1,349 matches
-
Ha, ha, ha! Tu vei veghea neputincios din mormânt, iar eu îți voi conduce împărăția! - Fii blestemat și niciodată să nu poți pătrunde în cetatea mea! Îi face semn căpitanului Preda și iese vijelios. Cei patru coboară în curte și încălecă armăsarii. La poartă Preda strigă: - Deschideți! - Dar boieri dumneavoastră, de ce nu mai poposiți câteva ceasuri, până apar zorile? Călătoria în toiul nopții este primejdioasă mai ales că prin aste locuri bântuie tâlharii. - Nu-i treaba ta! Deschide odată sau te
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
voastre. - Mai puțină liniște, căci gândurile și dorul de nevasta mea mă vor năpădi din nou. Ele mă ucid cu fiecare zi care se scurge. O aștept să mă viziteze iarăși de la miezul nopții până în zori. Ajunși sub stejarii seculari încălecară și fără grabă porniră la un trap printre copacii stufoși pierzându-se în adâncurile codrului. După câteva săptămâni, mâhnit și decepționat că nu se înțelesese cu fratele său, Radu, prințul slăbise și pălise îngrozitor. Dorul de soție îl chema de
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
nu te îndemne necuratul să pătrunzi în grotă. Îi zici să vină în grabă la castel pentru treburi importante. Apoi, să faci cale întoarsă și să nu-ți arunci înapoi nici măcar o singură privire. A doua zi, dis-de-dimineață, căpitanul Preda încălecă pe murgul său, țâșni ca o săgeată pe sub arcada de la poartă și se pierdu printre trunchiurile bătrânilor stejari. Pe la prânz ajunse la poalele Munților Căpățânii. Pentru el nu era un ținut necunoscut, fiindcă aici se retrăsese de multe ori, își
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
din cel mai întunecat turn al castelului. Tocmai când de după vârfurile golașe ale munților răsărea luna, de la colțul clădirii apar două umbre. O a treia le aduce trei cai și pe șaua unuia dintre ei leagă o ladă. Celelalte două încalecă și se îndreptă în tăcere spre ieșire. O mogâldeață le deschide poarta și o închide la repezeală în urma lor. În jur plutește o liniște apăsătoare tulburată doar de tropotul cailor. Principele Valdescu și căpitanul Preda, căci ei sunt, pătrund în
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
privirile iscoditoare ale necuratului. Brrr! Ptiu, piei drace! Dar nu termină vorba că o flacără îi aprinse mantaua. Se aruncă disperat la pământ și spre norocul său nimeri într-o băltoacă. - Niciodată să nu te joci cu diavolul. Cei doi încălecară. Căpitanul, pentru a prinde curaj, simți nevoia să-și audă glasul și povesti o amintire din anii copilăriei. - Când eram mic, ca să-mi întărească Dumnezeu îngerul păzitor, mama îmi spunea să scuip în sân, să-mi fac semnul Sfintei Cruci
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
cu blândețe: - Nu-l mai deranja. Vrăjitoarea a făcut o înțelegere cu el ca să fie martor la operațiunea noastră. La urma urmei el rămâne paznicul de temut până la ruperea vrăjii. - Nu-i place figura mea! - adăugă ca pentru sine și încălecă. - L-ai iritat cu acele cuvinte sfinte interzise în împărăția sa. Pe dată doi porumbei albi făcură câteva rotocoale printre arbori și în final se așezară câte unul pe umărul drept al călăreților. - Asta ce mai este? - întrebă nedumerit căpitanul
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
lada cu galbeni. Căpitanul cu apa până la brâu abia urcă pe mal. Împreună aruncară pământ peste comoară. - Gata căpitane, putem pleca. - Fără să o dăm în primire!? - Îți arde de glume cu împielițatul? Suntem sub vrajă numai până în zori.. Când încălecară un foc gălbui se iscă chiar din locul unde îngropaseră comoara. - Să ne grăbim! Începe jocul galbenilor. Ocolesc lacul pe marginea cealaltă până la locul unde ascunseseră primul galben. De acolo se ridică o flacără aurie destul de firavă. Întorc capul și
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
Se învecinau cu pământurile. Să fi avut vreo șapte-opt ani, când a scos caii pe câmp, să pască. Ca printr-un făcut, aceștia au ajuns pe pământul lui. Când l-a auzit pe Marin țipând și înjurând, a apucat să încalece un cal și a tăiat-o spre Moșteni, în largul câmpului. Marin, după el. Inima îi bătea să-i iasă din piept. Era gata-gata să-l prindă. La un moment dat, uitându-se înapoi, l-a văzut rămas în urmă
BLESTEMUL CAILOR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1488466095.html [Corola-blog/BlogPost/381538_a_382867]
-
părut mie cam beznă, tot drumul, dar m-am gândit că o fi de la emoții. De-abia ajunsă la locul de parcare, unde mi-am petrecut următoarele 30 de minute, mi-am dat seama că mersesem cu luminile stinse. Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea primei zile din viața mea de șoferiță. N-am mai întâlnit niciodată, de-atunci, camioane stricate în intersecție, nici n-am mai uitat să aprind luminile, iar la 5 dimineața nu mă
Luminițele de la capătul mașinii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20806_a_22131]
-
secției, înțelegându-le păsul, da’ știți că mă puneți pe gânduri, mânzocilor? Ori poate confundați manejul cu vreun țarc de rodeo din Texas? Ați venit încoace cu capul împuiat de filme Century Fox, ho, ho!... În cele din urmă a încălecat totuși: o gloabă cu nume generic, Rezerva. Firește, ținută la coardă. Își merita cu prisosință Rezerva numele, nimic n-o îndupleca s-o ia la trap măcar. Zadarnice erau imboldurile din călcâie, zadarnice smuciturile frâului, pasul plictisit al animalului nu
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1487514673.html [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
fi fost în a doua sau în a treia lună de noviciat, când îi dăduseră, spre uimirea sa, în grijă un cal. Unul adevărat, dintre cei de care nu i se îngăduise până atunci să se apropie. Nu să-l încalece, ah, nici n-ar fi îndrăznit să spere așa ceva, ci doar să-l poarte de frâu până la poarta arenei. Mai fuseseră desemnați pentru o treabă identică alți vreo trei - patru dintre începători, domnul Gaiță în persoană îi alesese, nu bănuia
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1487514673.html [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
măcar cum te cheamă, dacă pleci,/ spune-mi măcar cum te cheamă.” Astăzi Nichita ar fi fost la 80 de ani un moș de poveste cu o barbă ca a lui Homer. Dar s-a dus de tânăr... „ Eu voi încăleca/ pe un armăsar alb/ și-mi voi agăța ploile,/ cercel sunător la ureche, /să mă auzi când trec.” Te auzim mereu Nichita! Trecerea ta e o frumoasă primăvară peste frunțile noastre. Ion Ionescu- Bucovu Referință Bibliografică: MEDALION LIRIC- NICHITA STĂNESCU
MEDALION LIRIC- NICHITA STĂNESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 by http://confluente.ro/Medalion_liric_nichita_stane_ion_ionescu_bucovu_1364543021.html [Corola-blog/BlogPost/345475_a_346804]
-
a fost prea dulce”; Veselie; Vramniță construită prin suduire; Verjelul, horă unică în an, ocazie prinsă ori ratată; Vioara speriată de țăranul uriaș Gheorghe „plângea o melodie învălmășită”; Vaida și fiul lui cu nume-titlu: Simionu li Vaida; „Vara aceea am încălecat capra Cârnei, vaca ei, cum ziceam noi în bătaie de joc”; „vreo zece ani de agoniseală, pe șantierele de la oraș” pentru un clopot de suflet; „Vaca Vioara care mă fugărea pe pășune când o pășunam dimpreună cu ceilalți copii de
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Salamandrofobie_si_emotia_locomotivei_la_ceapa_din_vecini.html [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
tornada cu fir alb răsucit cum e mița de lână de oaie pe fus melodia se desface în sunete grave nebune și te-ntunecă norul și te-amenință cerul când se ceartă cățeii pe țâța de lapte golită și se-ncalecă loc să apuce mai aproape de pielea fierbinte-a cățelei numai piele și os când se-ascunde porumbelul rotat cu cap alb sub aripă sau degeaba își cată cu ciocul penajul ce-i acoperă sternul când te scuipă pisica și-și
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1484377383.html [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
în soare într-o duminică frumoasă departe de asfaltul încins al orașului. Își trecu degetele prin par,ofta...o mai privi o secundă lungă...apoi fluiera ușor. Sub privirile ei uimite,calul apăru alergând ușor și dintr-un salt el încalecă. Aproape că zâmbi. Zâmbi și el...cu ochii întrebători. "-Ai cal...avea vocea ușor răgușita ...și el îi simți rezonanță până la cele mai ascunse corzi ale sufletului lui de bărbat singur.Prea singur...și de prea mult vreme. Începu să
POVESTE DE DRAGOSTE(1) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Poveste_de_dragoste_1_.html [Corola-blog/BlogPost/371188_a_372517]
-
acum cum vine. Văd o fântână cu fluturi mari albaștri Văd Cerul luminos cu sclipitorii aștri! Este Realitate ceea ce simt acum? Sau sunt deja acolo...la sfârșit de Drum? Un cal alb, minunat, galopează-n grabă... Se-nclină și-l încalec, îmbrăcată-n mantie albă. Uniți ca-ntr-un gând ascuns, zburăm pe acel drum. Tot ce-am visat odat', s-a transformat în...scrum! O arsură în piept mă trezește...și privesc Văd fețe mirate și... toate-mi zâmbesc. Ce
CALUL ALB... de DOINA THEISS în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 by http://confluente.ro/Calul_alb_doina_theiss_1371939982.html [Corola-blog/BlogPost/364034_a_365363]
-
vocația onoarei și care din cuceriți să ne învețe să fim un popor mândru și demn care nu se lasă călcat în picioare. Or ce vedem acum în perioada postcomunistă ? Că indivizii umani cei mai hoți, setoși de putere au încălecat pe grămada de bucate a țării și au jefuit cât au putut. Iar restul populație ce a făcut? În loc să se adune, să se organizeze și să arunce peste bord clasa politică jefuitoare, muncitorii, românii ceilalți aruncați în șomaj, medicii au
PSIHOLOGIA ŞI PEDAGOGIA POPORULUI ROMÂN de MARIA CANTUNIARI în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 by http://confluente.ro/maria_cantuniari_1436600259.html [Corola-blog/BlogPost/377390_a_378719]
-
soțul Reviste porno va citi. N-avem conștiința tragediei Și totul luăm „a la légere“ Noi, campionii bășcăliei Am compromis orice mister. Avem o scuză de fațadă: „Lasă, că merge și așa!“ Trădăm la primul colț de stradă Și-apoi încălecăm pe-o șa. Senzația e de plutire De infinit parașutism Noi am făcut mișto subțire Și de marxism, și de fascism. Ce Decebal și Burebista? Ce patriotul cărturar? Trăiască Mița Biciclista Și berea rece la pahar! Mitică veșnic să trăiască
ROMÂNII E DEŞTEPŢI! ... NE AMINTEŞTE ZEFLEMEAUA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434997324.html [Corola-blog/BlogPost/365890_a_367219]
-
-mă să dănțuiesc Terne shiavorăia, muk-ma te khălau Când ei veni-vor, țiganii Kana avenatar, le Romă Te vor găsi pe nicovala Arakhăna-tu pe kovantsa Cu ochii închiși. Phandade yakhăntsa. Fugi, luno, luno, luno Nash chonotanie, chonotanie, chonutanie. Deja am încălecat caii. Aba anklistem pe grastende. Tinere, lasă-mă, nu calcă pe Terneia, muk-ma, na tho o punro pe albeața mea apretata munro parnimos muhliardo Călărețul se apropie O grastiari pashol Bătând topa câmpiei Marindoi e davuli le anlinjeski În fierărie
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_nutu_carpaci_1478848275.html [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
și.. ne vor sfâșia ca pe niște cepe amintindu-și și de noi pentru moartea Botezătorului. -Chiar crezi asta? Să mă ierți luminate tetrarh dar ești puțin naiv, spuse Irodiada cu neîncredere. Noroc de mine pentru că altfel te-ar fi încălecat acest Ioan cu prostiile lui despre post și pocăință. Ți-am fost alături și ți-am dat tot ce putea să-ți ofere mai mult o femeie. Este așa? Iar decizia cea mai bună pe care ai luat-o a
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_condur_1429947278.html [Corola-blog/BlogPost/369829_a_371158]
-
vampirii sunt răpuși. Oștenii îi aruncă în coșciuge și îi acoperă cu pământ. Odată treaba terminată vânătorii se privesc unii pe alții cum sunt mânjiți de sângele împroșcat de la vampiri. CĂPITANUL SASU: Să căutăm un izvor să ne spălăm. Oștenii încalecă și se pierd în pădure. INT. / SALONUL DIN CONAC / ZI În interior, în salonul de oaspeți, pătrunde căpitanul Arnăutu. Boier Ciocoiu îl întâmpină cu brațele deschise. BOIER CIOCOIU: Ei căpitane, cum a fost? CĂPITANUL ARNĂUTU:(morocănos) Un adevărat măcel. BOIER
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iii_s_ion_nalbitoru_1390584645.html [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
și-ntr-o jumătate de oră era în Culme, unde a găsit calul înfășurat de-un tufan. L-a desfăcut în grabă și, făcând colac funia pe care a prins-o de oblâcul de la șa, abia a reușit să-l încalece. Îmboldindu-l fără milă în coaste cu tocurile cizmelor, l-a făcut numai spume până a ajuns în Vâlceaua Bejanului, unde i-a dat drumul prin pădurea de goruni. Cum vremea era atât de urâtă, că niciun câine nu te
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
februarie 2014 Toate Articolele Autorului Amintire-ndepărtată, te-ai strecurat magic în cămașa iubirii cusute cu răbdare și speranță! Veșmântul tău fraged nu-i ros de molia vremii, în muguri de noapte. Răzvrătită, te-ai prins în talianul Mnemosynei, ai încălecat pe caii cu copite de bronz și coame de aur dăruiți de Poseidon, iar armăsarii-au galopat pe poteci arse de dor. Știai că nu m-am resemnat și, ademenitoare ca o fecioară cu sânul dezvelit, ai risipit îndoiala din
JUBILARE ÎN STROPI DE VERDE CRUD de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Jubilare_in_stropi_de_verde_c_mihaela_oancea_1391945587.html [Corola-blog/BlogPost/341220_a_342549]
-
Acasă > Redacția > Autori > MIHAI LEONTE, BIDIVIUL TIMP..... Autor: Varvară Magdalena Măneanu Publicat în: Ediția nr. 858 din 07 mai 2013 Toate Articolele Autorului BIDIVIUL TIMP..... Mihai Leonte Încalec pe bidiviul timp, Căci el sigur merge înainte, Nu-mi cere nimic în schimb, Nici măcar să fiu cuminte. * L-am potcovit pe bidiviu, Cu mult frumoase amintiri, Pe care le păstrez, le știu, Ale vechilor și noilor iubiri. * Cu bidiviul
MIHAI LEONTE, BIDIVIUL TIMP..... de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Varvara_Magdalena_M%C4%83neanu.html [Corola-blog/BlogPost/341040_a_342369]
-
rămăsei. Și cât i-a ajutat întregul sat... Dar iată că de la târg Pătru se alese nu numai cu un armăsar de toată frumusețea, dar și cu un dușman de temut. După ce se tocmi la preț cu vânzătorul armăsarului, îl încălecă dintr-un salt, apoi luându-și soția de subțiori o aruncă lângă el și porniră la galop pe ulița satului către casă. - Dragul meu, dacă baba ne aruncă vreo făcătură? - Să fim tari de înger și să nu credem în
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412878111.html [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]