65,252 matches
-
Și că, în timp ce înduram cu resemnare torturile fizice, ființa mea spirituală, desprinsă de trup, se bucura în suferință"... În acest sens, cartea a fost scrisă, conform unei expresii a autoarei, ca un "mini-tratat de tehnică spirituală, util oricărui suflet dezorientat"... "Închisoarea, ca experiență mistică", își intitulează Ana Blandiana prefața la ediția românească: "Poate că cea mai ciudată dintre caracteristicile acestei cărți ciudate este faptul că, deși este povestea unei detenții politice (autoarea, rudă prin mamă cu Iuliu Maniu, a aparținut tineretului
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
a asumat Nicolae Mărgineanu. Un pariu cîștigat nu atît la nivelul construcției scenaristice (fragile, ranforsate cu inserturi explicative), cît la nivelul imaginii. În cinema, o lumină și o umbră care cad într-un anume fel pe un perete alb, de închisoare, o pupilă a unui gardian dilatată într-un vizor al ușii de la celulă, o respirație amplificată halucinant sau un urlet de durere care îți străpunge inima - echivalează cu pagini întregi de text. Subtilitatea cuvîntului e înlocuită, în film, cu miza
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
repartizat printre "politice", și altele încă). În schimb, un moment din film care pare artificial (sosirea la Canal, printre deținute, a unei femei în rochie neagră, de seară, cu pantofi cu toc, și asta, aflăm, după peste un an de închisoare și anchetă!) nu se regăsește defel în paginile cărții! Aerul de autenticitate al filmului se datorează și unei distribuții feminine (cea masculină îi e net inferioară), care ar merita un premiu "global", pentru cel mai bun personaj colectiv - un personaj
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
care o admira, despre "chipul ei luminos", "chipul omenesc al lui Christos cel bun și blînd", "purtarea ei plină de umilință creștină"... Personajul din film, ca și cel din carte, joacă într-un fel de mister post-medieval, în care "direcția închisorii, gardienii, ca și miniștrii și generalii de securitate nu erau decît actorii dintr-o piesă, unde rolul principal era jucat de Iisus, care-și căuta oile rătăcite"... Desigur, fiecare, citind cartea, plonjînd în cosmica ei limpezime, își imaginează un film
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
întemnițării, a torturii și a suprimării fizice: "am aflat din gura profesorului C. Giurescu, că prof. P. P. Panaitescu, legionarul, a fost ridicat, ca și poetul Carianopol, pentru ținere de ședințe literare (...). Din discuții de amintiri ale foștilor colegi de închisoare de la Sighet am înțeles că deținuții au avut de suportat, din partea unora dintre ofițerii gardieni, umiliri fizice și bătăi. Anibal Theodorescu a stat în genunchi, George Brătianu s-a sinucis fiindcă a fost obligat să-și mănînce propriile excremente, toți
Mărturii nemijlocite (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14568_a_15893]
-
absență care prin prietenie se poate transforma în prezență. Obiectele, plantele și animalele au sens în această fabulă a căutării și regăsirii (trandafirul japonez și canarul din colivie sînt mesageri, punți între cele văzute și cele nevăzute). Evocarea eliberării din închisoare a tatălui și a reîntîlnirii, pendulează între amintiri: vestea eliberării față de ziua de după arestare, primele scrisori din libertate, reîntîlnirea, povestirile lui din închisoare, sentimentul din vis, mult mai tîrziu, că tatăl este iremediabil pierdut, vestea morții tatălui, regăsirea lor în
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
japonez și canarul din colivie sînt mesageri, punți între cele văzute și cele nevăzute). Evocarea eliberării din închisoare a tatălui și a reîntîlnirii, pendulează între amintiri: vestea eliberării față de ziua de după arestare, primele scrisori din libertate, reîntîlnirea, povestirile lui din închisoare, sentimentul din vis, mult mai tîrziu, că tatăl este iremediabil pierdut, vestea morții tatălui, regăsirea lor în Evanghelie și în scris, prin chiar cartea de față ("oare cînd scriu aici nu reiau gestul tatii de-atunci? Nu caut să schimb
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
însăși dureroasă, pe care o aplicăm, inchizitorial sau cu moderație, trecutului. Importanța acestui volum de aproape 70 de pagini, nu stă atît în amintirile în sine sau în anecdoticul care însoțește inevitabil asemenea confesiuni (întrecute cu mult de cărțile-document despre închisorile comuniste), ci în felul în care experienței traumatizante a închisorii și a regimului în sine i-a fost găsit un sens, felul în care valorile au putut fi păstrate, vii în spirit, în timpuri incerte. Ca semne ale supraviețuirii, acestea
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
trecutului. Importanța acestui volum de aproape 70 de pagini, nu stă atît în amintirile în sine sau în anecdoticul care însoțește inevitabil asemenea confesiuni (întrecute cu mult de cărțile-document despre închisorile comuniste), ci în felul în care experienței traumatizante a închisorii și a regimului în sine i-a fost găsit un sens, felul în care valorile au putut fi păstrate, vii în spirit, în timpuri incerte. Ca semne ale supraviețuirii, acestea fac posibilă amintirea, absolvind de vină ceea ce, din perspectivă absolută
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
corespondent), "nu poți să judeci global și mai ales nu poți să construiești un concept a priori despre această chestie" (Alexandru Paleologu). Nu este ceva general, ci un număr foarte mare de cazuri individuale" (Paul Dimitriu). Semnele pot fi inversate, închisoarea "a avut un rol benefic și salvator" ("dacă nu făceam închisoare, rămîneam un filfizon"), "n-am rîs niciodată mai bine și mai mult ca în pușcărie, fiindcă spectacolul tensiunii capătă acolo niște proporții absolut extraordinare, apocaliptice, aristofanești" (Alexandru Paleologu). Memoria
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
să construiești un concept a priori despre această chestie" (Alexandru Paleologu). Nu este ceva general, ci un număr foarte mare de cazuri individuale" (Paul Dimitriu). Semnele pot fi inversate, închisoarea "a avut un rol benefic și salvator" ("dacă nu făceam închisoare, rămîneam un filfizon"), "n-am rîs niciodată mai bine și mai mult ca în pușcărie, fiindcă spectacolul tensiunii capătă acolo niște proporții absolut extraordinare, apocaliptice, aristofanești" (Alexandru Paleologu). Memoria indulgentă șterge vinovățiile sau refuză să le mai stabilească: "cînd am
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
filfizon"), "n-am rîs niciodată mai bine și mai mult ca în pușcărie, fiindcă spectacolul tensiunii capătă acolo niște proporții absolut extraordinare, apocaliptice, aristofanești" (Alexandru Paleologu). Memoria indulgentă șterge vinovățiile sau refuză să le mai stabilească: "cînd am ieșit din închisoare, primul pe care l-am întîlnit pe stradă a fost cel care nu pot să spun că m-a torturat, dar m-a bătut bine. Și cînd mă bătea, eu îmi ziceam: Dom'le, dacă mai ies din pușcăria asta
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
fi fost în România cei care nu ar fi rîs cu poftă dacă, în 15 decembrie 1989, cineva le-ar fi spus că pînă la Crăciun, soții Ceaușescu vor fi fost morți, iar Dincă, Postelnicu & comp. vor fi luat drumul închisorii. La fel, în 1996, nici măcar cei mai înfocați suporteri ai CDR, judecînd cu luciditate, nu ar fi dat mari șanse charismei relative a profesorului de geologie Emil Constantinescu de a se impune în disputa cu experimentatul activist PCR Ion Iliescu
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
în țările fostului Imperiu britanic. Reînnodînd tradiția literaturii penitenciare, în vîna celebrului Papillon de Henri Charrière, romanul relatează viața picarescă a deținutului William Buelow Gould, un hoț și escroc din sec. al XIX-lea, condamnat la 49 de ani de închisoare pe o insulă-penitenciar din Tasmania. Peștii pe care Gould îi pictează în mod obsesiv devin figuri emblematice ale visurilor și angoaselor sale secrete și sfîrșesc prin a-i face pe cei din jur să creadă că deținutul chiar a văzut
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
Războiul a omorât oameni/ Mulți din ai noștri semeni,/ Căci gloanțele țâșneau din pușcă/ Și moartea repede-i mușcă./ Morții cădeau ca bolovanii/ De se bucurau dușmanii./ El a rămas ca o mărturie vie,/ Ca istoria să se poată scrie./ Închisorile erau pline,/ N-o duceau deloc bine,/ De cumplită foame mureau/ Și-n mizerie groaznică trăiau./ Ca să ne condamne la moarte/ Ne dădeau scrumbii sărate./ Apa ne lipsea de tot,/ Ne lua gura foc./ Cu fiecare clipă a luptat/ De
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
sabotori,/ Trebuia să muncești până mori./ Unii s-au înecat de bună-voie,/ Căci nu mai aveau nevoie/ Să trăiască-n calvar./ Viața nu mai era un dar./ A urât pe comuniști,/ Și pe marii securiști,/ Căci revenit în țară,/ La închisoare îl băgară./ La Vultur, împreună cu țăranii,/ S-a opus colectivizării/ Și alți ani a fost închis,/ Faptă de neadmis./ Ororile războiului au trecut,/ Comunismul praf s-a făcut./ Ne bucurăm că supraviețuiești./ Ca adevărul să ni-l povestești". Ca o
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
S-a opus colectivizării/ Și alți ani a fost închis,/ Faptă de neadmis./ Ororile războiului au trecut,/ Comunismul praf s-a făcut./ Ne bucurăm că supraviețuiești./ Ca adevărul să ni-l povestești". Ca o scrisoare pe front, din lagăr, din închisoare, acest text rămâne ca document, ca dovadă, fără altă pretenție și fără alt scop decât acela pe care i-l arată, în final, autoarea, inimoasă și eficientă în demersul ei, în condiția ei. ( Didina Duca, Moinești) * Confirm primirea cărții, vă
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14023_a_15348]
-
A murit un om: Ioan Slavici. Slavici nu era însă nici incult, nici neonest în ideile sale. Simpatiile sale mergeau spre civilizația din Centrul Europei mai degrabă decît spre unguri, austrieci sau nemți ca popoare. Compara, de exemplu, condițiile din închisoarea de la Vaț, de pe Dunărea ungurească, unde a stat în 1889, cu cele de la Fortul Domnești, unde a fost internat cînd a izbucnit, în 1916, războiul, ori de la Văcărești, unde a fost depus de autorități după încheierea lui: și le găsea
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
de pe Dunărea ungurească, unde a stat în 1889, cu cele de la Fortul Domnești, unde a fost internat cînd a izbucnit, în 1916, războiul, ori de la Văcărești, unde a fost depus de autorități după încheierea lui: și le găsea superioare. Citind Închisorile mele, nu ne putem îndoi că arestatul a găsit mai multă omenie la gardieni și mai puțină promiscuitate în detenția de la Vaț, deși acolo avusese de-a face cu ungurii pe care-i critica în Tribuna, decît în cele de la
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
mileniului (care mileniu?), sau prin colaborări de tipul Iosif Constantin Drăgan și altele ejusdem farinae. l În VREMEA DREPTEI NAȚIONAL-CREȘTINE (nr. 56, martie-aprilie), se reproduce după Aldinele ziarului România liberă o înspăimîntătoare mărturie a lui Gh. Boldur-Lățescu despre "reeducarea" de la închisoarea din Pitești, începută în 1949. Rareori am citit un text mai teribil despre oroarea comunistă. Ar trebui să devină material de studiu obligatoriu pentru dnii Onișoru, Predescu et. comp. de la CNSAS (dl Predescu, doar colaborator extern!) l În JURNALUL LITERAR
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
faptul că "s-a luat smântâna" de pe țară, în sensul că stratul (și așa subțire!) de burghezie care se încropise în o sută cincizeci de ani la noi a fost, în foarte mare parte ori omorât la Canal sau prin închisori, ori împins să emigreze; sunt convins că, în momentul de față sunt mai mulți Popești și Ionești în America, Germania, Australia, Argentina decât în România! În aceste condiții, speranța mea este legată de viitor - poate peste două generații... - Deci încă
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
adus la marginea cetății, părăsit, urmași nu mai are, averi nici atît, iar buboaiele purulente și urît mirositoare îl tăvălesc în neputința durerii. "Domnul a dat, Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvîntat", se aude, ca un murmur continuu, din închisoarea cea de toate zilele și nopțile ridicată pe scena de la Sibiu. Fiecare perete al construcției metalice " o figură geometrică cu multe laturi " are cîte o ferestruică, un vizor prin care îl poți urmări pe prizonierul Iov. Prizonier al judecăților șablonarde
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
interioară, această imaginație despre care Baudelaire a spus că este "singura provincie a adevărului", această șansă, de fapt, de a putea transforma negativitatea în pozitivitate prin "aripile imaginației noastre", căreia, așa cum scrie Imre Kertész în Fără destin, "zidurile strîmte ale închisorilor nu îi pot trasa o limită." Grație acestei facultăți atribuite inocenței copilărești, concepute ca o sursă spirituală, Kertész poate scrie că este posibil să găsești "pacea, liniștea, ușurarea", chiar și în infernul de la Auschwitz. Grație faptului că a știut să
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
istoria ne este comună Al.C.: Eu am avut prieteni unguri, și m-am servit de ei, pentru că nu știam ungurește. F.J.: Care este viitorul acestei istorii comune? Al.C.: Eu aș merge pînă la punctul de a băga la închisoare pe cei care nu vor înțelegere. Știu că există cîțiva indivizi care visează cai verzi pe pereți. Nu e cazul să căutam ipoteze incorecte și imposibile. Nu mă gîndesc la lumea serioasă care și-a făcut socotelile, dar sunt unii
Alexandru Ciorănescu by Farkás Jenö () [Corola-journal/Journalistic/14151_a_15476]
-
face! l Dl Al. Zub ne aduce aminte (în CONVORBIRI LITERARE nr. 2) că la 8 ianuarie s-au împlinit 130 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu (1873), iar la 5 februarie, 50 de ani de la moartea lui în închisoarea de la Sighet (1953). Articolul dlui Zub este binevenit. Te întrebi de ce au uitat penețediștii dubla aniversare. Au, desigur, alte probleme, mai actuale. l Dl Cristian Bădiliță recidivează! În același număr din Convorbirile de la Iași, dsa comentează Bazarul culturii române. Așa
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14157_a_15482]