272 matches
-
din 07 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului “Avea dreptate sarpele. Nu poate fi rai, acolo unde nu e dragoste.”( Valeriu Butulescu) Unii îi spuneau Tea, cei mai mulți Dora. Doar el i-a spus Teadora adorata! Femeia s-a îndrăgostit instant. Părul încărunțit pe alocuri îi tradează vârsta. Cand merge la biserică și pe la mănastiri își acoperă capul cu grijă. În dimineața aceia de iulie a alergat, dar a ajuns la locul de plecare la timp. Deja grupul era copact. O duzină de
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
profund socială. Ridică-mi ochii către Tine Doamne Sau vino Tu sub pleoapele-mi greoaie În Bărăgan este festin de toamne Și mintea mea s-a-ntunecat a ploaie Și mi s-au stins cuvintele-n cenușă Aleanul mi-a încărunțit pe cale E noaptea-ndoliată după ușă Iar zorile scriu cântece cu jale Desprinde-mă din coasta lumii Tale Să nu mai calc morminte de petale Modalitatea de a se situa într-o expresie modernă este conjurația dintre o reflecție de
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
Acasa > Poeme > Antologie > IEDERA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Zările-au încărunțit în palma mea de trubadur în timp ce sufletul urcă spre cumpăna înserării. Vitraliile se volatinizează ca în bazilicile bizantine prin care curge mierea luminii. În focul reîntors în cenușă se vede trupul tău crescând în ochii mei ca o schije cromatică
IEDERA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363128_a_364457]
-
mare!... Căpătase un aer mai grav, coborându-și colțurile buzelor. Pe mare? mă arătasem surprins. Credeam că pe Dunăre ați ... Da, da, se grăbise să-mi răspundă, am navigat eu destul și pe Dunăre, ca marinar de apă dulce am încărunțit, și am chelit, he, he, dar pe mare mi-am început meseria, acolo mi-am primit botezul de navigator. La nici 29 de ani ajunsesem căpitan pe o navă a firmei Kladeos. Făceam obișnuit curse între Pireu și Alexandria, sau
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > GÂND DE TOAMNĂ Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului GÂND DE TOAMNĂ Simt ploaia cum mă atinge încet Pe tâmpla-ncărunțită de vreme Acolo unde adânc a săpat regret ... Doruri creionate printre rânduri în poeme. Am strâns la pieptul nopții lacrimi Vise veștede de al toamnei frig Destine frânte, plânsul unei inimi Dar am sperat când îmi dorem să țip. Am
GÂND DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367571_a_368900]
-
cu sculpturi florale, atât pe întinsul ei cît și pe tocurile ce străjuiau intrarea. Ușa se deschise. Ana fu poftită de cel care o însoțise să intre. La biroul central, ispravnicul, în vârstă de cincizeci și patru de ani, înalt, încărunțit la tâmple, cu monoclul în mâna dreaptă, se ridică. La prima vedere, figura socrului i-l aduse în față pe Necula, care semăna leit cu tatăl său. Se opri. Avu puterea să-și revină și își duse mâna dreaptă la
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
citi această notă a mea. Da, numai de bine! Dar, ce bine ar fi dacă!... am vorbi - oricare ar fi părerile -acum despre acești creatori existenți în Vrancea. Despre membri ai grupărilor literare, acum, azi. Până când... acești oameni nu vor încărunți definitiv. Pentru că, până acum, încercând să dăruiască semenilor tot ce-i mai emoționant în ființa lor, au transpus în scrierile lor un dram de suflet, dorind să mențină, să păstreze focul viu al comorii noastre, limba română?! Asta fiindu-le
PRIETENIE CIRCUMSTANŢIALĂ de MARIANA VICKY VÂRTOSU în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367054_a_368383]
-
iluzii de sub licheni aș vrea să iert cu ochii reci luna caută pământ reavăn cerne grâu așteaptă chinul încolțirii tremura ceață e spaimă . . . Pact cu "singur" . . închei un pact cu "singur" privirea pieptăna sentimente peste gard crisparea coboară un nor încărunțind fruntea geamul e închis dacă "tu"existi învață-mă să urc scară să văd cum arată un pod unde cerul stă la taclale cu tine nu pot trece prin viață doar s-atârn trupul de cer (foto domnul Nicolae Baciut
ILUZIE RESEMNATĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364663_a_365992]
-
elegantă... Am un serviciu foarte bun, sunt apreciat de șefi, mi se plătesc prime, telefon, literatură, deplasări, ore suplimentare, nu pot să mă plâng... - Bravo! îi spun politicos. Dar sunt convins că ascunde și o nemulțumire pentru că arată palid, a încărunțit pe ici pe colo, deși e un bărbat tânăr. Îl întreb: - Ce face soția? Lucrează și ea? - Ferească sfântul! Ea se ocupă de casă și de copii. Serviciul meu e grozav, ne descurcăm excelent. - Nu cumva tu lucrezi prea mult
SCHIŢE UMORISTICE (55) – DULCE-I RĂZBUNAREA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349582_a_350911]
-
căzut peste case și pomi neaua, în vreme ce în staul, pe paie, oile fată mieluții. Alb de Mărțișor- staulul înviorat de glasuri de miei Brăduțul din curte, care are vârsta lui Teo, s-a împodobit cu steluțe albe. Creștetul fântânii a-ncărunțit dintr-odată, iar ghioceii s-au îmbrăcat în mantie rece. Peisajul e strălucitor, zăpada s-a așternut peste tot. Splendoarea n-a durat prea mult căci zăpada mieilor e efemeră.Fulgii au fost topiți de razele calde ale soarelui primăvăratic
MIEII ŞI ZĂPADA LOR de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349047_a_350376]
-
fără pic de tăgadă, prototipul ratatului cu ștaif. Un bărbat trecut bine și de a doua și de a treia tinerețe, de fapt cu un picior de mult vârât în groapă, înalt și slab, puțin adus de spate, părul scurt, încărunțit de timpuriu, degetele lungi erau ușor strâmbe și îngălbenite de tutun. Ochii-i erau calzi și umezi și încă vii. Poate prea vii. O lumină magică se prelingea din ei. P era posesorul unei inteligențe cu mult peste medie, dacă
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
și arcușul și, imaginea neconturată mă obligă să opresc, să-l aflu pe interpret. În urechi îmi ajunge Elgar, încetinesc pasul să fiu sigură că urechea nu mă înșală, unde-i interpretul? Interpreta, după toate deducțiile mele. O podoabă capilară încărunțită de vifornițele vieții cade în șuvițe răsfirate, dezordonate peste capul aplecat ca o jerbă ofilită pe un mormânt fastuos. Umerii aplecați îmbrățișează violoncelul. Am rămas locului la trei metri distanță. Perfecțiunea interpretării mă înfioară, mă derută faptul că nu se
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
droaie, Îl așteptam cu bucurie, Să vină Moșul Nicolae, Puneam la ușă, lustruite, Tot peticite de cizmari, Ghetuțe vechi și obosite, Pe rând purtate de cei mari; Nu mai conta, c-am fost cuminți, Ori c-am făcut numai belele Încărunțindu-i pe părinți... În zori...găseam ceva în ele, Covrigi și nuci, vreo trei praline, Și totodat’, afar’, la ușă, Sătui fiind...știa el bine(!) Ne mai lăsa și-o nuielușă... Numai c-aveam respect și teamă De nuielușa respectivă
MOŞ NICOLAE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344535_a_345864]
-
trupului tău și ale celor ce ți-au dat viață, Viață pe care ai dăruit-o neamului, tu, cel scoborâtor din Diodorul Albei (Stremțul de azi), aici în Câmpia Aradului, în Galșa românilor de totdeauna! Aici, lângă poalele unei Cetăți încărunțite de nepăsare, ar trebui, măcar odată pe an, să ne punem în calendarul sufletului , Testamentul lui lăsat nouă și Testamentul Celuilalt din Munții Apusului - Avram Iancu! Referință Bibliografică: Testamente Uitate- Testamente care dor (Morminte și spini...) / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (MORMINTE ŞI SPINI...) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366663_a_367992]
-
Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Trezește-mă din somnul de iubire, din visele opace și străine, privindu-mă prin cugetul din gene, și timpul ce se scurge-ncet prin mine. Mi-s clipele încărunțite de așteptare și buzele mă dor de nerostire, dezleagă-mă de clipa ce mă doare , cu blânda-ți mângâiere din privire. Arată-mi țărmul și răspunsul la iertare, să-mi spăl din suflet cioburi de durere, care-n cerul îngropat
TREZEȘTE-MĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365634_a_366963]
-
Poate de aceea au rămas copii în suflet chiar și la o vârstă avansată”, spune Alteța Sa Regală Principele Radu al României. Chipurile Majestăților Lor Regelui și Reginei sunt reflectate sub pleoapele veacurilor întretăiate în istorie de destinele unite cu România. Încărunțită în lungă așteptare a renașterii, într-o fluvială rostire a poporului rechemat din gheața somnului întârziat, România a ajuns la capătul așteptării Coroanei sale, rechemând pe legitimul monarh. În această emoție a așteptării întâmpină ziua mijlocului lui septembrie, a nașterii
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
cartușe zboară... Frontul dansează dansul morții... Douăzeci de primăveri, Lăsate-n voia sorții... O zecime de secundă, Și timpul s-a oprit... Douăzeci de primăveri Au trecut în infinit... Anii s-au scurs, nenumărați... Prieteni, astăzi sunt părinți... Părinții au încărunțit, Ea, încă strânge greu din dinți... Dintr-un sertar ia o agendă, În ea, doar o fotografie... Douăzeci de primăveri Îi zâmbesc cu bucurie... Își privește în oglindă Părul alb... fața cutată... Nici nu-și mai aduce-aminte Cum a arătat
POEME NOSTALGICE (1) de ADA SEGAL în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366129_a_367458]
-
acum, când se apropie de anii mai târzii ai vieții. O nuntă împărătească, ce i-ar fi scăldat chipul în lumină și i-ar fi învestmântat gândurile în alb, ca o împlinire a idealului iubirii, încă mai este așteptată, deși: “Încărunțit-a vremea în lespedea din poartă,/ Stau și mă uit pe cale și încă te aștept;/ Rochița de mireasă e pusă la păstrare,/ Iar florile de nuntă îmi veștejesc în piept”...(Nuntă de demult). Deși legea contrariilor îi dă atâta neliniște
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
dar prin clepsidră, nisipul curge cu răbdare. Moștenim visul ce-i prins cu funde de cărți și-i vom construi un templu cu falnice porți, pe-un soclu măreț, prin tot ce ne definește, vom așeza iubirea haină, ce nu-ncărunțește. 4 Septembrie 2015 - MIT Referință Bibliografică: LOCUIM PRIN CĂRȚI / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2097, Anul VI, 27 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Ileana Tănase : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LOCUIM PRIN CĂRŢI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366283_a_367612]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > CHINUL MESEI DIN PEREȚI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 357 din 23 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului în lacrimi porți glasul înfometat până au încărunțit toți ochii strânși în umeri de resturile timpului ca un veritabil îmblânzitor de litere tu vei întinde gura nesătulă de cuvinte mușcându-mă de viață să rămân cu oasele drepte de rădăcini în masa de lemn nealtoit din bucătaria care
CHINUL MESEI DIN PEREŢI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351032_a_352361]
-
necoapte, De-o lume plină de coșmar. Un bob din podul palmei mele Ce s-a prelins de pe obraz Visează printre rămurele Să-înmugurească în necaz. Sudoarea îmi sărută fruntea Și pasu-mi se încetinește Când caut către toamnă, puntea, Chiciura mă încărunțește. Mă-ntorc în cuibul meu de-o viață Cu graba unui titirez Să-mi iau o clipă de vacanță Și stresul să îl demolez. M-așez la o cafea fierbinte Cu gustul binefăcător, Tu stai comod în a mea minte
EVADARE DIN VIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356381_a_357710]
-
de gînduri și idei Mesteceni blînzi la pipăit că mierea Voi mi-ați redat iubirea și doar firea Mă mai oprește să nu pot să fiu Și eu ca voi, umbrind duioși pămîntul Și ascultînd smerit cum bate vîntul Să-ncărunțesc că voi într-un tîrziu Omagiul nebuniei de a fi! 24 septembrie 2011 France E-o nebunie de a fi În apă zilei zi de zi Cînd pasărea cu pene mov Zace apatică-n alcov Și, totuși, ea își are
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
ei. Mi-am dat seama că de mult timp nu i-am mai dat multă atenție acestei femei. Mi-am dat seama că nu mai era atât de tânără, avea un pic de riduri pe față, părul ei începea să încărunțească. Era prețul căsniciei noastre. Pentru un minut m-am întrebat dacă eu eram responsabil de asta. În a patra zi, când am dus-o, am simțit că revenea un pic de intimitate. Asta era femeia care îmi dăduse 10 ani
POVESTE... DE CASNICIE de DANIELA DELIBAŞ în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355314_a_356643]
-
fin de siècle caracteristică vechilor vise trăitoare între viață și moarte: Cununată cu timpul,/ destinul/ mi-a făcut rochie de mireasă/ din mătasea prăfuită a amintirilor/ ce mă trag spre un trecut/ - veșnic prezent - / din câmpiile-nflorite/ sub un cer încărunțit de stele. (CUNUNATĂ CU TIMPUL). Participarea la actul devoțional se realizează într-o profundă atmosferă cromatică. Sacramentele astrale înnobilează hora de vise (LINIȘTE). Este o perpetuă căutare. Dimensiunea spațio-temporală devine variabilă, de aici rezultând o stare metamorfică aflată în deplin
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]
-
și coboară, Se zbuciumă valurile... Nașterea și Moartea Urcă și coboară în ritmul lor, Din Cer predestinat. Sufletul meu, Neobosit albatros, își deschide aripile Plutind deasupra Oceanului vieții, Sărutând luceferii. Inima-mi șoptește: "Se-apropie noaptea, Femeie, Șuvițele părului tău încărunțesc... Auzi? Se scurge nisipu-n clepsidră, Tu nu percepi mesajele de dincolo În zborul solitar și îndrăzneț?" Eu, inimii-răspund: Ce dacă păru-mi cărunțește, Voi fi la fel de tânără sau bătrână, Precum e Timpul, cu ale sale anotimpuri." Mi-e sufletul pribeag
VALURILE VIEŢII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355523_a_356852]