27,938 matches
-
trei ani, plângea întruna și nu înțelegea deloc ce se întâmplă cu el. N-aș putea să spun cât am fost eu în stare să înțeleg, îmi amintesc însă că atât călătoria până aici, cât și ciudata ședere într-o încăpere plină de femei străine, mi s-au părut de-a dreptul o excursie excitantă, poate ușor periculoasă. La urma urmei, și contele Monte Christo a stat în închisoare, însă eu nu eram sigur dacă mă aflu într-o închisoare adevărată
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
când domnul Prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu a zis la televizor să ne retragem trupele din Irak, Afganistan și... Adică, și - atât! - ca să nu avem vorbe... Phui, Dumnezeule! -Așă-așă, a zis soacra lui Haralampy. Să ne aducă copchiii acasă... În încăpere a crescut brusc tensiunea, fiindcă prietenul a ripostat violent împotriva retragerii dând cu bărdaca de cimentul sufrageriei (noi nu avem parchet și nici gresie, fin'că e alunecoasă și ține rece la tălpi), așa că am avut și pagube de război
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
cînd, și-l scutură, pe el, păpușa, altfel, bleagă. În el se acumulează, cu fiecare pedalare înapoi, o cantitate tot mai mare de minus-viață. Un personaj pe o singură axă, fără memoria scării, sau măcar a ferestrei, păstrînd doar conturul încăperii. Izolat și trăitor în eșecuri pe care singur și le provoacă, speriat de propriul nume ca de-un blestem, dandy-ul român al deceniului patru e, de fapt, un anonim. Totuși, își dă, ici și colo, importanță, își ia refuzul
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
bine din ochi, fără nevoia de a apela la vorbe ticluite, într-o casă de poet! Cum e de așteptat de la un liric cu trup și suflet, cuvintele sunt protagonistele întâlnirii. Însoțite de gesturile binevoitoare, mă poartă blând dintr-o încăpere în alta, ca printr-un vis pe care parcă l-am mai trăit cândva, decorat cu piese de artă, mobilier din esențe de lemn rar, sculptat cu migală, adus de poet din îndepărtate colțuri ale lumii, sau tablouri cu dedicații
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
a găzduit, în diverse perioade istorice, pe aproape toți deținuții politici din România. Apoi mă invită să arunc o privire în interior. Agitând o lanternă care refuză să funcționeze în ciuma din întuneric, ocolind culoarele întunecate ale Jilavei. Pereții tuturor încăperilor poartă diverse amprente. Unele de la foștii locatari ai închisorii. Altele, sub forma unor dungi negre, indică nivelul inundațiilor din trecut. Fortul se află la o adâncime de -10 metri, într-o zonă unde nivelul pânzei freatice este foarte aproape de suprafață
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
pe drumul lung de la belgrad în scopuri curative asta e. FIȘĂ CLINICĂ Față de slăbiciunile omului țara e bătrână pacientul declară ninge negrăit asemeni logicii matematice melodică e întâlnirea cu sufletul la frontierele sănătății firave nămeți de ninsoare asupra posibilului aproape de încăpere momentul critic al adevărului la întrebarea dacă și-a luat temperatura la ora șase a răspuns timpul trebuie să aibă sens dar țara s-a amestecat prea mult în treburile omenești și a devenit bolnavă. IARNĂ GALBENĂ Struguri negri ai
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
întunecă acolo în adânc amănuntul domnește un licăr o pală de vers ființă de aer nu se întrupează nu încă e încă devreme pentru o slujitoare a verbelor poate ar trebui să îngenunchez să mă rog Hohot Locuiești într-o încăpere saturată de substanța emoției răsfoiești albume străine în care nu te mai recunoști ridul își are drumul său printre bezne te prefaci a nu auzi șoaptele din peretele casei din zăpada lui purpurie ele te cheamă te cer noaptea își
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
la îndemnul sau la rugămintea cuiva nu mai mult de o propoziție despre aducerea ta din întunericul spart al unei păduri cu întuneric cu tot e ca și cum ai da drumul unei păsări din pumni îți aduci aminte că e o încăpere unde un bărbat și o femeie își schimbă pielea și tac o pană de pasăre căzută pe-asfalt pare o insulă-n care lanurile de orez ard iarba și clopotele au uscăciune în glas femeia și bărbatul hrănesc veverițele cu
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
tocmai când aștepți să-ți îmbraci jerseul de marinar și să-ți speli mâinile în micul golf unde soarele roșu răsare chiar din palmele tale. piatră și chiparoși ca niște blănuri negre și ude făcute sul. o sută douăzeci și opt de încăperi cu mobile pompeiene prin care bântuie boala. și spaima. le-am numit achilleion. când îmi amintesc privirea lui ațintită spre umărul tatuat pielea gâtului mi se umple de pete abia perceptibile. stigmatele wittelsbach. e din nou amiază în salonul de la
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
argintie, cu aripile arse de un foc alb; ploua mărunt iar ei, nici n-au văzut scânteile ploii fiorul ei de febră străvezie. Dar acum când vorbesc lumina e neagră stă sprijinită de ușorul ușii gata să se prelingă în încăpere să se așeze pe masă și să răsfoiască ultimul manuscris răsuflarea lui de pe urmă.
Nu-l văzuseră by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/5251_a_6576]
-
punct prin care poți privi lumina dinăuntru, restul e lemn închis. Un singur loc din afară, și pe acela încăpățânata asta l-a dibuit și vine, complet nepăsătoare la strigătele prin care specialiștii încearcă s-o alunge. Ea vine, luminând încăperea cu așteptarea, cum se ivește-un gând subtil în inima noastră spirituală și ne repetă cântecul și rostul căutării, fie că auzim, fie că nu, „pătrunde în întunericul cu adevărat tainic”, cu ochii ficși ni se așează-n față, fricoasă
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
din labele unei sălbăticiuni 2) Dumnezeu își încordează arcul. Săgeata Lui îmi înșfacă haina Și mă plimbă pe cer Dedesuptul meu îngerii saltă acoperișurile clădirilor Ca pe capacele unor bomboniere Văd casele în care am mințit și am fost mințit Încăperile în care am înșelat și am fost înșelat Coridoarele pe care aproape am ucis și aproape am fost ucis Mă redescopăr tremurând de furie atunci cînd mișeliile erau îndreptate împotriva mea Și liniștindu-mă că nu putea fi atât de
Cântec de mulțumire pentru Iehova, Dumnezeul meu () [Corola-journal/Imaginative/5397_a_6722]
-
complotăm, o producem, nesiguri prin liniști dense, apoase, așa cum e vremea cînd te oglindești într-o mamă, nimicitorul nu mai tace din gură, drumul pînă la inima ta e lung, inima ta e foarte departe, o balerină nebună prin mari încăperi de odinioară *** Pentru Cis și pentru baciul Ioan Moldovan Cade adînc în noi grăuntele conștiinței morții, tu și eu suntem tare departe și privim lanurile întinse și secerătorii, în moartea mare, crește desfrînarea, floarea prăduitoare *** Lucrează liniști mari la alcătuirea
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
stare mă face să uit de toate când o îmbrățișez pe Aila o nouă lume se deschide în fața lumii * un tren cu niște aripi mari mă îndepărtează de Aila e un fel de aer cu iz de mare în această încăpere suspendată desupra lumii și-n gustul mării Aila și-a făcut un culcuș numai al ei totul în jurul meu miroase a mare e ca și cum Aila și-ar fi pulverizat epiderma deschid fereastra și o respirație nouă pătrunde prin mine Aila
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
în cenușa de dincolo de ziduri nu întoarce umbra pe cadranul Ahaz. XXXII. (greșeala celuilalt) 1. Umbra mâinii de deasupra strălucitoare m-acoperă, taie în carne din stânga spre dreapta semnul arătat în odaia închisă. 2. Ațintirea flăcărilor tulbură bezna din unghiurile încăperii până când gura de umbră ridică vorbe zguduitoare; de prisos vărsarea apelor mari - nu apropie lumina de buzele calde; vuiește în pâclă flamura și se uită alcătuirea din pisc, măcar că stă reazem trupului înspumat și tălpilor din mâl. Drept în picioare
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Chiar îi verificară sexul, după ce-au pus-o să se dezbrace pentru un consult sumar. ș...ț Transfugi-infractori-trădători, într-acolo bătea statutul rezidenților din Treiskirchen, preluat numaidecît de Mariana cînd cele două gardiene au condus-o în așa-zisa încăpere pentru carantină amenajată într-un fost salon de baluri, transformat într-un grajd-pușcărie cu drugi de fier la ferestre, plin de o rețea deasă de corpuri pe paturi supraetajate ocupate de o sută cincizeci de bărbați și femei de toate
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
un vis... Încălziți de tărie, copiii Liubei lovesc cu pumnul în masă și vorbesc cu înflăcărare despre paradis. ßi peste patru sute de ani... O să te rup ca pe un pește - cuvintele tale răsună obsedant ciocnindu-se de fiecare obiect prin încăperile răvășite și violența lor va bântui așezarea și peste patru sute de ani pe atunci sondele de petrol încă vor mai arde iar tu vei fi o legendă pentru mutanții născuți în deșertul radioactiv. Cât de adânc poate intra acul în
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
să urce dealul cu lemnul în spate. Gura mușca din coadă. Trei capete aveau sfeșnicele și toate retezate. aritmetica neformelor Mișcă buzele, dar nu se aude nimic praf iese și arhipelaguri trăsnite de crivăț. Obiectele se înnegresc de bolboroseală și încăperea se chircește în mine cât mai departe, ferestrele se sparg și intră viforul. Ne pustiește sufletul. Azi dimineață a căzut pasărea din cer pătrunsă de plumbi. M-ai mângâiat dusă pe gânduri. Suflete moarte strigau și se băteau de vitralii
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
Emil Brumaru Să-mi ocrotești o vreme spaima lungă? Mă văd copil. Sufletul cald mă-mbii Să îl îmbrac. Lumina să-mi ajungă în marile-ncăperi cuăadînci dulapuri Ce au cotloane, rafturi, și-n crenele, Sub raze moi, miresme, calde prafuri Apar și-mi fac cu mîna semne zîne rele, Mai arătîndu-mi coapsele și sînii, Mai îndemnîndu-mă, crețe-n gurițe, Să mă îndop cu zahăr și
Și iar e luni... Tu, îngere, mai vii... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8162_a_9487]
-
încurca acum, așa că n-o s-o lase să intre cu el în casă. Toader putea să-i dea de mâncare mai târziu, după ce lucrurile se vor liniști puțin. N-o să moară... Cuvântul îl făcu să zâmbească. Deschise ușa de la singura încăpere a casei, păși fără ezitare înăuntru și se întoarse ca să închidă ușa. O pală de vânt deschisese ușa puțin mai mult, așa că fu nevoit să se aplece ușor înainte ca să poată apuca clanța. I se păru neobișnuit de rece fața
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
mă trezesc și tresar și urmează că vreau să adorm iar și iar în infinite locuri din timpul care se sparge de tot ce eram și mă aruncă-n gol această simplă hematie care moare cu un ecou pierdut de încăperea goală nu-i nimeni la nord, nu-i nimeni la sud e-aceeași agonia, pe miimi de secundă, într-un hău de splendoare la orice război pierdut de mine în lumea largă, altcineva îmi ocupă grădina cu steagul unei țări
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
simple uși. Se mișca greu, lent dar lin, ca o mare navă care se desprinde de chei. Dar dincolo de poartă se afla o grilă din bare groase de oțel care trebuia la rândul ei descuiată. în sfârșit, intram într-o încăpere înaltă și ovală, văruită în alb, fără mobile, tristă. Am petrecut destule ore în tezaur. Când, în ultima primăvară a războiului, bombardamentele au devenit mai dese și mai intense, ne adăposteam în tezaur. între pereții groși, în subteran, exploziile se
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
propriul eu dintr-un alt cadru și astfel să afle aproape simultan - deopotrivă de la vii și imortalizați - ce se petrece la la mare distanță. Și să le spună veștile proaspăt aflate, cînd se întorc în cadrul părăsit inițial, celor aflați în încăperea (sau clădirea) de unde au plecat. Vrăjitori vii sau doar portrete ale unor vrăjitori. Portretele agățate pe pereții din biroul directorului Școlii de Vrăjitorie de la Hogwarts au datoria de onoare să-l ajute pe directorul aflat în funcție, oricare ar fi
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
Între mai toate personajele cărții sunt de altfel legături de rudenie. Deși locatari ai aceluiași imobil, cei doi aproape că nu se întâlnesc, casa unchiului Alexandru, care e demnitar, fiind de fapt o luxoasă reședință, cu parter, etaj, mansardă, cu încăperi numeroase și mai multe livinguri, cu intrări și ieșiri multiple, cu grădină, garaj și tot felul de acareturi. Este și multă lume acolo și un necurmat du-te vino: verii și verișoarele cu grupul de prieteni gălăgioși, părinții și bunica
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
o întîmplare aproape neverosimilă petrecută în biroul lui D.R. Popescu de la Uniunea Scriitorilor în anul (N.B!) 1988, în centrul căreia se află cunoscutul disident. În birou se aflau D.R.P., Țoiu și nea Victor, „reprezentantul securității, un om potolit”. În încăpere năvălește Dinescu. Voia să plece la Londra. Cum treaba cu Londra era destul de încurcată la vremea respectivă (repet anul, 1988), disidentul face un gest scos parcă din filmele lui Roberto Benigni. Povestește Constanin Țoiu: „El, teribilul negator, se aruncă înainte
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]