și mi-am lipit urechea de ușă, gulerul Împungându-mi bărbia. Se auzea cumva o voce de bărbat? Vocile păreau să vină dinspre camera de zi, pentru că acum se auzi vocea Dorei, tare și răspicat: — Sper că va trece. Poate ar trebui să ne... Apoi cineva Închise ușa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un moment ca acesta, confortul meu personal trebuia să mai aștepte puțin? Am făcut un gest În reluare, pe punctul de a mă Întoarce iar În vidul plăcut În care-mi petrecusem ultima parte a nopții. — Domnule Knisch? Wickert mă Împunse cu creionul. Strâmbându-mă, m-am străduit să deschid ochii. Pentru a se asigura că-mi captase atenția, Își aranjă geanta cu mai multă zarvă decât era necesar. Simțeam marginea a ceva tare - probabil, Cutia Pandorei. Apoi inspectorul Își consultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
făcut legătura compatriotului dumneavoastră cu Wilms, care i-a pus la dispoziție camera de hotel. — De ce, e Încă neclar. Dar numele lui e Înregistrat printre numele vizitatorilor din caietul de la parter. Și nu numai acolo. Mulțumit de sine, Inspectorul mă Împunse cu instrumentul său de scris. — Știți, dacă e să ne luăm după registrul Fundației, Wilms și austriacul Îl vizitaseră pe Karp deja de paștele trecut... Pe punctul de a leșina din nou, m-am Întrebat dacă n-ar fi indicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
există debara sau sertar de-al meu al căror conținut să nu i se fi imprimat pe retină. Mama lui Smolka, însă, șade toată ziua la o luminiță chioară, pe un scăunel, într-un ungher al prăvăliei lui taică-său, împunge cu acul o dată pe față, o dată pe dos și seara, când ajunge acasă, nu mai are putere să-și scoată contorul Geiger și să înceapă vânarea înspăimântătoarei colecții de sule de cauciuc a lui fiu-său. Trebuie să-nțelegi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de-o oră, în aer, mi-au povestit totul despre copiii și nepoții lor din Cincinatti (cu ajutorul unui portmoneu plin de materiale vizuale), își trag ușurel coate și dau din cap aprobator, cuprinși de o mulțumire mută; ba chiar îi împung cu degetul în coaste pe prietenii lor așezați de cealaltă parte a culoarului, o pereche din Mount Vernon cu care tocmai au făcut cunoștință (soții Perl, Sylvia și Bernie), iar aceștia kveln 1 și ei să vadă un tânăr avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
englezește ce spusese acesta: — Trebuie să ieșim. Zăpada se năpusti asupra ușii deschise, desenând pe prag o urmă cenușie ca un val. Îi văzură pe țărani Îngrămădiți pe linie. Josef Grünlich se ridică În picioare, Își netezi vesta și-l Împunse cu cotul pe doctorul Czinner: — Dar dac-o luăm la fugă, eh, prin zăpadă, toți deodată? — Vor trage, spuse Czinner. Soldatul strigă din nou și făcu un gest cu mâna. Dar vor trage oricum, eh? De ce ne scot afară? Dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pașaportul lui Myatt Într-o mână și cu cealaltă pe lanțul lui de argint, Josef se execută, iar soldații Îl măsurară cu lanterna din cap până În picioare. Nu avea palton și tremura de frig. Unul din oameni râse și Îl Împunse cu degetul În stomac. — Vor să vadă dacă-i adevărată, explică șoferul. — Ce să fie adevărată? — Rotunjimea dumneavoastră. Josef Grünlich trebui să simuleze amuzamentul ca răspuns la insultă și zâmbet, la zâmbet. Respectul lui de sine fusese știrbit de doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru început. Stridie își scutură părul din ochi și-și împinge bărbia în față, spre mine. Vine și-și înfige degetul arătător în pieptul meu, împingându-mă zdravăn, țintuindu-l în mijlocul cravatei albastre, și zice: — Uite care-i treaba, tati. Împungându-mă cu degetul, zice: Singurul blestem pe care-l știi matale este: „Mie să mi-o aduceți bine pătrunsă“. Și mă opresc din numărătoare. Iute ca un spasm muscular, încordându-mi mușchii în el, mă opintesc zdravăn și-l împing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fior, cînd bărbatul e gata de plecare, simte în ea dorința de-a-l ruga să revină: Te rog, dacă poți... "E prea de tot! Nevastă-sa vine din spital, și eu..." ...treci pe la spital și mai uită-te la femeia împunsă de vacă... o întoarce. În mintea lui Radu se repede cu violență amintirea găleții răsturnate, asociată cu fiorul de gheață al gestului de respingere scăpat de sub controlul Paulei azi, pe la amiază. Mîna ei, care mototolește acum nervoasă capătul cordonului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fac greșeli de rutină, din grabă..." E-o tîmpenie să ții asemenea animale pe lîngă casă! exclamă Runca, să împrăștie tăcerea. În locul ei, cînd m-aș duce acasă, i-aș da cu toporul în cap, să se sature să mai împungă. În ochii lui Radu, ca și cum s-ar petrece aievea afară, în viscol, dincolo de tufele ce mărginesc aleea din fața ferestrei, mama lui trece grăbită, să potolească vaca ce-și scutură furioasă coarnele legate cu lanțul de un țăruș bătut lîngă iesle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să bea două pastile. E șase, arată Radu spre ceas la miezul nopții trebuie să-i fac din nou injecție. Pastile îi mai dăm la zece, la două noaptea, la șase... Ce-i cu maică-sa? întreabă Lazăr. A fost împunsă în burtă de vacă. Am operat-o de două ori. L-ai mințit cînd...? face Lazăr un gest cu capul, pornind alături de Radu spre locul lor. Nu. Va trăi, dar nu datorită mie. Înfiorat de tonul medicului, surprins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din faruria ovală. — Să știi că au și furculițe aici, îi spusese Juniper. Încă nu-și dădea seama ce era mai rău - să se uite la el cum mănâncă sau să-și ferească privirile, știind însă ce face. — Furculițe pentru împuns. La asta te referi? Hă, hă, hă! Era normal ca sunetul hohotelor comediantului obscen să fie sugestiv pentru subiectul glumelor pe care le făcea. — Știi ce, Razza, am venit să-ți iau un interviu, așa că hai să vorbim despre numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că nu gândeam, pentru că întârziasem în vestiar, nu găseam terenul. Ceilalți erau deja acolo. Cred că n-am fost suficient de atent când mi-am pus genunchiera... Făcuseră o grămadă. Bull simțise cum capul de berbec al lui Gillis îl împunge chiar în șold. Apoi auzise un icnet în clipa în care Masher Morton, numărul opt al celor de la Wanderers, își băgase capul între coapsele lor tari. Șaisprezece bărbați erau adunați la un loc, șaisprezece perechi de ochi cercetau gazonul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a zis „Evident că nu-i veveriță”, o altă voce a spus „E turbat”, și o a treia a zis „Rabie”, și au Început să vorbească toți odată. A venit un bărbat cu un baston și a Încercat să mă Împungă cu el În burtă. Nici nu știu bine cînd am sărit În picioare și am luat-o la fugă, iar bărbatul a Încercat să-mi dea una cu bastonul. Am auzit cum acesta s-a izbit de ciment, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
greșită, te retragi zăpăcit, ți se pare că te-ai pierdut în cartea cu paginile albe și nu mai reușești să ieși de acolo. Un tinerel deșelat, cu un pulover lung pe el, vine spre tine. De cum te vede, te-mpunge cu arătătorul și spune: — O aștepți pe Ludmila? — De unde știți? Am ghicit. Mie mi-e de-ajuns să arunc o privire. — Te-a trimis Ludmila? — Nu, dar eu mă-nvârt pe ici, pe colo, întâlnesc ba pe unul, ba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]