20,174 matches
-
Oniricilor. Miron le asculta producțiile, pe urmă îi punea să urce în merii livezii, să-i curețe de omizi. Odată, privindu-i de jos cum ședeau cocoțați, îmi arătase un tânăr vorbăreț, care avea să ajungă la Paris, - zicându-mi încet, cu demonia maladiei sale vizionare: "Îi vezi, tu? De altceva, nici nu sunt buni. Și ei sunt, de fapt, tot niște viermi, exact ce culeg; și ei abia așteaptă să locuiască într-o zi într-un măr frumos."
Culegătorii de omizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15223_a_16548]
-
blocurile interbelice știute, în spatele lor, case din secolele trecute, cu mici grădini sau curți, străzi pavate cu piatră, curate, luminate și pline de copaci. Tramvaiul trecea fălos prin acest peisaj care astăzi mai poate fi văzut doar în filme. Mergea încet, oprea des, făcea stații lungi. Cîteodată plin ochi, adesea gol, încît stăteai pe banchete de lemn și te uitai în voie. Nimeni nu părea că se grăbește. Nu era nimeni nervos. Vatmanul trăgea de mînerele lui sau lovea bila sonoră
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
dar de data asta l-a durut coincidența crâmpeielor de bârfă, chipul servil al Maicii Celeste povestindu-i mătușii Bebé, neîncrezătoarea stinghereală din gestul tatălui său. Mai întâi a fost vecina din casa cu etaje, felu-i bovin de a întoarce încet capul, rumegând cu desfătare cuvintele de parc-ar fi fost iarbă. Și mai era și fata de la farmacie - „nu c-aș crede așa ceva, dar dac-ar fi adevărat, ce îngrozitor!” - ba chiar și don Emilio, întotdeauna discret asemeni creioanelor și
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
de actualitate) că eventuala ninsoare din acea zi ar face-o să îmbătrânească cu o mie de ani, eul liric - în loc să se resemneze cu constatarea că femeile spun multe extravaganțe - reacționează cu o rituală îngrijorare: „pe o roată/ de spaimă încet rotitoare, eu mă roteam/ în jurul ei în timpul meu, indiferent/ întors cu fața lucie spre ea - și neatent,/ împingeam la o parte gândurile pe care nu vroiam/ să o las să le vadă”. Ce poate avea a-i ascunde Mircea Ivănescu
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
durata construcției tulbură imaginația generațiilor omenești; pe de alta, excită imaginația starea șantierului ale cărui ziduri nu înceteză să se înalțe către un acoperiș previzibil în viitor. Este un schelet ideal al frigului, din al cărui străfund poetul își răstoarnă încet capul pe spate pentru a se prăbuși în cer: „catedralele se construiesc în câte o sută de ani - frigul/ vine, revine - ca fluxul, și zbaterea lui foarte înceată/ pe țărm - sau, în lumina lui albă/ printre zidurile care se ridică
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
printre zidurile care se ridică treptat/ și scheletul bolților, deasupra, suflând/ între scheletul zidurilor, peste nervurile/ arcadelor, un vânt nemișcat - să mergi/ printr-o catedrală de frig care acuma se înalță -/ și când se va încheia bolta, să-ți răstorni/ încet capul, să te prăbușești într-o imens/ de lentă cădere în frigul de sus -“ Aidoma poeziei pe care o scrutează, comentariul critic la creația meivănesciană are tendința de a continua și de a se relansa necontenit. Important este să realizăm
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
Vasile, fac eu cinste, la care Vasile a zis să-și vadă de ale lui și să nu se deranjeze, că el are treburi importante de rezolvat și cu țuica în nas mai tare le încurcă. Apoi s-a pornit încet, tot cu mîinile la spate și a cotit-o pe ulița din dreapta bisericii” (p. 33). Un alt dublet aparent tradițional antinomic, (după vis/realitate și viață/moarte) transformat de Pavel Șușară într-o zonă de continue interferențe este viață/literatură
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
va fi femeie și femeia/ bărbat” (ibidem). Sub egida Nopții absolute, resimțite ca o anamneză (Mic decalog al Turnului Eiffel), e situat încă o dată acest Eros suferind de conștiința scindării mutilante, alinat printr-o calofilie lacrimogenă: „Noaptea trece dureros de încet. ardeam/ de nerăbdare să ne revedem/ am pătruns unul în celălalt ca două săbii/ de la sîngele dreptului Abel pînă la/ sîngele lui Zaharia, fiul lui Varahia,/ pe care l-ați ucis între templu și altar.// Apoi ne-am smuls/ unul
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
de soare...” Autorul piesei - povestește Al Cazaban - nici n-a clipit din ochi. „Hait, m-am curățat” mi-am zis, nemulțumit de prostul meu obicei de a mă ține de glume. Leul și-a lăsat în jos coama, rozându-și încet mustața și a scris apăsat pe petiție: se aprobă”. Era cea mai lungă masă a cafenelei Kübler - continuă Alexandru Cazaban - și la ea se așezau mai totdeauna: Macedonski, Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Carol Ardeleanu, Gh. Brătescu, Ilarie Chendi, Emil Gârleanu
Masa intelectualilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13513_a_14838]
-
apreciez sunt săraci. Acum câteva săptămâni, într-o noapte sufocantă de august, îngroșam, alături de vreo mie de timișoreni, rândul celor care așteptau să treacă prin fața statuii Fecioarei de la Fatima, sosită în pelerinaj și în orașul nostru. Deși „coada” înainta foarte încet, lumea aștepta în perfectă ordine, de parcă ceva din sfioșenia sfintei catolice s-ar fi transmis, prin ziduri, celor aflați pe trotuarul din fața bisericii. Am avut prilejul să contemplu, cu această ocazie, și o altă fațetă a vieții de noapte a
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
nestrînși, și învățînd că sticla cu gura în jos perpetua spiritul vieții ca un falus erect? Ubi-s Andrei Rauscher, băiat frumos spulberat pe o Autobahnă, ori Kuki Fuiorescu, care juca table cu bursierii la Heidelberg și mînca friptură de iepure încet, și cu care, mici fiind, mă smotoceam la toate cele, la ring si pétanque, ba chiar și la mersul pe jos? Unii sînt, alții revin mai rar, ori mai organizat (Tudor Brătescu a montat o reîntîlnire a doivamaioților occidentalizați într-
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
de a opri și de a nu da drumul, dorința de a fugi), peste o secundă totul pare să erupă. După doi ani, în spectacolul nostru actul patru a devenit trist uneori și se explică prin faptul că se vorbește încet și se merge lent. Eu aparțin școlii lui Lev Dodin, școală care există nu doar de dragul de a „fabrica” absolvenți. Nu dorim ca după zece spectacole totul să dispară. În teatrul lui Dodin se fac repetiții și după zece sau
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
mare anvergură, în care intră deopotrivă literatura, muzica, filmul și artele plastice, precum și dificultățile de selecție, s-ar datora programului extrem de încărcat al artiștilor și faptului că, după ce și-au dobîndit, cu vîrsta, un anumit statut, ei se mișcă mai încet și se lasă prinși mai greu în construcții noi și cu totul necunoscute. Eroare! Cei invitați să participe la Sf. Gheorghe nu pot acuza nimic din cele de mai sus, adică nici suprasolicitare, nici povara gloriei și nici coroziunea reumatismelor
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
la intersecție, a spus bărbatul, oprind mașina. Am cotit spre apus, în loc să fi virat spre răsărit. Acum trebuie să ne întoarcem la intersecție. Femeia s-a uitat înapoi și a văzut cât de mult urcase soarele pe cer și cum, încet, încet, lucrurile își pierdeau umbra. A mai văzut și că roua se uscase pe ierburile de pe marginea șoselei. Să ne întoarcem, a spus ea. Bărbatul a răsucit volanul, mașina s-a întors pe șosea și au pornit înapoi. Femeia, obosită
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
intersecție, a spus bărbatul, oprind mașina. Am cotit spre apus, în loc să fi virat spre răsărit. Acum trebuie să ne întoarcem la intersecție. Femeia s-a uitat înapoi și a văzut cât de mult urcase soarele pe cer și cum, încet, încet, lucrurile își pierdeau umbra. A mai văzut și că roua se uscase pe ierburile de pe marginea șoselei. Să ne întoarcem, a spus ea. Bărbatul a răsucit volanul, mașina s-a întors pe șosea și au pornit înapoi. Femeia, obosită, a
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
ceea ce-mi povestește și cu farmecul lui. Rîd apoi pe seama unor cărți, pe seama a ceea ce citesc, rîd și de lucruri ridicole, pot să rîd și de bucurie, și de plăcere, rîd și de înduioșare, fiindcă mă înduioșează multe lucruri. Încet, încet, am băgat de seamă, mi s-a mai schimbat dispoziția față de lume. În momentul în care nu mai aștepți nimic, în momentul în care devii liber, îți poți permite să fii chiar duios cu lumea asta tare necăjită în
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
ce-mi povestește și cu farmecul lui. Rîd apoi pe seama unor cărți, pe seama a ceea ce citesc, rîd și de lucruri ridicole, pot să rîd și de bucurie, și de plăcere, rîd și de înduioșare, fiindcă mă înduioșează multe lucruri. Încet, încet, am băgat de seamă, mi s-a mai schimbat dispoziția față de lume. În momentul în care nu mai aștepți nimic, în momentul în care devii liber, îți poți permite să fii chiar duios cu lumea asta tare necăjită în care
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
de pâine și să citească o poezie de-a mea!. Acesta era omul care voia să-i ia locul lui Arghezi, în literatura română; și poate și pe al lui Eminescu. Nu puteam să mă-nchin, dar m-am retras încet. Mai târziu, enervat că buzunarul era prea mic, i-a făcut mare scandal secretarei, aproape plângând de ciudă, pentru că nu îi adusese iaurtul. Astea nu sunt invenții, sunt lucruri trăite, pe care eu le-am ținut minte, cu mirare, și
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
simbolul livresc, înghiocat în cel cosmic. Lumina solară, Rîul, Cerul, se întrepătrund cu Cartea, concept polivalent căci poate desemna și opera poetică și Cartea Lumii: Lumina se întoarce goală/ Soarele pleacă din zenit/ Din manuscrisul necitit/ Făcîndu-i dig la asfințit,// Încet, încet Rîul se umflă/ Aruncîndu-mi lin cerul pe mal/ Aruncîndu-mi lin cartea pe mal/ Aruncîndu-se și el pe mal/ Ca un subțire animal.// Doamne, Cerule, să poți citi/ În același timp cartea nescrisă/ Ca și pe cea plînsă/ A doua
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
livresc, înghiocat în cel cosmic. Lumina solară, Rîul, Cerul, se întrepătrund cu Cartea, concept polivalent căci poate desemna și opera poetică și Cartea Lumii: Lumina se întoarce goală/ Soarele pleacă din zenit/ Din manuscrisul necitit/ Făcîndu-i dig la asfințit,// Încet, încet Rîul se umflă/ Aruncîndu-mi lin cerul pe mal/ Aruncîndu-mi lin cartea pe mal/ Aruncîndu-se și el pe mal/ Ca un subțire animal.// Doamne, Cerule, să poți citi/ În același timp cartea nescrisă/ Ca și pe cea plînsă/ A doua zi
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
De ce să se fi năruit totul? Cine te-a blestemat pe tine, Ilia? Ce ai făcut? Ești bun, deștept, duios, nobil... și, totuși, mergi spre pieirea ta! Care e cauza? Nu există oare numele acestui rău?... - Ba există, răspunde el încet de tot. OBLOMOVISMUL! Șopti el. (Ivan Alexandrovici Goncearov - OBLOMOV) În mijlocul acestui iunie canicular, sufocant și deprimant, am văzut spectacolul OBLOMOV. La Bulandra. Știam că este ultima reprezentațe din această stagiune, știam că este foarte cald la sala TOMA CARAGIU, dar
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
în relața cu Olga Sergheevna Ilinskaia. E mai bine să fii iubit. E mai bine cu Agafia Matveevna - și Toca a fost extrem de inspirat alegînd-o pe Virginia Mirea pentru acest rol, actriță la Teatrul de Comedie - care îi ia locul, încet, servitorului Zahar - lovitură dată de Sebastian Papaiani aici, o aparițe greu de uitat. Agafia îi pune masa lui Ilia Ilici, îi umflă pernele cu gesturi ample, îi face patul, îi țese ciorapii rupț, umblă în vîrful picioarelor, cu brațele albe
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
rînd ca soțe. Și uneori ca amantă. Nu obligatoriu. Ilia Ilici nu vrea să se implice în nimic. Asta duce discuța dincolo de lenea personajului. El își ucide sentimentele față de toț - Zahar, Olga, Stolz - își taie punțle cu lumea, se sinucide, încet dar sigur, în patul lui, în gîndul lui, în suferința lui. Nu vrea nimic. Nici patimi, nici frămîntări, nici schimbări, nici melancolie, nici lună, nici furtună. Spectacolul lui Tocilescu ne poartă, de altfel, pe drumul dulce-amar, tulburător al sinuciderii lente
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
începi să o intuiești pe cea din interiorul lui Oblomov. Adevărată, palpabilă, existențală. Undeva, cățărat într-un pat, tușește Zahar-ul lui Sebastian Papaiani. Ilia Ilici îl strigă. Zahar nu sare. Sau sare, dar în legea lui. Se dă jos încet, pe scăriță, gemînd și molfăind, doarme aproape îmbrăcat, încălțat cu un ciorap de-un fel și altul de alt fel, își tîrșîie picioarele, se aranjează sumar și, în sfîrșit, după minute bune, ajunge, patern și ipocrit, la patul stăpînului. Așa
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
atît bogate cît de-o ingenuitate plastică în ciuda aspectului sofisticat, placată pe senzații, precum atestatul unui contact primordial cu lumea. Nesățios a o îmbrățișa cu toate simțurile, poetul vine în întîmpinarea lumii cu salutul său imaginativ: "omul galben se ridică încet în levitație./ omul albastru se sparge seara pe caldarîm./ omul cîrtiță ronțăie încă adevărul/ strecurat în pămînt.// sare peste arșița de duminică/ direct în ploaia de luni dimineață./ cu palma întinsă în care închide/ cîțiva stropi/ deschide ochii te recunoaște
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]