344 matches
-
un derviș cu fața suptă și frunte înaltă stă turcește pe-o scândură cu cuie și rupe cu dinții bucăți de carne din trupu-i, mestecându-le tacticos; în dreapta lui, la vreo doi-trei metri, un turc durduliu stă gata să se-ncaiere cu un ovrei tânguind: — Pe cine l-am mâncat, bre? - zice turcul. Pe tata! - face ovreiul. Când, bre, l-am mâncat eu pe tat-tău? - zice turcul. — Când a fost pe corabie... — Ce corabie, bre? - face turcul și șart! part
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înainte și-i porunci lui Bill Ghioagă să plece. Era un bărbat foarte zdravăn, deprins să nu lase clienții să facă prostii, așa că Bill începu să șovăie. Patronul nu era un bărbat cu care ar fi avut chef să se încaiere, căci poliția ar fi fost de partea acestuia, așa că scoțând o înjurătură se răsuci pe călcâie. Dar tocmai atunci dădu cu ochii de Strickland. Se clătină până spre el. Nu vorbi. Își adună în gură saliva și-l scuipă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Între mâini. Celălalt Își ridică privirea spre dânsul, Încurajat de vederea veșmintelor sale. - Oameni de-ai familiilor Cerchi și Donati. S-au Întâlnit În târg și pe dată au scăpărat insultele. N-aveam nevoie de mai mult ca să se poată Încăiera. - Scandalagii afurisiți, mormăi poetul printre dinți. Așteptă ca o nouă salvă să cadă În jurul lor, apoi se ridică hotărât și Înaintă spre centrul pieței, nădăjduind că Îi vedeau toți Însemnele prioratului. - Opriți-vă, În numele legii Comunei! strigă el cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
trebui să le demonstrezi din nou. Rainer și Anna se tem de necunoscut. Anna dă semne că vrea să spună și ea ceva. Cei doi bărbați tineri, care clocotesc pe dinăuntru de atâtea seve și energii, sunt gata să se încaiere. Un profesor prevăzător îi desparte, invocând disciplina și religia. E chiar profesorul de religie. Anna ajunge chiar să țopăie puțin de nerăbdare, ca să arate că vrea și ea să spună ceva. Vrea să spună că Hans e al ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prispă cu pragul căpătâi. Dar fețe mai lățoase, mai cornorate, turmă Nășteau sub țarc de gene și se prindeau în șir La hora dezmățată a spaimei, ce se curmă Târziu, când mâini de lună presară tibișir... Și haimana, și pururi încăierat cu vîntul: Din târg, în mahalale; din Schei, în vreun cătun, Un strigăt de-nserare își trăgăna cuvântul Ca o manea de moale și larg: "Hai, bragă bun!" Hazliu și larg, ca turul ce-l vântură șalvarii, Așa sporea un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dintr-o privire Suntem făcuți pe-același calapod, Că eu sunt fumător ... și ea fumează, Eu sting atunci când beau, ea bea cu foc, La poker eu trișez, și ea trișează, Cum dracu' de-am avut așa noroc?! Iar când ne-ncăierăm, o iau la moacă, Dar eu nicicând la față nu am dat, De păr o iau doar când nu vrea să tacă Și-o-njur de mă-sa, fi'nd manierat, Așa că amândoi am hotărât, După o viață plină de
DIVORŢ ÎN STIL ROMÂNESC de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364419_a_365748]
-
câteva bancnote: Culca-te și tu, ajunge pe azi...” Va să zică, Amorosu este peștele fetei! Autorul conduce acțiunea cu dexteritate, cu un real talent, scenele sînt veridice, plastice, cuvintele capătă valoare de simbol! PENTRU CĂ, ÎN CELE DIN URMĂ... Gigi „Amorosu” se încăierase cu albanezii care voiau să o ducă la Istedgarde, la bordelurile clandestine, cu gratii la ferestre, unde fetele erau legate cu o cătușa de pat. Pentru 100 de euro în plus, în Skelbaekgade, clienții vicioși o bătuseră cu biciul.” Și
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
opinia și numai opinia, întotdeauna la rang de inteligență. Nu aplică absolutizant decât adevărul acoperit de dovadă, în expunerea propriilor opinii, nu e stăruitor în a apăra adevăruri ipotetice, ci doar adevăruri dacă nu demonstrate, demonstrabile. Prin urmare nu se încaieră în luptele spuselor care bat câmpii. Instanța de legitimitate clădită din faptele proprii renovează de fiecare dată orice încercare de știrbire a biografiei sale și anulează ipoteticul sau contorsiunile biografice. S-a spus, de pildă, că este antisemit, pe când evreii
LUCIAN BOLCAŞ. PIERDERILE, CA ALTERNATIVĂ CÂŞTIGĂTOARE A VIEŢII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363811_a_365140]
-
pătrunzători, fața gravă și dură, bărbia puternică.) Într-o noapte, cu o ceată de oșteni credincioși, ageri la minte și la braț, am pătruns deghizați în straie păgâne în tabăra turcilor. Le-am dat foc la corturi și i-am încăierat de s-au măcelărit între ei. Dar năvala lor era de nestăvilit. CONTESA: În disperarea sa a cerut ajutor peste munți. CONTELE DRACULA: Așa-i. Dar voievodul Matei Corvin, din sânge de valah, a fost înșelat de trădători și m-
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
scăderea prețului la cereale, comentând presa comunistă, după război, făcând politică pe marginea șanțului sau bârfind cine cu cine s-a măritat, pe cine l-a prins la vecina, cine a murit sau cine trage să moară, cine s-a încăierat cu trepădușii satului care strângeau cotele obligatorii sau pe cine a mai băgat la chiaburi, cum că i-au luat boarfele din casă lui cutare că nu a plătit impozitele la fisc; despre cartelele și punctele cu care luau pânza
ION BERCA – PREOT VICTIMĂ A COMUNISMULUI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360843_a_362172]
-
a încălzit și l-a topit pe unde a fost cu doamna.. - Bărbat, nu glumă! Și lumea... Lumea din stradă? - Lumea este prost informată și ușor de manipulat. Aia este! Populația este dezbinată. Președintele jucător a dezbinat instituțiile statului, a încăierat judecătorii cu procurorii, și-a pus oameni în toate fotoliile de sus și a dominat... - Păi a avut informații, zic eu. Și a avut papagal ca lumea. N-a fost prost, coane Costache... - Nu, se pare că nu a fost
URA ȘI MÂNIA DISTRUG ROMÂNIA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367065_a_368394]
-
țărănești, care datorită timpurilor, deveniseră din ce în ce mai sărăcăcioase. Cu glas scăzut, fiecare dintre invitați se întreba cum acești participanți la nuntă, frumos îmbrăcați, politicoși sunt aceeași cu cei întâlniți pe stradă, prin târg, pe unde nu-i găseai care furau, se încăierau, cerșeau pe la toate colțurile de stradă și nu puteai să scapi de ei sau puradeii lor care ți se agățau de haine și nu te lăsau până ce nu le dădeai ceva de pomană. Totul se desfășura conform unui protocol foarte
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
lor măcar un dram de tărie. Din experiența acumulată, locotenentul care îi însoțea, știa că după numai două ore mai toți vor fi „căzuți la datorie”. Până atunci îi strunea cu tact, ca nu cumva vreunii mai arțăgoși să se încaiere la bătaie. Aveau însă cu toții de luat armata în piept, aveau cu toții nevoie acută de sentimentul de camaraderie astfel încât nu au apărut incidente. Albert și-a scos din valiză sticla cu palincă primită în dar de la unchiul său din Bihor
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
strigăm de acolo: Hei cine-i aicea Împăratu', în țara unde de-o mie de ani domni oftatul?!» „Tocmai îmi povestea ce spaimă trăsese cu o seară în urmă”, continuă Eli. „în timp ce ieșise la plimbare cu Lupo, care s-a încăierat cu un cățel mic și impertinent, fiind pe punctul de a-l sfâșia. Cu mare greutate i-a putut despărți.” „Îmi mărturisea că, pentru o secundă, a avut impresia că i-ar fi stat inima-n loc, lucru care l-
FRAGMENT DE CARTE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366064_a_367393]
-
duhovnicesc, am considerat necesară o scurtă introducere referitoare la rolul și importanța minții în această confruntare, tocmai pentru a sesiza imperativul demersului teoretic de față. Combatanții acestui război sunt mințile spirituale, cea demonică și cea omenească: „minte cu minte se încaieră la luptă în chip nevăzut, mintea drăcească cu mintea noastră” [1] Armele principale ale diavolului sunt gândurile care se folosesc fie de amintire, răscolind imaginile-reprezentări, fie de imaginație. Lupta este extrem de complexă: gândurile rele au între ele o strânsă legătură
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
de prelungit cu istoria, cu fantasticul și realul, coabitând și dăruind epicului un farmec aparte, așa cum numai în bătrânile cronici se întâlnesc. Astfel se întâmplă atunci când autorul străbate cu nonșalanță potecile de sub Piatra lui Stan, acolo unde s-ar fi încăierat „titanii cu giganții și a fost o luptă pe viață și pe moarte, cu trunchiuri, rădăcini de copaci, cu bolovani și cu tot ce le pica la îndemână. Titanii erau conduși de Joe, stăpânul fulgerelor, cu tovarășul său Vulcan, iar
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]
-
albastră” a casei de cultură din Reșița. La “Semenicul” am realizat pentru prima oara că era ceva care ma lega de acest grup... Era pasiunea pentru sublim... Am admirat travaliul celor care în fiecare joi seara, în camera albastră, se încăierau în apărarea a ceea ce putea fi numit cu adevarat, poezie... Gheorghe Jurma, redactorul ziarului “Flamura” și al revistei “Semenicul” a fost catalizatorul acestui grup deosebit de interesant. Cenaclul “Semenicul” a produs o generatie întreaga de poeți, critici, prozatori... De la Gheorghe Zincescu
DESPRE ARMONIA APARUTA CA URMARE A CUNOASTERII DINCOLO DE APARENTE, INTR-UN DIALOG CU SCRIITORUL SLAVOMIR ALMAJAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355900_a_357229]
-
să aflăm anumite lucruri de la tine. Putem încerca să aflăm ceea ce dorim, cu binișorul sau cu forța. Cred că de aflat tot vom afla, chiar de-ar fi să te jupuim de piele. Însă după aceea șefii tăi se vor încăiera cu noi și asta va fi neplăcut pentru toată lumea. Ce zici, hai s-o rezolvăm într-un fel.” Încăierarea este un sentiment național ! Mai ales aia multiculturală! „Ei bine, banca “Jolliet Mobius” a fost atacată de hackeri foarte pricepuți, care
UNE HARMONIE PARFAITE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355997_a_357326]
-
și cu urechile ciulite maidanez numai spre scârța-scârța pe carosabil a derapaj. Poate și din această pricină, ce veleitar, cârcotaș sau naționalist înapoiat îl urăște de necrolog pe vreun megaintelectual, preferă arma tăcerii mediatice, calculând să mai aștepte până ce se încaieră înșiși intelectualii între ei ca niște ursuleți, neriscând deocamdată, fără Stăpân cert, a vorbi în plus, ca unul ce se știe a fi din clasa de mai jos de mijloc a spiritului, și a-și răci el relațiile, înainte de atâta
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
mărunți să se cațere pe umerii altora mai mari, lustruindu-se singuri? Acela, poetul, avusese „onoarea” să fie coleg cu el, redactorul, și nu invers. Se ceartă doi vecini pe lucruri mărunte și se dușmănesc toată viața. Ajung să se încaiere, unul din ei este rănit, cade la pământ iar celălalt continuă să-l lovească fără milă. Și mai mult: nu lasă pe nimeni să îi acorde ajutor și stă lângă el până când se convinge că a murit. Ceea ce nici un animal
ŞI TOTUŞI IUBIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356752_a_358081]
-
Acasa > Strofe > Timp > IARMAROC Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Dau roată pescărușii Rostogoliți prin aer În iarmaroc intrușii Adeseori se-ncaier' Un bâlci la cari, ehei Mergeam și eu, copil Prin anii blonzi ai mei În mai sau în april Semințe și sugiuc Batiste, pleduri, pături Păpuși de cauciuc Și cozi de lemn la mături Fitile, gaz de lampă, Cârlige pentru
IARMAROC de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355687_a_357016]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > BALADE-N ACOLADE 2 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2123 din 23 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Epitalamuri se încaieră domol la focul prânzului festin cu ochii umezi sorb licori ce jinduie-n balade arginturi din ninsori și-un vis buimac de zori -Ce prăvălatec e riscantul pas cum să te las refugiul meu d-o viață? ai mers cu pas
BALADE-N ACOLADE 2 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369064_a_370393]
-
să crească și să se înmulțească mai mult decât toate viețuitoarele la un loc. Într-o parte a planetei sunt așa de mulți și așa de înghesuiți că mirarea însăși nu știe cât va mai dura până iarăși să se încaiere...... ȘI unde credeți că au dus toate acestEA ? La Modificarea Așezării Inițiale a MASEI Planetei ! Cât timp rămâne valabilă ideea Bing- Bang, suntem obligați să o acceptăm și pe cea a PrimuluI ImpulS ! La declanșare, acest impuls a stabilit o
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
de bază în această închegare care pare paradoxală: potrivirea. Cum așa?! Dacă în toate scenariile de comedie în cuplu protagoniștii se ciocnesc între ei, unul e mai încuiat, altul mai agil, și așa mai departe..., dacă eroii cuplului comic se încaieră și se tachinează unul pe celălalt, unde-i potrivirea? Este! Tocmai de aceea și există cuplul. Gâlceava care se joacă aici începe și se fundamentează cu intuiția, cu palparea momentului, presupunerea reacției, prevederea replicii celuilalt. Este vorba de ridicarea la
ALEXANDRU LULESCU. ACTOR DE CUPLET ŞI DEOPOTRIVĂ DE MONOLOG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353519_a_354848]
-
a fost Topsi. Unii au sfârșit otrăviți dar el, desi fără școală, nu mânca decât din mână noastră. Alții au fost calcați de mașini, dar el traversa stradă mai atent decât mulți pietoni. Era câinele întregului cartier. Sarea gardul, se încaieră cu maidanezii, venea acasă rănit și cu urechile șuvițe, dar totdeauna victorios. A lăsat mulți urmași, ani de zile după moartea lui vedeam prin vecini căței care îi semănau leit. Cand plecăm acasă la apartament ne conducea până la insula de
ÎNTÂMPLĂRI CU CÂINI de DAN NOREA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353814_a_355143]