36,194 matches
-
din Sibiu. Mărturisesc că spectacolul m-a descumpănit. Discursul scenic, dincolo de imperfecțiunile specifice unei reprezentații anume, jucate "în deplasare", mi s-a părut construit parcă prea în disprețul acelor spectatori care caută nu doar imagini, ci vor să găsească și înțelesuri. Puținele cuvinte rostite pe scenă - din roman rămăseseră doar 16 pagini de text - erau în marea lor majoritate neinteligibile, raportările la Dostoievski erau firave, gesturile, grimasele, pozele, trădau ostentativul. Am plecat de la spectacol cu sentimentul că au dreptate "conservatorii" și
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
parmenidian despre calea adevărului, în care Zeița-Adevăr îl îndrumă pe filosof, subiectul nu este o reconstituire istorică a concepției lui Parmenide, ci o căutare a sensului originar al termenului grec aletheia, tradus îndeobște ca "adevăr", căruia Heidegger îi găsește vechiul înțeles de "stare de neascundere" (Unverborgenheit), rezultat al unei lupte dintre neascundere și ascundere (ascunderea fiind strâns legată de uitare). Acest sens l-ar fi pierdut odată cu filosofia lui Platon, adevărul devenind corectitudine, tot astfel cum neadevărul, pseudos, își pierde sensul
Lupta dintre neascundere și acundere by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15119_a_16444]
-
Vizuina luminată vede piațeta bucureșteană din fața Casei de Depuneri cînd în alb, cînd în roșu. Culoarea poemelor lui Catrinel Popa e oranjul, iar boala de care suferă personajul ei e mai degrabă bacoviană - o teamă abstractă, mai mult ghicită, fără înțeles sau motiv. Exorcizată însă de formidabilul gust - barbian aș fi tentat să spun, ca să rămînem în limitele interbelicului - pentru joc, dezvăluit programatic cititorului de un citat ales ca moto al volumului, desprins din Samuel Beckett. La Blecher trimite apoi (în
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
și capacitatea sa de-a se autocontempla. Atît ca ființă în sine, cît și ca poeta artifex, stăpîn pe o sumă de experimente ale unei epoci prin excelență novatoare. Deci pe o mină de aur... Scriptorul parodic, într-un atare înțeles salutar, prin tendința de deparodizare pe care o ilustrează, se află concomitent în poziția secundă a deconstrucției și în cea primă a întemeierii. Actul său este circular. Sentimentului său că toate formele poeticului au fost deja încercate îi răspunde atît
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
o dezbatere care ar fi trebuit să aibă loc cam acum 10 ani. După '89, editorii s-au repezit să exploateze o mare lacună în cultura română și au publicat în tiraje foarte mari Cioran și Eliade. Un lucru de înțeles și chiar binevenit - lectorul român trebuia să cunoască aceste fenomene culturale. Problema e că nu i-a cunoscut în toată complexitatea lor - nici liderii de opinie culturală de după '90 nu s-au grăbit să amintească un trecut nu tocmai "curat
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
Rusu (să nu pierdem din vedere că Ileana Mihăilă realizează prima sa ediție critică), este mereu pe urmele variantelor, date de G. Călinescu și acele inițiate de Perpessicius. Este atentă la lecțiune, știind că orice oscilare poate avea repercusiuni asupra înțelesului; își pune problema ortografiei lucrării, în general, și a modului cum își ortografiază Eminescu unele cuvinte, pentru "frumusețea lui formală", este vorba de inefabilul stilului eminescian; consideră obligatorie "justificarea etimologică". Dar ea își depășește excelentul punct de pornire, cînd analizează
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
ca un compliment e, în ultimă instanță, o opțiune individuală - aceasta pare a fi concluzia lui Marianne Mesnil iar Andrei Pleșu alege, sesizînd poziția ambiguă a României - aflată în egală măsură înăuntrul și în afara Balcanilor, să privească balcanismul într-un înțeles pozitiv, în timp ce Teodor Baconski oferă o analiză istorică a resentimentelor românești față de plasarea noastră alături de statele de la sud de Dunăre. Două sînt subiectele predilecte ale studiilor din Martor. Muntele Athos, evocat de discuțiile Ancăi Manolescu cu Horia Bernea (autorul unor
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
volumul recent apărut, Literatura franceză de la Villon la zilele noastre, carte deopotrivă densă și delectabilă, amestec cu adevărat rar în peisajul cultural actual. La capătul lecturii acestui volum de eseuri toate detaliile autobiografice din articolul amintit mai devreme capătă un înțeles deplin. Biografia și experiența de lectură se luminează reciproc, ca într-un joc de oglinzi, și nu de multă subtilitate este nevoie ca să ne dăm seama că studiile adunate aici au fost scrise cu aceeași încîntare cu care copilul de
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
numai mie, singurul narator posibil de pe scena măturată de vântul turbat... Stau și mă gândesc cu ce-o fi semănând ce văd... ce sens are tot ce contemplu eu, ce operă ar fi în stare să exprime... să ofere vreun înțeles... și, în loc de asta, îmi șoptesc, eu însumi uluit: Guliver în țara piticilor. În același carnet, în paginile următoare, a căror hârtie a căpătat nuanța mierii vitrificate, văd ce-i spune lui Socrate, Kephalos, în Republica (cartea 1, pag. 3, ediția
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
o clipită, ca o coadă de șopîrlă desprinsă de trup, apoi li se gată și lor oxigenul, iar în timpul acesta geometrii și topografii celești fac măsurătorile necesare și ridică axa lumii taman de pe Vîrful Omul (toponimia are și ea un înțeles tainic!) și pînă la picioarele tronului pe care Dumnezeu adastă și desenează harta mistică a României. Cînd realitatea noastră geografică, istorică, politică, morală și spirituală este aceasta, adică un partaj între satanismul imanent și grația transcendentă, cum s-ar putea
Opinia și Informația by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15199_a_16524]
-
derivatului, devenit un sinonim modern și mai concret pentru "patetic", "sentimental", "senzațional": "paginile pline de senzațional și de știri "telenoveliste"" (accept.ong.ro); "ieșirile telenoveliste ale predecesorului cănit" (C 14-20.06.2001); "accentele patetic-telenoveliste" (C 20-26.08.2001); adesea aceste înțelesuri au un uz extins, fiind aplicate retroactiv chiar unor situații anterioare modei telenovelelor sau din sfere diferite: "dictonul acela (telenovelist) "Garda moare, dar nu se predă!"..." (Monitorul de Brașov, arhivă 28.04.1999). Derivatul telenovelic, ceva mai rar, avînd aceleași
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
a păstrat"; "un rol important în procesul de romanizare la avut orașele"), omiterea sau folosirea aberantă a virgulei. Prin consemnarea după dictare sau prin descifrarea notițelor scrise de mînă se produc false interpretări, pe care o simplă revizie atentă la înțeles le-ar fi putut imediat îndrepta: absurditatea coordonării "au avut urmări foarte importante în istoria românilor și a limbilor", de pildă, se explică prin interpretarea greșită a ultimului segment din frază: "și a limbii lor". Tema lingvistică presupune informații de
Iarăși despre referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15222_a_16547]
-
piticii și de o bunătate fără pereche. Probabil că de buni ce erau nu puteau fi văzuți. Ce tradiție păgînă va fi fost metamorfozată în această sărbătoare pascală secretă nu știu și nici nu are importanță pentru rostul acestui articol. Înțelesul ei scapă de sub controlul Bisericii. E un semn că țăranul de pe aici a cugetat el că și pe pămînt trebuie să fi rămas niște ființe în întregime bune după ridicarea la cer. Această încredere în bunătatea unui soi de oameni
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
Iulia Popovici Toate că există motive de înțeles pentru care cartea lui Robert Levy nu a fost pînă acum tradusă în românește; unul dintre acestea ar fi imaginea impresionant de constantă de-a lungul timpului pe care românii au avut-o și o au încă despre prima femeie
Ana Pauker, nici sfîntă, nici diavol by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15262_a_16587]
-
ce i-a dat lui Noica "sentimentul legendarului", admirat de Mircea Vulcănescu, Cioran, Cella Delavrancea, Mihail Sebastian, Octav Onicescu, Mihai Șora etc. Între cele două accepții pare a se căsca un abis. Abis care are și o factură istorică, în înțelesul că multă vreme nu s-a putut vorbi despre autorul Rozei vînturilor decît vehement negativ, într-o unilateralitate politic pecetluită de cele trei dictaturi: a lui Carol al II-lea, a lui Ion Antonescu, a comuniștilor. Prin urmare "patronul totalitarismelor
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
cu cât tot mai puțini suntem cei care credem în funcția euristică sau măcar de comunicare terapeutic-spirituală a poeziei. Postmodern all the way, Iulian Tănase crede în poezie ca cel mai religios modern, chiar dacă „Zilele trec ca și cum ar trece / numai înțelesul rămâne și rămâne / mereu același / pe zi ce trece tot mai neînțeles”. Mă întreb, totuși, dacă tot ne văităm că poezia a cam rupt-o cu cititorii, nu cumva este și vina poeților? Dacă ei înșiși nu mai cred în
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
puțin gratuite, când poezia era (și) foarte mult joc și plăcere senină a scrisului inteligent. Iulian Tănase scrie acum un neo-suprarealism substanțial, mai înțelept, dincolo de paradoxul și oximoronul de suprafață, o poezie mai întunecată, scormonitoare, atent elaborată, matură în toate înțelesurile cuvântului. Saltul este semnificativ și chiar impresionant, semn că poetul a crescut mult în ultimul timp și că apropierea de Gellu Naum i-a fost realmente benefică. Paradoxal sau nu, Sora exactă este cea mai bună carte a sa de
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
spiritului încorporat. Privite astfel, doar prin sugestiile lor nemijlocite și în afara oricărui abuz hermeneutic, cele cinci lucrări sunt, de fapt, tot atîtea ipostaze dintr-un număr infinit, probabil, pe care lemnul, acest material arhaic și contemporan în cel mai complex înțeles al cuvîntului, poate să le întruchipeze exemplar dacă este stimulat de o inteligență vie și fertilizat de o gîndire creatoare. Și cum Bata Marianov s-a întors la Caransebeș încărcat de toate semnele vremurilor de astăzi, semnele trecerii sale și
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
poezie. Nu în ultimul rînd Mortido poate fi citit, așa cum sugerează Liviu Antonesei, ca o incitantă poveste polițistă. Fiecare frază a acestei cărți are sensuri multiple, trebuie citită și recitită, observată la microscop pentru a i se putea descifra toate înțelesurile. Mortido este un roman paradoxal. În paginile sale ludicul, gratuitatea, pitorescul (mai ales la nivelul expresivității), o oarecare superficialitate (lipsa de implicare a personajelor care acționează cumva mecanic) coabitează (experimental ?) cu o tehnică narativă foarte sofisticată, elemente de filozofia limbajului
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
cel mai mult stilul literar optzecist și care a înfăptuit în bună măsură revoluția.” (p. 48) După căderea comunismului, ajunsă la o vîrstă a deplinei maturități (35 de ani), Magda Cârneci a avut parte de o experiență inițiatică în adevăratul înțeles al cuvântului. La sfîrșitul anului 1990 a obținut o bursă de studii la Paris, experiență dură, revelatoare, pentru un om care nu cunoscuse pînă atunci decît viața în regim comunist. Textul produs în urma acestei experiențe (pe alocuri traumatizante, cel puțin
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
proză absurdă, tragi-comică în care o tînără părăsită de iubit își caută echilibrul moral într-un curs de karate și în citirea unui roman de Nicolae Breban. Cursul de karate e cum e, dar cartea lui Breban are pentru ea înțelesurile adînci pe care le găsește Jupîn Dumitrache în articolele lui Rică Venturiano din „Vocea patriotului naționale”: „«Era modul lui prezent de a fi. Erau casa lui, locul lui. Era cochilia care îl proteja». Brusc, corpul ei e cuprins de un
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
de un frison intens și scurt. Privirea fixează năucită un cuvînt din text. Cîteva clipe întîrzie în starea asta. Apoi, fremătînd se ridică și căută în raftul cu cărți. Ia dicționarul, găsește cuvîntul care nu-i dă pace, îi află înțelesul pe care și-l notează cu creionul pe un caiet de matematică nescris: «cochilie, s.f. 1. Înveliș calcaros sau silicios al unor moluște foraminifere etc. 2. Tipar metalic folosit la turnarea diferitelor piese de mașini etc.». Creionul zăbovește în aer
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
cum a reprezentat Mșaiorescuț pe cetățeanul turmentat. Nu era o copie realistă cum o faci tu, și cum se înțelege e frumos, fiindcă-l știu din experiență, ci era un om vesel dar de salon, un om degajat numai după înțelesul cuvintelor și în tonul jovial cu care vorbea, dar fără să presinte mirosul de rachiu al omului bat. Mai greu a mers representarea adunarei electorale. Cu totul fără charme a fost discursul lui Cațavencu, mai cu samă la trecerea de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
la Varșovia/ și aici, la Madrid,/ și pe care îl voi vedea, poate, într-o bună zi în țara mea descătușată.” Fascinat de traiectoria propriei vieți, vibrarea lui Aron Cotruș pe cunoscutele deja, noi spații, determinate geografic, congestionează febre în înțelesul numelor orașelor peste care a trecut îndărătnicia neliniștilor și demersurilor temerare ale poetului. Rezervor de informație, documentele apar așa cum sunt chemate la masa de date în ediția realizată de Alexandru Ruja, ca ansamblu de netă evidență, miraj, animată emulație în
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
acces la soarele divin: îi bea numai ceața.” (p. 30) Andrei Pleșu este în permanență el însuși. Lipsit de complexe și străin de orice prejudecăți, el interpreteză fiecare situație nouă cu mintea limpede și cu dorința de a-i descoperi înțelesuri noi, uneori paradoxale sau în răspăr cu cele general acreditate. Un spectacol pe care cei mai mulți dintre „oamenii de gust” l-ar repudia instantaneu, ca pe o expresie a trivialității în stare pură, îi prilejuiește lui Andrei Pleșu un paradox filozofic
Pitoresc și filozofie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13590_a_14915]