1,381 matches
-
întâmpinată cu o reverență de către Sorin care îi pândea sosirea de sub un indicator de circulație. Când o ajută să coboare din taxi, o privi și amuți de uimire, văzând-o cât de frumoasă era. Simona îl salută, oferindu-i obrazul înțepenit de asprimea crispării. - Unde dracul am ajuns, pentru ce și mai ales pentru cine? Sorin care se aștepta să primească mai mult decât un pupic pe obraz, dezamăgit, o conduse spre un bloc cu patru nivele care de afară nu
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
pe nor cuvinte dragi se tot revarsă inima cerului pulsează iar eu tot cânt dansez iubesc pe toți îi iert le mulțumesc iar dacă-o fi cumva să mor să mă-nfășori cu-acest covor și știu că n-oi înțepeni în iernile ce vor veni. Referință Bibliografică: Inima cerului / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2331, Anul VII, 19 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
INIMA CERULUI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378268_a_379597]
-
margini. Spunea mama că poartă căciula aia de vreo zece ani! - Și ce dacă are mustață, și-a apărat nea Miticul Dică. Cifra unu nu poate avea mustață? Domnișoară Iulia, faceți-i mustață, că așa are nea Mitică! Domnișoara Iulia înțepenise cu creta în mână. Era înciudată că „prietenii” ei îi complicau existența. - Nu-i pun nicio mustață! Mai degrabă îi rad mustața lui nea Mitică, dacă vrea să semene cu cifra unu! Atât i-a trebuit. Comisese fără să-și
DOMNIŞOARA IULIA-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378224_a_379553]
-
dar nu zise nimic. Când s-au mai rărit clienții, și-a spălat mâinile și a bătut la ușa domnului director. Secretară, una Nina, voia s-o oprească, dar era prea târziu. - Am venit zise, cu o voce stins și înțepeni lângă clanța ușii. M-ați chemat. - Da, da, spuse directorul, haide, apropie-te. Șezi! Fata a făcut câțiva pași, apoi alți câțiva până ajunse în dreptul unui scaun de piele, din fața biroului de stejar, încărcat cu zeci de acte, piese și
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
cu tot. Să vedem mai întâi contextul strict biografic al scrierii Mitologiilor subiective, așa cum este el evocat în Convorbirile cu Octavian Paler apărute postum: "Aveam patruzeci și nouă de ani și, într-o zi, am constatat că mi s-au înțepenit umerii. Îmbrăcam haina cu mișcări comice. Reumatismul îmi dădea un prim avertisment. ŤPeriartrită bilateralăť au zis doctorii și mi-au recomandat să mă duc la mare, la un sanatoriu de la Eforie Nord (...) Vedeam pentru prima oară marea iarna. Plaja era
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
nu că ar mai fi trecut vreodată prin ceva atât de dramatic - se închipuia stând la comenzile unui avion. Piloții reușesc întotdeauna să își păstreze calmul, chiar și când toate motoarele au luat foc și trenul de aterizare s-a înțepenit și pasagerul cu față de arab de pe locul 17B tocmai a scos cuiul de la grenadă. Trase aer în piept, umplându-și plămânii, și îi dădu drumul încet, încet, încet. Asta era. Exerciții de respirație. Și le amintea de la cursurile Lamaze. Dar
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
te lași în voia psihologiei colective și te încarci cu umorile dispoziției generale, e foarte ușor să-l urăști pe Tismăneanu: numai că o faci de la distanță, beneficiind de scuza lipsei de apropiere. Cînd îl cunoști însă, dacă nu ești înțepenit într-un tipar resentimentar sau dacă nu ești complet idiot, nu ai cum să nu-i recunoști farmecul. Curtenitor, patetic și deopotrivă blînd, Tismăneanu suferă de o naivitate incurabilă. E naivitatea celui care se investește afectiv în atîtea relații umane
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
ŤGliať imaginase o grevă a pomanagiilor. A cerșetorilor de la cimitire. Cu părăsirea locului de muncă. În lipsa lor, colivele rămâneau neîmpărțite, răposații - cu buza umflată. Dar realitatea era mult mai crudă. Macaralele-turn din preajma scheletelor de beton ale blocurilor aflate în construcție înțepeniseră, ca niște cocostârci uriași, în pozițiile în care fuseseră lăsate de macaragiii plecați la revoluție și pe urmă la grevă. Strungurile cu programare numerică rămăseseră să ruginească așa cum fuseseră lăsate, cu bucățile de metal în dinți, de strungarii care uitaseră
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
ardea de simbolistică și de postmodernismul pictorului cu capul în jos, ca de bunicul când se întorcea de la cârciumă în cele trei labe ale lui făcându-l uitat pe banca de metal din fața blocului. În imaginația și memoria ei se înțepenise figura liderului de sindicat pentru care - îi povestise în șoaptă surorii ei - l-ar fi abandonat pe bunicul fără nici o remușcare, ba atașându-i de pulover chiar un bilețel cu inscripția: "Mă, te-am părăsit, fin'că bei ca un
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
nu cred că e chiar un... Mă rog, îl știu pe respectivul: a băut și el ceva, a căzut și... Se mai întâmplă să mai și murim, nu-i așa?, oricui... Și totuși, da: era un cadavru, căzuse, dar se înțepenise cumva în poziția "patru labe", o poziție hilară la urma urmei pentru un om intrat în comă sau chiar mort, părând pregătit ca, în orice clipă, să se ridice și să ia startul spre ale lui. Au chemat medicul legist
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
Rex cu scene din Macbeth, cu Teatrul Național din Craiova. A fost succes, un succes de care se amintește, un succes invocat. Se va mai repeta, oare?... parcă aud vocea caldă a lui Emil Boroghină: "Da!". Întorc privirea și mă înțepenesc în ochii lui Constantin Chiriac. Dă din cap a încuviințare. De unde știe el ce e în mintea mea? Sau și-a vîrît dracul coada?... De-a lungul anilor, relația noastră a cunoscut suișuri și coborîșuri. Momente de liniște, de furtună
Edinburgh semnează pactul cu Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6978_a_8303]
-
NAȘĂ a renunțat oficial să mai încerce să ia legătura cu robotul Spirit, ultimul contact cu micul laborator ambulant trimis pe Planeta Roșie fiind stabilit acum 14 luni, odată cu venirea iernii pe Marte. Spirit s-a înțepenit în nisip în mai 2009, dar comunicarea cu NAȘĂ s-a pierdut în urmă cu mai bine de un an (22 martie 2010), la venirea iernii marțiene. Miercuri, inginerii agenției spațiale americane au renunțat la încercările de a mai lua
NASA a renunţat să mai ia legătura cu robotul Spirit, rătăcit pe Marte. Curiosity se pregăteşte de plecare () [Corola-journal/Journalistic/69906_a_71231]
-
45 de grade C. La orizont mijea un soare firav, care se pregătea să-și arate dinții. Camaradului Radu Verbițki i-a înflorit un zâmbet pe obrazul supt și brăzdat: „Uite măi, Tavi, că iese soarele”, șopti stins. Dar termometrul înțepenise la... minus 49 de grade C. În acea zi, tânărului ofițer Octavian Dolga din Regimentul 4 pionieri i-au degerat picioarele. Medicul lagărului, o rusoaică cu grad de colonel, l-a trecut la „scutiți de boală”. Când doctorița nu era
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
De la apropourile din schițe și comedii, la dramele naturaliste din nuvele, familia este complet viciată. Fie prin clasicul triunghi amoros, a cărui existență este negată solemn de către vreun Dumitrache, sau căutată în altă parte de rigidul jupân Dumitrache, cu capul înțepenit spre uliță, când ar trebui să se uite în casă, fie prin fapte și păreri care arată că, în majoritatea cazurilor, nici stâlpii casei, nici consoartele lor nu se omoară să țină familia unită. Sunt, mai degrabă, prinși la mijloc
Familii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4339_a_5664]
-
buzele mele, dar râdea. Se urcă pe mine că să mă țină cu umerii lipiți de pat, râdea la o suflare de buzele mele, se juca. I-am prins ceafa cu mâinile, am tras-o către mine, la început a înțepenit, apoi nu mai râdea, eu am făcut cu șoldurile un gest pe care nu-l cunoșteam, ea m-a lăsat să intru în ea, iar eu am cedat, pentru că era pentru prima oară în viață când făceam asta. Nici măcar cu
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
L-am lăsat să-mi lege ața de dinte și ne-am înțeles să trag eu de ea când voiam. „Hai, e simplu, închid ochii și trag“, îmi spuneam. Dar nimic. Curajul se ascundea după colț și mâinile mi-erau înțepenite. Hai, mă, băiatule, trage, spunea tataie. Ești bărbat, sau ce? Îl simțeam că își pierde răbdarea, dar tot nu mi găseam curajul. Nu voiam să-l dezamăgesc. Cu ochii la capătul liber al aței, nu mi-am dat seama că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lor strâmtă din pod, și altul deasupra fostului garaj, cu pereții de scânduri văruiți până-n stradă, unde-și deschisese Invalidul cârciuma "La formarea ideilor". Ce-i venise să-i zică așa? Poate pentru că stătea toată ziua cu capu-n jos, înțepenit pe scaun, cu proteza rezemată de tejghea, și când nu servea și mai mult nu servea citea ziarele. Invalidul, un om ciudat cum nu se mai pomenise în orice caz, ea, bătrâna, nu mai pomenise. Bănuia că e scrântit. Altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
din spate o ființă aeriană, trecând prin rochia ei subțire ca printr-o sită, conturându-i picioarele și tot trupul. Clipind mărunt, orbită de trupul mlădios ca o lumină, o recunoscu. Trânti cârpa în lighean. Hai odată, intră! Ce-ai înțepenit acolo? îi strigă. Doar nu ești de sticlă! Bonjour, papa! izbucni veselă Cerboaica, apoi se aplecă spre bătrână șoptindu-i încetișor, la ureche: Mamă, vino puțin afară. Am, să-ți spun ceva. Afară, când se uită la ea, bătrâna văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
noapte, zburătăcind ca orbeții cu lovituri mari de aripi, imitând după voie toate hăuliturile și miorlăielile, din gât și din buze, îngroșându-și glasul, încât maică-sa îl ocăra și-l ocărâse întotdeauna, speriată de scălâmbăielile lui răgușite, când își înțepenea gâtul și obrajii, cu ochii bolbociți în cap, și urla de-a surda, ca un lup la lună. Urla până răgușea de-a binelea, și-atunci băga-n răcori pe oricine dacă voia, și pentru asta nu-i trebuia mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și pot apăsa, ca și țărâna, umerii și pieptul celui dus... (Rondul de noapte) Propriul trup este o închisoare pe viață. Iar clipa morții nu eliberează, ci pecetluiește, cu și mai multe lacăte, această închisoare: Am auzit despre unii care înțepenesc așa, în mijlocul unui proces, în cumpăna unei fraze; cineva le-a pus un lacăt la gură, altcineva le-a tras peste ochi obloanele pleoapelor grele. Și cu asta, basta. (Râsul tăcut) Dar dincolo de trupul care simula, în haine de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Iordănescu Orice aș face, flacăra este rece! În jur, camerele au înghețat, ferestrele și gardul le-au încorsetat cu un brâu opac, cerul s-a ascuns dincolo de veac. Ce o să prind din acest frig oracular, oprit peste vreme, ceasul a înțepenit acele nu mai sar în turnul bisericii clopotul bate mai rar, fără muzică și fără credință; spaima face ocol. Nu va fi nici un sfârșit, decât pentru noi, uitați de toți aici pe pământ, de zei și de zâne absurd de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
După multe imagini ca în Infernul lui Dante, am visat că natura s-a înnegrit, s-a strâmbat. Florile au putrezit, au pierit, păsările n-au mai cântat, n-au mai zburat, aripile s-au lipit de subsuoară, ciocurile au înțepenit; noi toți am murit, cântecul de lebădă nu a mai venit din cer, cum spunea Lucian Blaga, ci din negrul pământ și nu mai are albastrul veșmânt. Bucuria soarelui a trecut, nici tristețea lunii nu se mai lasă peste singuratica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în autocar, se întoarseră la mănăstire. − Cine a văzut-o ultima dată? − Era cu mine în osuar, chiar în spatele meu, spuse Marta, dar după ce am ieșit n-am mai văzut-o. Diriginta și șoferul se năpustiră spre osuar. Ușa se înțepenise, dar șoferul o deschise cu o izbitură. O văzură pe Shelley întinsă pe trepte. − Dumnezeule, ce-a pățit? − E leșinată, spuse șoferul și o scoase afară pe brațe. O stropiră cu apă rece și Shelley deschise ochii: − Nu cred în
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
vizigotului. Nu a plâns. Nici când Tariq a vrut-o pentru el și l-a împroșcat pe Musa cu venin, ca o viperă ce e. Musa a plătit-o cu aur, s-a tocmit pentru ea sub privirea ei atentă, înțepenită pe mâna lui încărcată cu smaralde. După ce Tariq a oftat împăciuitor, scormonind absent în vintrele cufărului, Musa i-a scos de pe deget inelul mortului și a pus în locul lui un safir imens, aidoma catifelei în care era înveșmântată. Ea și-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de unde venea. Doica lui, Sumayya, a dat vina pe niște smochine prea coapte, dar nimeni nu putea spune cu siguranță că de-acolo pornise răul. Trupușorul subțire, mistuit de febră, se acoperea de bube de la un ceas la altul. Musa înțepenise în iatacul băiatului, cu mâna încleștată pe mâna mică și fierbinte a lui Abd al-Aziz. Vena stacojie de pe tâmpla lui stângă, din ce în ce mai umflată, părea să pulseze în ritmul inimii copilului. Așa că nimeni nu l-a judecat când s-a repezit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]