27,730 matches
-
și regăsirile se reiau, în necontenite variațiuni. Obiectele, întîlnirile sau amintirile pe care le povestește, reproducerile de artă de la care autoarea pornește pentru analize estetic pertinente, sînt semne, călăuze, ale drumului pe care, chemată în vis, trebuie să-l străbată înapoi spre amintiri și înainte, prin dureroase absențe. Căci volumul de față este în primul rînd o carte pentru regăsirea Tatălui, de aceea prezentarea ideilor lui Stephen Greenblatt despre Hamlet și a căutărilor Tatălui de la care plecase Greenblatt însuși nu sînt
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
cărți, să ne întoarcem la romane. Nu v-ați sfiit să sfidați oarecum obișnuințele unui public "citit" afirmînd, în demonstrația Dvs. de la NEC că, de cîte ori luați Ulise din raft ca să-l citiți, vă grăbiți să-l și puneți înapoi. Că preferați diverse Star-uri... Și totuși, și totuși... Ce înseamnă "a prefera"? Cred că majoritatea oamenilor normali preferă să privească Star Wars decît să citească Ulise de James Joyce, una din cele mai plictisitoare cărți de pe lume. Dar asta
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
înseamnă că îl consider pe Rocambole superior lui Hamlet din punct de vedere artistic. Pur și simplu, nu avem întotdeauna poftă să citim cărți bune. Ce este însă remarcabil este că pe Ulise de James Joyce mai toată lumea îl pune înapoi pe raft. Or, asta cred eu că ne spune ceva despre natura proiectului lui Joyce. Ceea ce ar putea mira însă este faptul că Ulise e pus înapoi în raft în timp ce în căutarea timpului pierdut e citit cu delicii. Or, din
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
însă remarcabil este că pe Ulise de James Joyce mai toată lumea îl pune înapoi pe raft. Or, asta cred eu că ne spune ceva despre natura proiectului lui Joyce. Ceea ce ar putea mira însă este faptul că Ulise e pus înapoi în raft în timp ce în căutarea timpului pierdut e citit cu delicii. Or, din mica mea experiență în privința receptării romanelor "mari", pot spune că publicul la care vă referiți (adolescentul "nemiop" sau intelectualul care a depășit de mult faza snoabă a
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
albine. Pe arșiță, în vremea postului de vară, avea de mers douăzeci de kilometri pînă la rîu după pește, tocmai în Herțegovina, îl trimiteau pe Leandru care numai el izbutea să prindă pește momit cu urzică și să-l aducă înapoi pînă să se împută. Mai tîrziu, într-unul din drumurile sale, văzu și ținu minte pe veci cum în memoria despotului Djurdje Brankovic pîinea se frămînta cu apă din Dunăre și era sfințită la biserica cu hramul Maicii Domnului din
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
lui și că își pierduse ritmul înnăscut, că se întoarce în loc să înainteze în taina virtuții. Și anume, auzi, într-o seară sunet de santură. Și în loc să rămînă nepăsător, ca înainte, se pomeni ascultînd. Și ăsta i se păru un pas înapoi. Nu cînta un bărbat, ci o femeie, și deosebirea asta, chiar dacă la început n-o pricepu, nu-i scăpă lui Leandru. Trăgînd cu urechea, mai desluși ceva. În locurile în care instrumentul cerea să încrucișezi degetele pe coarde, santura pierea
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
și respectiv pe aceea a Islamului; mă gîndesc mai degrabă la două civilizații care se confruntă, ideologic și militar, cam la fel cum se confruntau în ficțiunea lui Mark Twain cavalerii de la curtea Regelui Arthur și yankeul contemporan care alunecase înapoi prin timp. Sofisticarea extremă, pe de o parte, a luptătorilor americani și a armamentului lor, care transformă alegerea țintelor într-o operație "chirurgicală" și cruță viața civililor într-o măsură atît de mare, încît ajungem la paradoxul cu care îmi
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
dar opriți de o lună la Petrograd fiindcă poliția țaristă găsise "bube în cap" unei mici elvețience care era cu noi, numele ei coincizând cu al unei spioane germane pe care o căutau și nu vroiau să ne dea pașapoartele înapoi! Le-am obținut chiar în ziua în care, ieșind cu ele pe poarta ministerului, toate podurile erau deja ocupate de Armata Roșie. O dramă! S-ar putea scrie un roman pe tema asta!. - Ar fi captivant! - Al doilea mare miracol
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
naturalizasem francez atunci). Am stat, deci, în Africa până la șaizeci și opt de ani după care m-am întors în Franța ca secretar general al Casei Românești - o instituție culturală creată acolo de curând, iar după 1989 m-am repezit înapoi în țară ca să văd ce se întâmplă și ce pot face; nu am decis în februarie 1990 să rămân definitiv așa încât, o vreme mi-am "împărțit" viața între București și Paris; hotărârea de a mă stabili în țară am luat
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
timp, de răbdare, de așteptare. Și la Sibiu se întîmplă cîte ceva din toate astea. Sau cel puțin așa se văd lucrurile din postura mea de spectator. "Și a murit Iov, bătrîn și sătul de zile." Dumnezeu i-a dat înapoi totul, iar Iov și-a asumat calea spre adorația Creatorului. Să ne gîndim, din cînd în cînd, la Iov.
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
sufletului lumii. Din toate acestea urmează să creăm coeziunea - Răstorn ideea lui Hölderlin: omul este o uriașă ciornă. 2. Da, recunosc. Am numit prezentul o așezare rurală care capătă sens numai în funcție de locul ei în imperiu. Cuvântul, însă, e azvârlit înapoi plin de sânge: "Sens?" Între mine și pedagogie totul s-a terminat. 3. Să-ți croiești drum între patru și cinci e uneori ca și cum ai vrea să-ți îmbraci un jerseu cu mânecile pe dos. Presupune că drumul cotește acolo
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
dacă a fost omorît, nu știe nimeni. Ar putea fi foarte bine pe undeva, cu memoria rătăcită sau atinsă cumva, vreau să spun că nu-și amintește nici de familie, nici de nimic altceva și nu știe să se întoarcă înapoi, acasă... De-asta nu pot să spun că n-am tată. Susana mă privi curioasă și apoi zise: - Păi e ca și cum nu l-ai avea. La fel ca și mine. Scoase batista de sub pernă, o înmuie în apa de colonie
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
himerele, dar și demonii, frica și călcarea în picioare a speranței, fantasme ucise, torsul pisicii dar și "o secundă când totul se năruie". Există candoarea și ignoranța până când între pământ și cer începe să vrea să se miște sufletul către înapoi, sau către înainte? Cum să-nțelegem corect semnalele sufletului, semnele de nerăbdare aici, cruzimile lui de nemuritor, în mintea vie și în trupul copilului, trecător? Citind câteva din poemele Cristinei, aduse la redacție de prieteni care nu se împacă deloc
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
în memoria sufletului ei, urmăresc în poemul Și Moartea știe să zboare metaforele pe care ca pe niște peceți le aplică, prea mult înțelegător și tolerant cu Moartea, copilul ce îi îndură rigorile și ne-o arată: "Alerg... mă uit înapoi m-aleargă Moartea/ Se uită la mine flămândă/ și vrea să mă sfâșie cu colții-i de friguri./ Alerg, mă uit înapoi și văd cum îmi sfâșie sufletul./ Alerg, dar drumul se sfârșește./ Mă opresc, îngenunchiez și aștept să mă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
mult înțelegător și tolerant cu Moartea, copilul ce îi îndură rigorile și ne-o arată: "Alerg... mă uit înapoi m-aleargă Moartea/ Se uită la mine flămândă/ și vrea să mă sfâșie cu colții-i de friguri./ Alerg, mă uit înapoi și văd cum îmi sfâșie sufletul./ Alerg, dar drumul se sfârșește./ Mă opresc, îngenunchiez și aștept să mă ia.// O simt cum fuzionează cu sufletul meu,/ O simt cum respiră prin porii mei,/ O văd cum se lăfăie în mine
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
triaj. Eu m-am jurat că sînt întreagă și nevătămată, că nu m-a violat nimeni și nici nu m-a ucis, de vreme ce vorbesc cu el. M-a ajutat să aprind lumina, să mă încalț, să-mi pun toate lucrurile înapoi în valiză. "Mi-a fost foarte frig la un moment dat", a trebuit să-i explic. M-am bucurat că nu-mi lipsea poșeta primită în dar de ziua mea. Și nici mobilul, închis în gară la Ploiești. Pe coridor
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
Florica Madritsch-Marin Născut 1944 în Austria (St. Margarethen - Carinthia), Peter Turrini este unul dintre cei mai mari dramaturgi austrieci, piesele lui de teatru fiind traduse și jucate în toată lumea. Volumul de versuri Ein paar Schritte zurück (Câțiva pași înapoi), a stârnit curiozitatea cititorilor încă de la prima sa apariție în 1980. Republicarea lui de curând (Editura Suhrkamp - Frankfurt am Main) într-o ediție revăzută și adăugită, dovedește încă o dată gustul pentru noutatea și caracterul aparte al scrisului său. Tragedii prezentate
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
înger păzitor. Un copil trecea peste un pod îngust sub care curgea năvalnic o apă. Îngerul păzitor înalt de trei metri cu aripi uriașe și brațele larg desfăcute plutea în spatele lui. Asta însemna că nu avea voie să se uite înapoi altfel risca să dispară îngerul. Un înger atât de mare nu este posibil să dispară atât de ușor. Eu repetam întoarcerea capului cu viteză fulgerătoare. Dar cu toată iuțeala mea îngerul era întotdeauna mult mai rapid. Vreau să-mi iubesc
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
pe scenă și să-și spună rolul. Rol pe care nu ea l-a creat și nici nu l-a ales. Ceea ce ar fi urmat e limpede. După ce, extrem de epatați, musafirii ar pleca, lăudîndu-l pe Coppelius, Olympia ar fi pusă înapoi pe raft. (Poate că așa s-ar fi întîmplat și cu Eliza Doolittle, de n-ar fi avut și minte și noroc). Pentru ca, după o vreme bine chibzuită, să fie din nou ștearsă de praf și adusă la aceeași - sau
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
Eugenia Vodă Au și filmele soarta lor! Pădurea spînzuraților, capodopera lui Liviu Ciulei, a fost destinată, constatăm acum, privind înapoi, să facă figură de monument solitar în peisajul cinematografiei românești. O operă clasică de anvergură, un film care a entuziasmat și tulburat deopotrivă publicul și critica, un film românesc care a cîștigat, în '65, Premiul pentru regie la Cannes și
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
le mulțumim cecenilor pentru că nu comit atentate a la Bin Laden. D.A.: Care e soarta refugiaților ceceni în Europa? A.G.: Catastrofală. O țară cum e Suedia, care s-a distins primind dezertorii americani din timpul războiului din Vietnam, trimite acum înapoi în Rusia cei cîțiva zeci de refugiați ceceni de pe teritoriul său. D.A.: Putem spune că Suedia se teme de Puțin? A.G.: Nu știu de ce se teme Suedia, știu că e o țară irealista și... în acest caz... imorală. Pentru că, încurajînd
Dialog despre terorism by Dan Alexe () [Corola-journal/Journalistic/14182_a_15507]
-
rod târziu sau cel puțin o carte de maturitate, atunci când "caietele se leapădă de foi", când aspre întrebări se pun eului melancolic - iar poetul, membru al exilului, are, cel puțin sub acest aspect, o rațiune în plus la neliniștite priviri înapoi. Sunt rondeluri scrise sub apăsarea acelui sentiment, tot mai scormonitor cu trecerea anilor, al scurtării vremii, când sfârșitul nu mai este un pod îndepărtat, un port în cețuri ascunse, o cascadă cu căderi fără prag. Perspectiva poetului este aceea a
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]
-
vină! Liderul Îi mai privi odată pe sub sprâncene, Însă se vedea cât colo că-i mai trecuse supărarea. Eiii, erau și ei tineri, și cine nu greșește la tinerețe... Bine, duceți-vă să luați câte zece vergi la cur, apoi Înapoi la treabă, s-a 'nțeles! Cei doi se retraseră cu spatele, fericiți că scăpaseră ușor, mai ales că aduseseră mai multe butoaie de cognac din expediție și, cu o sticlă-două, scăpau și de vergile promise. În urma lor liderul, convocă marele
Războiul. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog-Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/81_a_327]
-
dintre ei. Mă refer la textele Simple amintiri despre începuturile "Caetelor de Dor", semnat de Constantin Amăriuței, și Literatura exilului și revistele ei de Virgil Ierunca. Primul autor pune accent pe evocare, pe efectele de perspectivă culese din chemarea timpului înapoi, pe deasupra oricărui orgoliu personal. Celălalt excelează prin enumerări concrete de interes bibliografic, prin lucidă apreciere valorică a situațiilor, numelor, orientărilor politice, culturale, literare, acumulări ce presupun o întreagă scenografie modernă a distanței. Potrivire strict informativă, stilizat lineară, asupra datelor vizând
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
adăugau cuvântul koué, un strigăt de bucurie sau de suferință, în funcție de modul în care era rostit: cântat sau urlat. Astfel încercau să străpungă vălul misterios care îi desparte pe toți cei ce vorbesc: la sfârșitul fiecărei rostiri, vorbitorul se dădea înapoi, cum ar veni, și încerca să îi traducă interlocutorului vorbele sale, să submineze intelectul înșelător cu ajutorul zgomotului emoției adevărate. Catherine Tekakwitha, vorbește-mi în Hiro-Koué. Nu am nici un drept să mă simt deranjat de ceea ce le spun iezuiții sclavilor, dar
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]