183 matches
-
Emil Brumaru De-o vreme lungă și flămîntă în încîlceli îl tot pomenesc, aduc vorba alături de el, îi laud perseverența, severitatea, clemența, ciubotele care mă obligă să aterizez la punctul fix, mă statornicește între virgule viguroase (țăruși îmbîrligați pentru priponit baragladine ca mine!), nu-mi lasă literele în dezmățuri nesfîrșite
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
într-o sală a gigan- ților, chipul impenetrabil al divinităț ii aduce cu hieratismul statuilor khmere și întreține atmosfera difuză de ritualitate și inefabil. Toate aceste stilistici adiacente te fac să uiți uneori puținul factologic și schematismul tramei, chiar și încâlcelile ei. Vizualul ia adesea locul poveștii, imaginea creează starea, ca și în fața unor peisaje de dincolo de lume, cuvântul nu mai are putere, tăcerea devine singura notă în măsură să exprime ceva. Cel puțin în această privință, Ridley Scott a reușit
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
negrul este negru, răul este rău și călăul este călău; iar cum o asemenea cercetare nu poate conduce niciodată la nimic, nici vinovatul nu va putea fi dovedit niciodată de nimic, rămânând că numai victima singură este vinovată. Obiectul acestei încâlceli a limbii de lemn numită lege nu este altul decât însuși principiul logic al identității, ceea ce face ca activitatea comisiei chemate să-i dea viață să nu fie altceva decât un exercițiu tautologic al absurdului continuu. Și după ce au încercat
Absurdul continuu () [Corola-journal/Journalistic/13402_a_14727]
-
într-un labirint. Și cum Borges este un maestru al imaginării labirinturilor care pun omul în postura victimei fără speranță, Ștefan Afloroaiei comentează trei din tipurile de labirint pe care Borges le evocă în scrierile lui. Primul labirint presupune o încîlceală definitivă a drumurilor, al doilea este un pustiu (unde nu mai există nici un drum, deci nici o ieșire), iar al treilea constă într-un zid care e peretele unui cerc al cărui diametru e infinit. Oricît ai merge de-a lungul
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
să răzbată nu numai în Nașterea tragediei (1872), dar mai ales în cea de-a patra Unzeitgemäße Betrachtung (Considerație inactuală), al cărei titlu e lămuritor: Richard Wagner in Bayreuth. Ce s-a petrecut apoi în sufletul lui Nietzsche ține de încîlceala ițelor sale psihice. Venerația i s-a preschimbat în vrăjmășie contestatară, infidelitatea spirituală a filozofului dînd naștere celor două cărți de tăgăduire totală a maestrului. Și chiar dacă Cazul Wagner (1888) și Nietzsche contra Wagner (1895) au apărut într-un moment
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
fel de adopție. Îl măcina nevoia iritantă de a-și potoli tulburarea aprigă care făcea ca totul să i se pară străin și searbăd. Nu se sinchisea de faptul că trăiește în păcat de moarte, că viața lui ajunsese o încâlceală de înșelăciuni și disimulări. Pe lângă dorința sălbatică de a împlini enormitățile care dospeau în el, nu mai exista nimic sfânt. Accepta cu cinism rușinoasele detalii ale zbuciumului său tainic, în care se desfăta să meschinizeze, să vulgarizeze cu minuție orice
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
bancare Ei și-au băut cucuta cu zaharină. Urme de degete ale unui Homo habilis Care visa păsări Într-un hotel Ibis. Toată ziua ei vânau cifrul imperturbabil Câteodată culegeau perlele șpicherilor Și-și pescuiau dorințele în iazul octetelor. În încâlceala lianelor în www Au fost găsite oase Lângă un clavier. Philippe PUJAS Născut în 1941 aproape de Perpignan. Jurnalist la cotidiene economice, apoi la revista „Policultures”. Secretar general al PEN Clubului francez. Poet. A publicat prima sa carte de poezie : Suds
Poeți francezi contemporani by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/4718_a_6043]
-
fiind Stimulantul (al șaselea din cele zece), în paginile căruia Doru Mugur își etalează cunoștințele de fizică pe care și le-a însușit în cursul vieții: unificarea astrofizicei cu teoria cuantică, rolul informației în univers etc. Restul capitolelor sugerează o încîlceală de liane în care cititorul, terorizat de perspectiva sufocării, dă repede pagina în speranța că în scurt timp va ieși la aer. Speranța îi va fi din păcate înșelată, cartea nedezmințindu-și smalțul friabil: un delir lexical cu ifose docte, în
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
un univers de sine stătător ce nu mai păstrează nici o legătura cu viața celui care a gîndit-o? Iată una din piedicile peste care fiecare comentator trebuie să treacă într-un fel sau altul: fie privește viața ca pe e o încîlceală absurdă de fapte al căror hazard nu poate arunca nici o lumină lămuritoare asupra cărților, fie consideră opera ca fiind expresia epocii în care Noica și-a petrecut viața, caz în care viața, prelungindu-se în filozofie, este nu numai sursa
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
acel moment, pusesem la punct cu Ann un sistem comod și eficient, în care duceam vieți separate în case separate într-un mic târg curat și lipsit de pericole. Aveam parte de flirturi, necazuri, disperări, bucurii, un întreg mecanism de încâlceli și descâlceli ale vieții care continua la nesfârșit, dar rămăseserăm în esență aceiași doi oameni care se căsătoriseră și divorțaseră, doar că într-un altfel de echilibru: aceleași planete, alte orbite, același sistem solar. Dar la nevoie, o nevoie adevărată
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
cu discreție. Climatul era relativ opresiv, dar erau cărți care puteau duce la eliminarea mea și a altora din editură (așa cum s-a întâmplat la alte edituri). - Păstrez o rezervă în legătură cu formularea "relativ opresiv". Dar cum v-ați strecurat prin încâlceala vremurilor? - Existau diferite soluții de învăluire. De pildă, prezentarea cărților se făcea cu o oarecare doză - mică - de falsificare, stăruindu-se excesiv pe mesajul umanist al operei, indiferent ce era - proză, poezie. Nu căutam înadins cărțile în care se făcea
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
Andreea Pora aduce aminte că Lăzăroiu nu este la prima abatere. Acesta a mai "trebuit să plece de la Cotroceni tot din cauza unui astfel de derapaj-cel cu UDMR". "Domnul Lăzăroiu suferă în ultimul timp de o “bulversare a valorilor”, de o încâlceală a minții. Încurcă mizele și țintele, greșește personajele, lăsându-se cuprins de umori. Lovit de febra comentăriței, consilierul pune la punct ziariști, dă lecții, insultă, îi ceartă pentru opiniile lor. O face, iarăși, fără discernamânt". Și mai e ceva, registrul
Andreea Pora: Sebastian Lăzăroiu, autor de puțoisme by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36177_a_37502]
-
sens. Doar acolo, în agoră, oamenii puteau să afle, să compare, să testeze "programele politice" ale candidaților. Doar în democrația directă, în care cetățeanul alege în cunoștință de cauză, poți vorbi despre "puterea populară". În rest, viața politică e o încâlceală de minciuni, șmecherii, aranjamente, escrocherii prin care mici grupuri organizate profită zdravăn de pe urma naivității majorității pasive. Dați-mi un exemplu contrar din vreo țară contemporană, și-mi retrag imediat afirmațiile. Democrația a ajuns, în cele mai multe situații care-mi vin în
Democrația ca o mlaștină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12440_a_13765]
-
de simțuri, ducînd la o revelație a empiriei. E o obsesie a obiectului precum la Alain Robbe-Grillet: ,Acum vedem o pată lăptoasă înainte-i, lățindu-se între pleoape clipi des și reuși să ajungă cu privirea printre draperii, pînă la încîlceala de crengi din fața geamului, apoi și mai încolo; nu ploua propriu-zis, nu se auzeau picături pe acoperiș, poate doar burnița ușor, încețoșînd imaginea; vreo frunză din prim-plan tresărea abrupt, ca de o revelație sau de-o spaimă, eliberată de
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
alcov luminat electric, unde mă aștepta una dintre aceste fete-păpuși, cârlionțate și docile. Deși eram bărbat deja când am avut acest vis, nu mi-a fost dat s-o posed pe Silvia, și toată excitația mi s-a risipit în încîlceala unor încrengături pâsloase de vorbe și gesturi. Am ieșit cu ea de mână, am traversat șoseaua înzăpezită și i-am privit părul albastru în lumina vitrinelor de la farmacie și de la restaurantul "Hora", apoi am așteptat tramvaiul amândoi, în ninsoarea care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-i spună cândva "Te iubesc". Tabelul cuprindea deocamdată foarte puțină certitudine, multe ipoteze, o mulțime de ștersături și modificări. Se-ntindea, din aproape-n aproape, în direcții imprevizibile și eteroclite. Intrară, pătrunzând în bezna mirosind a lături, într-o încîlceală de străduțe de pe dreapta șoselei. Greierii țârâiau, dinii lătrau, și din când în când vreun unchiaș cu basc pe cap scotea capul pe poartă, se uita în susul drumului și mormăia ceva. Închidea apoi poarta și dispărea sub bolta de viță
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un sânge albastru. Coconul de păianjen pe care-l manevrez cu brațe păroase, pe care-l încălzesc la lumina ochilor mei multicolori. Peste care-mi târăsc pântecul cu filiere din care curge salivă. Manuscrisul meu, ponta mea, cartea mea ilizibilă, încîlceala de tufiș în flăcări, care nu se consumă și din care se aude o voce mentală, fără buze, limbă, palat și lannge: "Scoate-ți încălțările din picioare, căci pămîn-tul pe care stai e sfînt." Căci manuscrisul meu din membrane vii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dorm pe apucate și plodesc pe apucate, niciodată cu un gând pentru ziua de mâine, niciodată cu o strângere de inimă pentru ziua de ieri. Viața lor, ca a câinilor fără stăpân, e o negură de vorbe și gesturi, o încîlceală de huliri necugetate și omoruri nevinovate, căci să sucești gâtul unui pui de găină sau să vâri cuțitul într-un seamăn al tău e pentru ei același lucru, nu cu mult mai însemnat decât tușitul sau strănutul. Căpitanul Badislav era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
filmului, înfășurat în gerul sălii, de cameră frigorifică, și dormea acolo până era trezit și dat afară, mult după ce se terminase și ultimul film. Nefericită, nefericită țară. Ajungeam uneori, luînd-o pe jos printre gloatele buimăcite, pe Academiei și-apoi prin încîlceala de străzi ce duceau spre Calea Victoriei, până la Palatul Telefoanelor și-apoi mai jos, spre Athenee Palace, prin bezna adâncă a Pieței Palatului. Spoturi de lumină galben-murdară, minuscule ca flacăra de lumânare, măreau halucinant bezna din jur. Fețele trecătorilor nu se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la altul suveica unei vorbării laxe și rninunate care țesea modelul zilelor, și de fapt al unei singure zile, mereu aceeași. Covorul avansa cu o încetineală de melc, ornamentele plușate (flori fabuloase, animale enigmatice, bazine cu fântâni arteziene la mijloc, încîlceli de culori de neînțeles și totuși atât de potrivite la locul lor) ieșeau încet la iveală, de parcă ar fi fost explicarea răbdătoare a unei parabole sau elucidarea unui mister polițist, iar noi, specialiști deja într-o Cabală numai a noastră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și de povești în care să fiu și eu, mutilatul, fără nume și fără trecut, dar etern și fericit la pagina mea, emanând din rândurile, cuvintele și literele mele așa cum toți emanăm, fără să știm în ce fel, dintr-o încîlceală de neuroni, într-un fel, cartea lui, scrisă de mână într-o mansardă dintr-un oraș îndepărtat, nu va fi altceva decât împletirea-ntre ei a neuronilor noștri, o țesătură de axoni și sinapse, aprinzîndu-se și stingîndu-se mereu, o peticeală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
imita mersul lui Baloo și-al poporului de maimuțe și, în cele din urmă, prinse a face o piruetă atât de rapid, încît imaginea cefei lui cărunte se suprapuse peste cea a feței negre și lucioase. Cedric era acum o încîlceală de tușe transparente, cu puncte mai dense și zone mai sticloase, un nor de probabilități, un Bacon tragic și semi-absent. Fata și Maarten îl priveau uluiți, și îl priviră minute-n șir, până Cednc se opri brusc, într-o postură
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
credibilă și solidă ca o stâncă în mijlocul apelor, părând unul dintre acele obiecte reale (un afet de tun, un manechin în uniformă de husar, un arbore uscat) care-naintează spre tine în vechile diorame cu bătălii celebre, pe când restul luptei, încîlceala de cai, brațe cu săbii ridicate, orizonturi în flăcări e pictat pe o pânză desfășurată în semicerc. Cei trei aproape că fură absorbiți de bucata aceea de realitate: o casă șuie, neverosimil de îngustă, terminată într-un fronton cu curbe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de la marginea orașului. O lăsară să intre în salon, ca să-l vadă. O asistentă încercă s-o pregătească, dar Karin nu auzi nimic. Stătea în fața unui cuib de cabluri și monitoare. Pe pat zăcea un ghem de bandaje albe. În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din care țâșneau fire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
anul trecut și cu resturi de boabe. În imediata apropiere a câmpului, malurile nisipoase ale serpentinei râului. Deja se adună câteva păsări. Ea își împreunează mâinile în față, ca un copil care învață să se roage. El se uită la încâlceala de păsări aflată la o sută de metri de ei, apoi din nou la ea. Ăsta e? Ăsta-i spectacolul mitic? Ea surâde și clatină din cap în fața îndoielii lui. Îl atinge ușor pe umăr: așteaptă. Aici, viața e lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]