187 matches
-
trece timpul degeaba. Du-te și fă ce ai de făcut, apoi vino să mănânci ceva și să-ți bei cafeaua! În cele din urmă te-oi mai îmbuna. Omul o privea încruntat rozându-și un colț al mustății lui încărunțite și în ochi i se aprinse o luminiță. - Ca să mă îmbunezi, ar trebui mai mult, decât o cafea. Înainte mă mai pupai, uneori mai mă stimulai și cu altceva, acum însă mă îmbii mereu cu cafea. - Ia uite la el
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Carti > NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE - 30 MARTIE 2016 Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016 Toate Articolele Autorului COLECȚIA LIRIK ************************ ***1. STAMATE ELEONORA (Tecuci, Galați) - OGLINZI ÎNCĂRUNȚITE (versuri, A5 manșetat, 144 pagini, prefață Theodor Parapiru, ilustrații - pictor Radu Bercea, Gura Humorului, copertă - Viana Nașu) Într-un registru melancolico-defensiv, Eleonora Stamate purcede mai profund, cu fiecare nou titlu de carte, întru descoperirea sensurilor existențiale proprii, dar și a
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 30 MARTIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378451_a_379780]
-
umbre de nostalgie. În sufletul ce arde ca pe rug, Că de trădare nu vrea să știe, Dorință cu-a iubirii sclavie, Pe-aripi de vis în geana nopții duc. Dar mă trezește soarele în zori, Cu priviri de dor încărunțite Și-nghețate de-ai dragostei fiori. Din gânduri de așteptări umbrite Îmi duce dorul într-un cârd de ciori, Pe culmi de speranțe troienite. Autor Maria Filipoiu Liga Scriitorilor Români Referință Bibliografică: SONET DORULUI RĂTĂCIT / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN
SONET DORULUI RĂTĂCIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378528_a_379857]
-
soarelui ce și revărsa cu dărnicie razele, transformându le culoarea în alb auriu. Trupurile lor voinicești se înfățișau și mai mari sub stiharul și mânecuțele largi, iar atitudinea lor, purtând toată încărcătura momentului solemn, evlavios, la care adaug părul vizibil încărunțit al Cucernicului Părinte Pavel și cel alb complet al Preacucernicului Părinte Protopop, făceau să ai imaginea unor personaje de basm ori din icoană. Mantia ierarhului, spre care se îndreptau cu mare drag și respect toate privirile pe măsură ce acesta înainta prin
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (SFINŢIREA BISERICII) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378577_a_379906]
-
cu brațe-ramuri o înmugurire caldă în vatra toamnei târzii, însă, tu erai deja plecat spre iarna dorințelor tale purtat de vulturul desfrunzit și de cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
se află chiar aici, în „Pregătire”, deși eu aș dubla în noțiunea de împlinire... „Stau pe o piatră/ din interiorul meu/ și vreau cu tot dinadinsul/ să nu mă mir/ și nici să-mi fie milă/ de ale mele cuvinte încărunțite. Sunt închise/ de-o bună bucată de vreme/ într-o colivie./ Doamne, ce hărmălaie mai fac!/ Hm, poate mă înșel/ și nu-s cuvinte,/ poate sunt niște biete vrăbii/ care-și pregătesc evadarea!” Aș spune astfel: Cuvintele sunt dintotdeauna, dar
DANIEL MARIAN DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379068_a_380397]
-
RÂȘNOAVEI Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului VALEA RÂȘNOAVEI Râșnoava, vale frumoasă, Cu a ei apă spumoasă Coboară de sus, din munte Sub pădurile-i cărunte. Molizi, brazi împodobiți, De chiciură-ncărunțiți Strălucesc falnic sub soare, În natura-mbietoare. Cu meandrele-i cotite Și coastele-i însorite Curge liniștit-așa Pân’ ajunge-n Prahova. Ionel GRECU Predeal, 28 XII 2015 Referință Bibliografică: VALEA RÂȘNOAVEI / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VALEA RÂŞNOAVEI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373633_a_374962]
-
lăcrimează mi-e inima o rană. Văd Glia înmuiată de lacrima durerii Cu Crângul defrișat de mâna nepăsării A celor ce-au în piept o inimă infamă. Mi-e Țara- nlăcrimată sub cerul fără stele. În gând, mângâi în șoaptă încărunțitul plai. Un curcubeu de... lacrimi se-nalță până-n rai Picurând de-acolo... tristețile din ele. Pe-altarele tristeții s-au adunat cascade... Îngenunchez în fața pădurilor ce... mor Și încă sper ca Glia-mi să-nalțe baricade Întinse pînă-n Rai, în
MI-E ŢARA-NLĂCRIMATĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 843 din 22 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345957_a_347286]
-
ține-mă la pieptul tău. Liniște și pace E-atâta liniște și pace, Spectacol ne prezintă soarele din cer, În raze vrea să ne îmbrace, În nemurirea frumuseții eu mai sper. Lumini și umbre ne joacă pe fețe, Sub mesteacănul încărunțit, Bogăția-și expune prin frunze, Bănuții verzi, în haine de argint. Brazii se înaltă falnici, Pe creste cu vârfurile-n cer, Veghează neclintiți și vașnici Și parcă totul e mister. Alergăm pe ierburi rourate, Steluțe îți sclipesc în păr, Atâtea
IUBIRE SI NATURA. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347324_a_348653]
-
că sărbătoritul nostru are ce povesti: În aceste zile ia ființă divizia Golanii... ”Cu armele britanicilor în mâini deveniserăm soldați ai diviziei Golanii” Șlagărul „Golani șeli v-iom haațmaut” izbucnește din microfon. Unii comeseni fredonează melodia ; alții, tocmai cei cu părul încărunțit, își amintesc și textul. „Diviziile Hagana și Palmah se alătură diviziei Golani și își așează corturile la Sheih Mons, devenit mai târziu Ramat Aviv, tabără între plantațiile de portocali, cu statul major în baraca în care se împachetau portocale pentru
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
Mi-a fost greu să te prind, Să te conving... Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc. Când noaptea o să coboare, Voi lăsa ușa deschisă Și-am să te - aștept Pe patul așternut cu flori. În așteptare, de dor... Mi te imaginez tăcut Și-mi pare
CĂPRIOARA FUGARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348918_a_350247]
-
este uitat de propriul copil. El, cu mult respect e-nconjurat,, Dar lacrimile din ochi nu-i seacă. Lângă el, nu-i fiul adorat Și atunci durerea, cum să-i treacă? Îndreaptă-ți pașii spre tatăl tău Și mângâie-i pleata-ncărunțită! Să te simtă lângă sufletul său, Să vadă că fiul nu îl uită! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: COPII CE-Ș UITĂ PĂRINȚII / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2144, Anul VI, 13 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
COPII CE-Ș UITĂ PĂRINȚII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376881_a_378210]
-
Acasa > Poeme > Devotament > CHEMARE Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Te cânt în multe ode, te chem la sfinte-altare Suflet pereche, oare, pe unde rătăcești? Mi-e păru-ncărunțit de-atâta așteptare, Vino, la sânu-mi rumen să te adăpostești! Îndură-te și curmă amara-mi suferință, Nu vezi că cerul mi-e mereu întunecat? Aprinde-n el lumina cu-a ta iubire sfântă Și-ți voi plăti-n vecie
CHEMARE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376310_a_377639]
-
publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. Neprihănit îi era trupul întins pe otava de toamnă mirositoare. Umerii se-ngropau foșnitori sculptați în albul zăpezii pe care umbra nu se așeza. În flori erau închegate aromele verii privirea încărunțită ca o taină sonoră se alungea peste ape. Clipele devin diafane și se întrec să urce prin măduva timpului lumina din trup. Să înlăture durerea frustă straturi suprapuse în memorie nasc fericirea în ea. Cum se învață zborul de păsări
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
nasc fericirea în ea. Cum se învață zborul de păsări. Citește mai mult Neprihănit îi era trupulîntins pe otava de toamnă mirositoare.Umerii se-ngropau foșnitorisculptați în albul zăpeziipe care umbra nu se așeza.În flori erau închegate aromele veriiprivirea încărunțită ca o taină sonorăse alungea peste ape.Clipele devin diafane și se întrecsă urce prin măduva timpuluilumina din trup.Să înlăture durerea frustăstraturi suprapuse în memorienasc fericirea în ea.Cum se învață zborul de păsări.... Abonare la articolele scrise de
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri”. (Sărută marea-n dans sălbatic țărmul) Toamna este anotimpul în care poeta își ascunde melancolia în foșnetul frunzelor : „Fărâme de speranță de brumă-ncărunțite Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze, Onorurile toamnei de vremuri ruginite Într-un pocal de ceară atins ușor pe buze”. Totuși, în anotimpul toamnei încă licărește iubirea. Scânteia acestui sentiment profund a răzbătut printre fiorduri reci și ramuri goale și doinește
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Neprihănit îi era trupul întins pe otava de toamnă mirositoare. Umerii se-ngropau foșnitori sculptați în albul zăpezii pe care umbra nu se așeza. În flori erau închegate aromele verii privirea încărunțită ca o taină sonoră se alungea peste ape. Clipele devin diafane și se întrec să urce prin măduva timpului lumina din trup. Să înlăture durerea frustă straturi suprapuse în memorie nasc fericirea în ea. Cum se învață zborul de păsări
LUMINA DIN TRUP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376291_a_377620]
-
cu brațe-ramuri o înmugurire caldă în vatra toamnei târzii, însă, tu erai deja plecat spre iarna dorințelor tale purtat de vulturul desfrunzit și de cel din urmă fior. Clipa bolnavă a pocnit din biciul durerii și brațele au devenit aripi încărunțite ale unei păsări închise în în colivia iluziei așezată la răscrucea vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur
COLIVIA DE AUR A ILUZIEI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378727_a_380056]
-
Că sîntem, cum altfel? alături de acel tînăr pictor de promițător talent care, căutîndu-și cu înfrigurare, cu "răutate" drumul, avea de înfruntat mîrșăviile momentului. Dar... dar... și că ne vine greu să uităm, să trecem peste nonșalanța cu care de-acum încărunțitul meșter Pil avea să curteze, harnic și neîntrerupt, puterea comunistă. De ieri și de azi. De ieri, cînd, într-o grotesc-supradimensionată pînză, pictorul temeinic reeducat atunci, în 1960, îl plasa pe Ceaușescu între voievozii și domnitorii neamului. Și azi, cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
marginea continentului, în stare, într-adevăr, să-ți inducă maladivă blazare, ci în această așezare de legendă civilizatoare. Chiar dacă una încă dramatică, după căderea Zidului. E ca și cum, la marele oraș al lumii ar trebui să privim cu ochii deformați ai încărunțitei condeiere. Aici, de fapt, în această intenționalitate negativă, trebuie găsită explicația: cum să-i atribui unui atare spațiu, oricum fascinant, vinetele tale angoase (probabil temporare)? Cu ce e de vină Berlinul că Nora Iuga, în trecere prin el, se află
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și Sfetnici și Uriași Războinici, 660 Coborîți în adîncuri, coborîți și-ascúndeți-vă dedesubt, Coborîți cu cal și Care și Trîmbițe ale războiului haotic. Iată, cum Falnicul Alai al Tainei coboară jos în Peșteri! Mării săi oameni urlă și zvîrlă colbul, și-ncărunțitul par și-l smulg. Delicatele-i femei și copii țipă peste-amarul vînt, 665 Prădați de a lor frumusețe, cu părul smuls și pielea încrețita. Iată, întunecime-acoperă lungul alai de prapuri peste vînt, Si de cai negri și oameni înarmați și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-n glas rostogolitu-s-au. Atuncea Los, care-i Urthona, nălțatu-s-a-n toată puterea să regenerata. Marea ce se rostogolea și spumega de întuneric și ale morții umbre, Dădu afară și părăsi totul; puhoaiele-și ridică mîinile Cîntînd și strigînd Omului; își pleacă-ncărunțite capetele 805 Și murmurînd în ale lor canale curg și se-nvîrtesc în jurul picioarelor lui. Atunci Urthona-Întunecatul lua Grînele afară din Camarile lui Urizen; Le macină în Morile-i vîjiitoare. Îngrozitor chinul Tuturor Neamurilor Pămîntului, măcinate-n Morile lui Urthona. În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de palide. ș...ț Părul lung, prelins pe un craniu boltit, stă răsucit În șuvițe pe tâmple și gât”. Cu ochi de artist, Beaton Îi mai observă expresia mîinilor, a frunții, chipul destins, de o rară finețe a trăsăturilor, mustața Încărunțită, dar mai ales privirea, marcată de un mic defect și totuși atât de sugestivă, trădând „o mirare șarmantă, o surprindere mereu gânditoare”. I s-ar fi potrivit, sunt de părere cei care l-au descris, fraza din Marele Gatsby a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Admiram eleganța cu care îi oferea iubitului ei subiectul piesei Lorenzaccio. Nu mă mai săturam să revăd secvențele pline de imagini pe care le înregistra, e drept, în mare dezordine, memoria mea. De pildă, cea în care Victor Hugo, patriarh încărunțit și melancolic, îl întâlnea, sub bolta de verdeață a unui parc, pe Leonte de Lisle. „Știți la ce mă gândeam eu acuma?”, îl întreba patriarhul. Și, în fața interlocutorului său încurcat, declara cu emfază: „Mă gândeam la ceea ce îi voi spune
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
primei căi ferate. Când trecu de marginea cavernei și lumina ei nu mai orbi pe nimeni din dom, puturăm vedea vagoanele albastre, ușor scorojite de timp. Ușa unuia se deschise și pe treptele sale apăru un bărbat bine făcut, puțin încărunțit, dar cu ochii albaștri pătrunzători. Venim din Leverif și ne ducem tot acolo! Urcați rapid! zise el cu mult entuziasm făcându-ne semn cu o mână să ne grăbim. Capitolul 25 Aliați și trădători Corvium stătea în fața intrării profesorilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]