485 matches
-
adună însetații și dincolo de adânc; copacii numără anii în semnele buturugilor. Aici, acolo, dincolo, ce mai contează? Coboară, Petre, coboară, setea ei, setea ta... plouă din streașină. 12. Două destine legate de copitele cailor. Caii sălbatici stârnesc furtunile, tulbură somnul, încețoșează diminețile. Vise strivite prin brazdele cerului, prin câmpii înțelenite de ne-rodire, prin conștiințe mlăștinoase, frică, minciună, egoism, lașitate și nici o trestie pe care să te ridici mai sus de tâmplă, să te ștergi la ochi cu un smoc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
raționament, fiecare emoție, chiar dacă sufletul naște, inima cerne, sângele numără... Punctul este un far în mijlocul mării, el apropie și tot el îndepărtează corăbii. (Dincolo de lumină, arhivă.) La 15 ani, uneori, se stârnesc furtuni în paharul cu apă. Nori de cenușă încețoșează felinarele, particule din memoria ploii prind crustă pe suflet; naufragii de gânduri cu pânzele rupte invadează absența. Uneori, se face senin, atât de senin încât, legat la ochi, exfoliezi soarele din bobul de grâu și îl restitui cerului. La 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o cruce în cimitir. O moarte golită de moarte este cea mai primitoare gazdă, o moarte golită de moarte nu-i de temut: La naiba și cu manierismele acesta ieftine, la naiba cu preludiul, cu dulcegăriile, cu alinturile ce-mi încețoșează mintea! Mi s-a făcut de noapte până și-n sânge. Nu-mi mai rămâne decât să închid ochii în mine, și nu în ei. Moartea este o femeie ieftină cu ceva mărunțiș de suflet, mă cumpără. La naiba, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a Învățat Lia - s-a adresat Nicu lui tata Toader. ― Uite că am ajuns să aflu și lucruri noi. Îi mare bucurie să te plimbi pe locuri pe unde s-o Întâmplat câte ceva deosăbit - a apreciat tata Toader. Cu privirea Încețoșată de o lacrimă scăpată de sub pleoapă, Lia s-a lipit de Nicu. ― Îți mai aduci aminte, dragul meu, cât de copii eram atunci?... În iarna aceea?... Și moș Costache... Ce suflet!... ― Spune-mi, Gruia, cum stai cu pregătirea? Peste șase
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plafon pierdut în infinit, se rotește din ce în ce mai repede emițând un țiuit care perforează urechile Dorei. Aici începe aventura Dorei în necunoscutul pe care termenii medicali îl numesc anestezie. Înainte de a se scufunda în acest univers misterios, prin mintea ei, deja încețoșată de anestezic, trec, precum niște valuri din ce în ce mai estompate, cuvintele : "Clemență... Alindora... Minodora..." Tăietura pielii din spatele urechii este precisă, trasată fără nici o ezitare. Urmează zgomotul făcut de trepanul, mânuit cu dexteritate și precizie, și care pare să fie atenuat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
scărilor de marmură. Doamne, ce scări! Ca-n Ali Baba și cei... Mai urc, anevoie, câteva trepte. Simt că, dintr-o clipă în alta, voi nimeri într-un univers de poveste. Iată primul semn: o pancartă uriașă. Ochii îmi sunt încețoșați. Încerc să-i biciuiesc și chiar reușesc. Rămân interzis. Mă frec încă o dată la ochi și citesc: "Urlă numai la depravați!" În dreapta și-n stânga panoului ghicesc prezența a două ființe. Cu siguranță ar trebuie să fie niște prieteni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Încerc să scriu ceva despre mine, chiar dacă evenimentele ce merită a fi expuse sunt puține. Am trecut de patruzeci de ani, acum sunt cel mai pregătit pentru așa ceva. Mai târziu, mâna îmi va tremura, iar gândul va prinde să se încețoșeze. Ce este, oare, pe lume, mai important decât viața ta, a mea? Nimic mai personal, dar - aproape totdeauna - în folosința altora. Trăim doar ceea ce ne este lăsat. Sau ceea ce izbutim să ascundem. Judecând bine, cred că despre tinerețea mea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
n-aș fi putut. De fapt am jucat întâlnirea cu Memoria pierdută care era jucată de o actriță cu o înfățișare superbă, face pierderea mai răvășitoare, mai dureroasă. Întâlnirea lui Cioran cu boala Alzheimer, asta a fost logica, dar spiritul încețoșat de fuga memoriei nu a fost așa, eu l-am găsit pe personaj cu spiritul intact. Ceva numit memorie s-a desprins mecanic de spirit, dar spiritul rămâne mai departe fantastic. Afrim în spectacolul lui asta a comunicat: Cioran este
Mărturisirea unui actor by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7322_a_8647]
-
e fragedă încă, tare fragedă,/ E o adolescentă care se plimbă de cincizeci de ani agale/ Pe aceeași alee, la aceeași margine de șosea.// Mama mea nu va muri niciodată./ Părul ei nu va albi./ Ochii ei nu se vor încețoșa./ Pentru că, imediat, ar veni/ Toate femeile lumii să moară în locul ei/ Sau să îmbătrânească/ Și chipul mamei mele pe rând l-ar purta./ Fiecare s-ar repezi, fericită, să fie,/ Numai pentru o clipă,/ Dar ce spun io, pentru doar
Naștere ușoară by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7336_a_8661]
-
viziunea lui despre o - Românie pură. - Exact. La fel ca toți patrioții adevărați. Trenul se apropia de București. Nu mai erau igluuri. Vedeam clădiri înalte, tramvaie, bărbați și femei plimbându-se pe trotuar. Imaginea orășelului în care mă născusem se încețoșa pe măsură ce mă holbam la orașul plin de viață. Ne-am luat la revedere de la tovarășul nostru de călătorie când am ajuns la bariera pentru controlul biletelor. - Lupt în numele tău, Andrei Petrescu. Amintește-i tatălui tău asta. Ce geantă mică îți
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
un bărbat care își exercită confortabil puterea executivă, se arată în editorialul FT. Cea mai serioasă obiecție față de candidatura lui Romney ar fi numeroasele "contorsionări" prin care a trecut pentru a câștiga nominalizarea din partea Partidului Republican. Schimbările dese de poziție încețoșează perspectivele asupra acțiunilor sale ca eventual președinte. Printre aspirațiile sale se numără creșterea bugetului de apărare cu 20% în paralel cu reducerea taxelor pentru toate cateogriile de contribuabili și cu echilibrarea bugetului.
Alegeri SUA: Obama, la un procent în fața republicanului Romney () [Corola-journal/Journalistic/57338_a_58663]
-
contact cu această tehnologie cu ocazia acestui spectacol. Computerul a introdus, mai demult, în viața omului obișnuit, realitatea virtuală. Tehnica 3D tinde să-i dea acestei noi lumi o tot mai mare consistență. Și în timp ce lumea reală pare a se încețoșa, lumea ireală se conturează tot mai pregnant și conviețuiește cu cea aievea. Un exemplu elocvent îl constituie știrea recentă că o hologramă 3D, care a împrumutat vocea unei artiste și a căpătat și un nume, Hatsune Miku, a devenit superstar
Dansul – între iluzie tehnologică și concretețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5893_a_7218]
-
care a făcut o bună carieră. Mai degrabă cineastul și-a îmbolnăvit talentul, atâta cât l-a avut. Oricum, nimeni nu se aștepta de la Ferrara să aducă vreun dram de limpezime într-o afacere pe care timpul mai mult a încețoșat-o, dar nici să trimită pelicula în zone stânjenitoare, unele de-a dreptul hardcore. De altfel, filmul debutează chiar cu scene de sex cu un Depardieu dezagreabil, pahidermic, burtos, roșu la față de prea mult efort. Acțiunea îl aruncă nu o dată
Cronica unui scandal anunțat: Dominique Strauss-Cannes by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62227_a_63552]
-
eternitate - începea să se petreacă un lucru bizar. Nu că și-ar fi schimbat vederile anterioare, nu. Insuși spațiul către care erau îndreptate aceste vederi anterioare (căci doar vederea este întotdeauna îndreptată într-o anumită direcție) a început să se încețoșeze și să dispară, până când nu a mai rămas din el decât o pată microscopică pe parbrizul minții. Imagini ale unor peisaje complet diferite au început să licărească în jur. Tatarski a încercat să se împotrivească, prefăcându-se că nu se
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
Jurnal că trebuie să te ferești de «bulgărele de zăpadă al puterii, al prestigiului sau opulenței». Cum reușești să faci asta zi de zi? Cum faci față? Mircea Cărtărescu: In privința lumii literare românești, fie că percepția mea s-a încețoșat în ultima vreme, fie lucrurile însele s-au desumflat, mă miră apatia generală, mulțumirea cu lucruri mici și din ce în ce mai mici. Parcă nu mai ai nici adversari, darămite prieteni. Pe de-o parte nu mă mai simt interesant pentru lumea literară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6071_a_7396]
-
alt nivel prevalează conținutul de factură metaliterară și intertextuală: „saltul irlandez” al protagonistului în geografia imaginară a unui Dublin joycean deschide un spațiu al intertextualității. În ciuda menținerii unor detalii reale, întreg contextul este vădit ficțional, contururile se pierd, figurile se încețoșează și se multiplică, percepția sa este nesigură și schimbătoare, concretul se topește în abstract, materialitatea devine imaterială. Într-o asemenea zonă, a irealului, în care voiajul eroului capătă o dimensiune mentală, reflecțiile sale trimit la lecturi sau rememorări de texte
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
în cartierul evreiesc. Femei și fete îmbrăcate în rochii lungi, țipătoare, traversau strada de la o casă la alta, cu mișcări lascive lăsând în urmă dâre de parfum. Stephen s-a simțit străbătut de un tremur și ochii i s-au încețoșat. Flăcările de gaz galben i se proiectau în față, pe fundalul cerului aburit, de parcă ar fi pâlpâit în fața unui altar. În pragul ușilor și în holurile iluminate se înșirau grupuri și mici reuniuni, pregătite parcă pentru oficierea unui ritual. Se
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
a pierdut soția, dar și unul dintre fii, ajuns ministru, într-un accident de mașină. Aproape orb, se încăpățânează să picteze: pânzele lui sunt mari, într-un fel abstracte, în culori vii ce par a se împotrivi retinei tot mai încețoșate; se încăpățânează să scrie, fie și dictând, se încăpățânează să vorbească, fie și la răstimpuri; vorbele fiindu-i uneori zâmbete fără cuvinte ori pur și simplu sunete imperfecte; se încăpățânează să comunice cu cei din jur, să primească prieteni ori
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
asta zice că se bucură în inima ei că ți-a cunoscut fiul. Călugărița zâmbi, îl mângâie iarăși și plecă repede. Servitoarea rămase locului uimită, pe când copilașul dădu fuga la tatăl lui ca să-i transmită cuvintele cerșetoarei. Ochii bărbatului se încețoșară la auzul cuvintelor și el plânse, căci el și numai el știa cine fusese persoana de la poartă - și semnificația sacrificiului tăinuit. Se tot gândește acum la cele întâmplate, dar nu spune nimănui nimic. Știe că distanța dintre soare și pământ
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
regăsești cât mai curând”) scad superbia spiritului, îl îngreunează cu experiența morții (altminteri refuzată omului), proba efemerității eliberând de povara, confortabilă, a speranței. „Excesul morții” dezleagă de moarte. Menținut în platou, sentimentul morții se cronicizează, privirea încetează a mai fi încețoșată, tulburată de spaime, clarvăzătorul își evaluează lucid statura, valorând nimicul, groaza, trecerea. În această categorie intră, în tonalitate ludică, Livius Ciocârlie și „fleacurile” sale. „Spre moarte mă îndrept în același fel: incompetent”, notează L.C., întro definiție lapidară a ființei muritoare
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
și insensibilitatea individului care nu vrea să-și sacrifice bietele certitudini? Și măcar dacă lumea «pozitivă» ar fi atât de fermă și bine cimentată prin raționalitate! Căci, iată, aceiași fizicieni perplecși se întreabă de nu cumva uriașe efecte de oglinzi încețoșează reprezentarea spațiului cosmic așa cum îl vedem noi. Tot ei, după ce au admis că unda poate fi și corpuscul, observă versatilitatea particulelor neutrinos, sau traiectoriile inverse ale unor planete, iar mai nou insinueauză că până și gravitația ar putea să fie
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
frecvent, trecute cu vederea. O excepție de la aceste proceduri, prea îndatorate obiectului artistic, o reprezintă critica lui Ion Bogdan Lefter, din Flashback 1985: Începuturile „noii poezii”. Ea este ponderată și (cel mai important) analitică, evitînd alcoolul tare al superlativelor ce încețoșează perspectiva și metonimizează imprudent, prin focalizare. Atent și metodic, criticul „optzecist” notează scăderile și deficiențele lirismului marca Ion Mureșan. Aproape toate poeziile de mică întindere „sînt dezamăgitoare față de cele ample”. Din ele, „ideile mari lipsesc”, iar dimensiunile reduse „par consecința
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
e un flashback, funcționînd ciclic și terminîndu-se rotund, exact unde începuse. Acum, poate fi un cerc vicios sau unul virtuos/z, eu optînd pentru ultima (dublă) posibilitate. În accepția comună, flashbackul are niște caracteristici limpezi: e scurt, eventual cadrele sînt încețoșate pe la colțuri ca să sugereze separația temporală de rest, și are - cel mai frecvent - rol ilustrativo-explicativ față de firul narativ prezent & principal. Ei, întoarceți pe dos toate aceste trăsături specifice și aveți în față manevra lui Radu Muntean. O manevră de altfel
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
124) În ciuda precizărilor lui Frenkian, care se întind pe zece pagini, cititorului îi e greu să intuiască de partea cui e dreptatea, și asta fiindcă tema rămîne de o obscuritate încăpățînată, pe care distincțiile etimologice nu fac decît s-o încețoșeze și mai mult. Simțind miezul opac la discuției, Frenkian vine în întîmpinarea nedumerilor cititorului: „Dacă sîntem întrebați: oare Homer își imagina un dublu aerian al corpului uman în viață, avînd aceleași caractersitici cu al acestuia și existînd în individul viu
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
pereții casei care-i aminteau de cei ce-i dăduseră viață și educație, grație unor eforturi pe care nu oricine le-ar fi putut face. Seara, ca să adoarmă încerca să citească ceva, dar tot ce-i trecea prin fața ochilor era încețoșat de gândurile ce-o apăsau și-i aduceau în minte chipurile părinților săi dragi. Citea din cartea dragă a poetei Georgeta Resteman. Fără să știe iubea aceeași poetă ca și Viorel. A deschis cartea la întâmplare găsind o poezie de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]