132 matches
-
meu, deși bătrân, dar om vesel și primitor, mă însărcină să invit la masă de Sf. Neculai pe toți prietinii mei din oraș. Îmi aduc aminte că atunci, cu ocaziunea acelui banchet, am scris eu însumi învitațiunile cu litere chirilice încălecate unele peste altele după moda veche, puind în fruntea fiecărei scrisori următoarea adresă: Onorat d-sale boierului... mare agă sau mare ban, sau mare spătar, după rangul fiecăruia; singura dată când am uzat de titlurile cu care Vogoride sperase să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mare credință în descântec, că se vindecă. Autosugesștia de care am mai amintit! Uite așa se prostește lumea! Dar cel care cu adevărat se pricepe la vindecat este Gheorghe a lui Iftenie Cucu. Dacă are omul o scrântitură, un mușchi încălecat, un picior sau o mână ruptă, ferească Dumnezeu, el este cel mai bun doctor, nu taie nimic, aranjează, pune în lopățele și, când știe el că s-a vindecat, scoate lopățelele și dă drumul omului sănătos. Așa s-a întâmplat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de băut, pictează, ceva din caietul de aseară l-a mișcat într-atât, mărturisirea Anei, Sunt tot murdar de vopsele! își șterge degetele de șorțul legat de mama în jurul lui, pe șorț într-o învălmășeală de nedescris se pot distinge încălecate toate vopselele folosite de el în tablou, măsoară cu palma deschisă de la capătul pânzei din dreapta și ajuns la locul de el știut își freacă dosul palmei de galbenul de soare abia pus, nu mai folosește cuțitașul, și palma lui mânjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ciucurii de palate, pagode, temple, statui năpădind-o până în vârf, copleșind-o ca merele care rup ramul într-un an de belșug, iată sfințenia și cântările ce-o învăluie, iată piatra albastră și caolinul, iată marmura și malachita, iată terasele încălecate, balustradele în zig-zag, treptele, mii de trepte... Iată ferestrele mici ca de bunkere, iată coloanele și iată bolțile, iată acoperișele suprapuse. Iată luminile pierzându-se în Lumină. În amurgul greu muntele strălucea, mai încărcat de podoabe decât oricare altul, munte
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
care apăsa permanent asupra celor ce oficiau la �Europa liberă�, fără îndoială cel mai ascultat post de radio străin în limba română, în țară. Dar îmi dau seama că am încălcat rău cronologia acestor memorii și ele, de fapt, repet, încălecate. Pentru că, primele capitole evocă întîlnirile cu scriitorii și oamenii de cultură din țară veniți în călătorie la Paris. Emoționantă este descrisă prima vizită a lui Marin Sorescu în septembrie 1965, plimbat, seara, cu mașina unui prieten, să ia contact cu
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
Am văzut, ceva mai devreme, așezat pieziș pe colțul unui bulevard al Capitalei, un afiș stradal numai bun de băgat lumea în sperieți. El reprezenta un fel de monstru cu gura larg deschisă și înțesată cu colți uriași, ascuțiți și încălecați, precum vârcolacii din serialele Twilight. După lămuririle care însoțeau imaginea fiarei, ea era una din gașca celor 256 de hiene care au votat în Parlament pentru a-l suspenda pe Traian Băsescu și pentru a-l apăra pe Adrian Năstase
Parlamentarii care au votat suspendarea, comparați de PDL cu o haită de hiene () [Corola-journal/Journalistic/43497_a_44822]
-
conturul celuilalt intensitatea simțurilor după temperatura sângelui prin zidul din spate a scos capul cel căruia i l-am tăiat amândoi (să nu îndrăznești să te eschivezi - amândoi!) apoi cea căreia i l-am îndesat cu de-a sila: ecouri încălecate grimase răsfrânte una din cealaltă mototolindu-se reciproc și luând locul trăirii din care scăpaseră ființa potrivnică sieși mormăie groaznic (eu una nu mă pierd cu firea) răstoarnă ezitări o scrumieră (nici tu nu te prea sinchisești) așteptăm să ajungă
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
Constantin Abăluță, Florea Miu, Adrian Pârvu, Anton Jurebie, Ion Maria, Ion Panaite, Marina Ilie publică versuri. La rubrica Invitatul lunii, putem citi interviuri cu Mihai Dinu și Gabriel Chifu, iar Radu Aldulescu se confesează relatând „povestea unei povești”, despre Îngerul încălecat. Eseuri consistente semnează câțiva dintre participanții la colocviul de critică organizat de ASB: Răzvan Voncu, Paul Cernat, Paul Aretzu, Florin Mihăilescu și Radu Voinescu. Un alt proiect al USR, Colocviul romanului românesc, este rezumat convingător prin trei dintre răspunsurile la
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4596_a_5921]
-
galben, proza în elementele care acum formează un întreg perfect omogen? În Cronicile genocidului (titlu poate prea politizat pentru substanța romanului, care este de o natură strict umană, redusă la existența ei de bază), Radu Aldulescu își continuă povestea Îngerului încălecat, care a ajuns acum la aproape șaizeci de ani, în peisajul dezolant al postcomunismului. Robert Stan, zis Satan și Diavolul, se regăsește, parcă cu aceeași surprindere cu care îl reîntâlnește cititorul însuși, în Bucureștiul anilor nouăzeci, paznic în fața unor buticuri
Povestea continuă by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4138_a_5463]
-
degrabă prin forța mizeriei decât prin cea a dragostei. Cei trei, această familie diformă, se scufundă în datorii și sunt nevoiți să se mute la Frăsineni, satul prin care Robert și-a petrecut tinerețea vreme de un roman (în Îngerul încălecat), devenit acum un orășel aflat la periferia zonelor industriale. De aici înainte, ce altceva ar putea descrie Radu Aldulescu mai bine, mai viu, decât banalul vieții din blocurile comuniste (aflate nu numai la marginea unei zone de interes industrial a
Povestea continuă by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4138_a_5463]
-
optzeciștilor, Radu Aldulescu a debutat abia în 1993, cu romanul Sonată pentru acordeon, după care a publicat celelalte romane, care i-au consolidat faima în zona prozei realității detestabile: Amantul colivăresei (1994, reeditat în 2006 la Editura Cartea Românească), Îngerul încălecat (1995), Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare (1997). Dacă nu mi-a scăpat ceva, Proorocii Ierusalimului e al cincilea roman. Cel mai recent, Radu Aldulescu a publicat un nou roman, Mirii nemuririi (Ed. Cartea Românească, 2006, spre finele
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
Sau: "pantofarul, după ce terenul fusese dej(a) defrișat, și-a-ngăduit hîrjoane galante cu istoria. Cum nu avea răbdare să citească două rînduri (să le mai și scrie!), i-a plăcut să-nsceneze istorie", punînd la cale "fel de fel de descălecate și încălecate". Sau: " Dar de unde să știe fîrtații noștri întru neam că România cea mare și frumoasă, în care ei acum se simt în liniște, a fost opera unor burjui cu barbișoane și chiar cu pince-nez-uri?". Explicabil, Vestul nu e încă atmosfera
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
Gabriel Coșoveanu Radu Aldulescu Îngerul încălecat (ediția a II-a, revăzută și adăugită), București, Editura Cartea Românească, 2011, 330 p. Că o lume decrepită și desfrânată poate fi captată într-o lumină poetică, asta o știm de la Dante, Chaucer sau Villon, trecând prin Baudelaire și Arghezi
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
din sărăcia abrutizantă, relativ îndulcită în aburii alcoolului ubicuu, acuplările la granița păgânismului cu grotescul, pendularea între balamuc și închisoare - toate acestea formează pasta groasă și înțepătoare din care răzbate o explicație cu iz de legendă, preluată în metafora înger încălecat. Umanitatea feminină, strânsă la o pomană din satul de rudari pe unde trec destinele romanului, comentează apariția răului pe lume în termeni naivînfioraț i: „Mă vait că asta vra să zică că femeia l-a încălecat pe dracu’ și dracu
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
va trebui, peste o clipă, să aprindă lanterna. Ar fi vrut să se îndepărteze fără zgomot, tiptil, dar ceva mai tare decât el îl împingea să vadă ce se întâmplă. Umbra se întinsese pe burtă și Celebi auzi, printre bătăile încălecate ale inimii sale, pocnetul cuielor și scârțâitul capacului de lemn al sicriului. Clefăiturile ce răsunară după aceea în liniștea cimitirului făcură ca ghemul mațelor lui Celebi să se desfacă cu un zvâcnet. Simțind că e gata să se slobo zească
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
insistă englezul. Fără nici un răspuns, Alatriste se duse să-și ia capa și și-o aruncă strânsă pe un umăr, lăsându-și liberă mâna ce manevra spada, pentru orice Împrejurare. Caii nu erau departe și Își târau frâiele pe jos. — Încălecați și plecați, zise În sfârșit. Cel numit Steenie nu se mișcă, mulțumindu-se să-și consulte camaradul, care nu pronunțase nici un cuvânt În spaniolă și nu părea să Înțeleagă limba. Din când În când schimbau câteva vorbe pe limba lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
străinătate. Pe de altă parte, familia lui Max și grupurile aristocratice favorizară din umbră această afacere, din care puteau trage profit în cazul unui seism social. Impresia în aceste cercuri era că organizația ilegală va putea fi la timp oportun încălecată și dominată de regia din umbră a aristocrației. Conspiratorii sperau și ei același lucru: să înlăture după izbândă și după familiarizarea cu treburile publice pe Hangerliu și toată tagma lui. Deocamdată, ambele tabere, conștiente de rezervele mentale reciproce, mergeau solidar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întindeau în lut, cabluri roze și negre se desfășurau de pe uriașe mosoare de cherestea, mai înalte decât omul, și scheletul de beton se ridica obnubilîhd o fâșie de București după alta, sufocîndu-i vegetația foșnitoare și astupîndu-i frontoanele, gorgohele, cupolele, terasele încălecate unele peste altele. Cofrajele de placaj și fier forjat, neregulate și precare, schelele pe care suiau muncitorii, mașinile de turnat asfalt scoțând valuri de fum, noii stâlpi electrici de beton, depozitați în stive, și care aveau să înlocuiască ruginitele crucifixe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rămână una obișnuită. Caria avea ochii oblici și întunecați ca ai pisicilor, cu ceva zbanghiu în ei, și un râs de femeie coaptă care-i lipea pe față, ca-ntr-un colaj artistic, buzele ei viitoare de la treizeci de ani, încălecate, vinovate și fățarnice, translucide ca pielea cu fire de sânge a rimelor. Ea era șefa între cele două fetițe, ea inventase "tichitana" și, de-a lungul săptămânii, cele mai multe vânătăi, înțepături și zgârieturi le-am căpătat de la ea. Chiar din primele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
huruiau pe Ștefan cel Mare, la casele și curțile din prim-plan, în care foiau cunoscuți din vedere și-n care știam fiecare fereastră, firidă, țiglă de pe acoperiș și copac, până la cele de mai departe, de pe străzile din spate, case încălecate unele peste altele, amestecate cu crengi contorsionate de arbori și cu fire telefonice, cele mai multe construcții cubiste dintre războaie, cu cîte-un geam rotund ce lumina scara interioară și ferestre dreptunghiulare cu o rafinată, neobișnuită proporție între lățime și înălțime. Mi-aș
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu disperarea înecaților, dâmbul din față al fetelor cu care jucau, încercînd să-nfigă degetele adânc în brazda lor dintre pulpe. Vasili, căruia se părea acum că visează, văzu cu uimire cum și muierile, care în satul lui, chiar și încălecate și pătrunse, nu știau mai mult decât să-și țină bărbații după umeri, abia întețindu-și, cu ochii strânși, răsuflarea, apucă bine, cu nădejde, parul fierbinte prin cămeșoaiele bărbătești și-l întărită cu dibăcie. Și deodată, pe când se strângea mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uitase mimica omenească. Mircea se simțea ca desenat într-o bandă cu eroi legendari, încă nu îi venea să creadă. Ridicase capul și-l privea pe indian drept în față, fascinat de cerceii lui spiralați, de zâmbetul lui cu buze încălecate, neadresat copilului și nici altcuiva. Ce avea să urmeze? Ce-avea de gând Omul Șarpe cu el? Nu-i era frică deloc, zâmbea la rândul lui cu toată fața, zâmbet de copil și de sărac în duh. Și Omul Șarpe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ciucurii de palate, pagode, temple, statui năpădind-o până în vârf, copleșind-o ca merele care rup ramul într-un an de belșug, iată sfințenia și cântările ce-o învăluie, iată piatra albastră și caolinul, iată marmura și malachita, iată terasele încălecate, balustradele în zig-zag, treptele, mii de trepte... Iată ferestrele mici ca de bunkere, iată coloanele și iată bolțile, iată acoperișele suprapuse. Iată luminile pierzîndu-se în Lumină. În amurgul greu muntele strălucea, mai încărcat de podoabe decât oricare altul, munte sculptat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
turnul clopotniță care a străjuit celebra mănăstire Curtea de Argeș și acareturile până la 1885, când Andre Lecomte du Nouy, restauratorul angajat de regele Carol I, a decis dărâmarea aceluia. Una înfățișează doborârea unui leu roșu de către un dragon verde, iar cealaltă - dragonul încălecat împuns de un mamifer cu corn/coarne, probabil un bovideu sau un cervideu vopsit în roșu - maroniu, culoare obținută prin oxidare. Cea de-a doua imagine a fost reprodusă după revista lui B.P.Hașdeu, „Columna lui Traian”, de către Romulus Vulcănescu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
de ocupație. Londra - Agenția Reuter transmite că locotenent-colonelul Gamal Abdel Nasser, membru al consiliului... Dă, dragă, difuzorul ăla mai Încet! Apoi În șoaptă: Doarme fi-tu! Uite ce ți-am adus! și ia pânza de pe coșul de nuiele. În coș, Încălecați, unul peste altul, colcăie mormanul de raci În necontenită și molcomă zbatere, cleștii se Încurcă, mustățile se ating, adulmecă, un rac mai mare Încearcă să răzbată la suprafață și reușește după un lung efort. Cu banii, dacă n-ai, altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]