140 matches
-
de critică definitorii pentru poetă: luciditate, impersonalizare, capacitate de a esențializa, de a înscena abstracțiuni, într-o manieră lirică nespecific feminină, deși „amiaza” invocată e cea a intensității trăirilor. Tonul abrupt, crispat, monocord, amintind unora de „nervii” și obsesiile bacoviene, încifrările discursului metaforic sunt menite să țină sub control fracturile de adâncime dintre ființa materială și aspirația comunicării cu transcendentul, acutizarea spaimei sau a culpabilității. Atunci când i se acordă spațiu, confesiunea ia aspecte oraculare sau magic-incantatorii, capătă inflexiuni elegiace sau se
LUNGU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287923_a_289252]
-
nuvelei. Nu știu cum anume poate fi apreciată valoarea exclusiv literară, așa cum există ea pentru un cititor inocent și neproductiv, căci e lesne de observat că cel puțin o parte din literatura sa fantastică nu este autonomă - și nu numai În sensul Încifrărilor autobiografice, dar chiar al materiei Înseși cu care se construiește. Tărâmul nevăzuttc "Tărâmul nevăzut" Prin urmare, nu ne rămâne decât să căutăm nu tărâmul nevăzut 1, așa cum face Zerlendi și cum caută să-l urmeze naratorul, ci geografia tărâmurilor Între
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
inutil. Căci, o dată integrat filiației, chiar naratorul e nevoit să ascundă, pentru că ceea ce relata a evoluat Într-o direcție unde textele, mai ales cele de literatură fantastică adresate unui vast anonim, nu mai au nici un sens, ci sunt chiar periculoase. Încifrarea finală Însă, pentru care cititorul obișnuit nu poate să-și ascundă sentimentul frustrării, are un rol identic cu cel al grafiei sanscrite din jurnalul lui Zerlendi: protecția secretului, rămas integru, și selecția celui care Înțelege, care trebuie să fie și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Asociației de Studii Orientale din România. Evoluția prozei lui S. este surprinzătoare și deconcertantă. În Balanța cu umbre, ca și în romanul Spațiile altora (1972), S. încearcă decuparea absurdului cotidian din existența reală, cultivând cu preponderență bizareria și împingând, uneori, încifrarea sensurilor până la limita nevoii de decodificare. „Sofisticarea” stilistică, remarcată prompt de critica literară, este înlocuită în următoarele romane de exprimarea nudă a faptelor, astfel încât Lumină târzie (1974) și Popasul (1975) constituie adevărate mostre de proză „limpede”, de realitate recuperată „fotografic
SIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]
-
-se în timp gustul pentru abstracțiune, parabolă, exprimare gnomică ori paradox. Marile întrebări metafizice, reflecția asupra rostului omului în lume, introspecția interogativă, uneori chiar demonstrația ideatică și forțarea conceptului se manifestă în tendințe contrarii, când spre confesiune neîngrădită, când spre încifrarea discursului. Agresiunea civilizației tehnice asupra simbolurilor arhaice se realizează în ample poeme într-un mod contorsionat, polemic (de pildă, Mistreții pe asfalt, Centaurul la fierar sau Abatoarele de greieri), în care se derulează, auster și dramatic, viziuni fantasmatice de unde mitul
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
limbaj liric simbolic și enigmatic, construit în spiritul esoteric al „științelor” tradiționale - astrologia, alchimia, numerologia, pitagoreismul, teosofia. Cercuri la Elsinore, volum socotit de Valeriu Cristea cel mai notabil debut poetic al anului 1972, poartă, încă din titlu, pecetea unei duble încifrări: îndoiala („autoreflexivitatea”) hamletiană este suprapusă misticii pitagoreice și „pusă în abis” prin reflexia meditației existențiale în oglinda desăvârșită a ideii de cerc, într-un „joc secund” ce urmărește purificarea spirituală și salvarea sufletului „căzut” în adâncurile tenebroase ale unei lumi
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
În exaltări pătrunde-te, coboară / Foc cardinal pe spiritul lor tont!”. Deținerea teribilului secret al inconsistenței istoriei umane și al caracterului iluzoriu al credințelor religioase atrage după sine conștiința responsabilității elitiste a protejării acestuia - prin alegorizare, metaforizare și mai ales încifrare - de pericolul contaminării și maculării: „Mă arde tăcutul însemn de sfârșit / Dictează nebună puterea o limbă, / Te vreau Demostene din nou bâlbâit / Când floarea luminii te schimbă” ( În general se oprește la un diftong). Poetul se acuză, de altminteri, de
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
cercul lui Saturn.” Odată cu Casa a Noua (1979), hermetismul de factură modernistă din Cercuri la Elsinore și Călărețul de aer (1976) - întemeiat pe contragerea extremă a expresiei, plurivalența semantică, muzicalitatea sugestiv-sinestezică și artificiul sintactic - se întoarce către formele tradiționale ale încifrării alchimice și ale simbolisticii astrologice, distilând poetic ecouri din etapele ascensionale presupuse de „Marea Operă” și îndrumând cititorul de-a lungul coridoarelor misterioase ale puterilor zodiacale. Elaborate în spirit baroc - sub patronajul lui Dimitrie Cantemir și al Istoriei ieroglifice -, poemele
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
sămânța nu mai ajunge la timp în noi, / În lenta noastră răsucire spre ora - mireasă; / Bem din această palmă / Și după ce-a secat izvorul”). Apelând la surse livrești - motive biblice sau ale culturilor antice, greacă sau egipteană -, autorul încearcă încifrarea simbolică a lumii, aspirând spre o poezie ermetică, ce cultivă paradoxul: „Un înecat care ajunge în deltă / Este epilogul celorlalți / Delta n-are culoarea înecului”. Câteva motive ordonează materialul poetic: delta, diamantul, arborele vieții, amfora, acestea fiind preluate și într-
TAMARIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290043_a_291372]
-
privilegiind substratul existențial (iar nu livresc), într-un vers „caligrafiat” ultramodernist, cu ingenioase manevre tipografice (rândurile sunt întrerupte de spații albe, astfel încât în pagină să fie aliniate la ambele margini etc.). Poezia e preponderent enunțiativă, moderat metaforică, autorul procedează la încifrări expresive, trasează uneori crochiuri frapante de „peisaj”, preconizează autenticitatea („să ne scoatem paltoanele/ să ne scoatem și pielea/ să ne scoatem ochii și inima/ pe masă// noi oamenii sinceri/ noi nu avem arme/ atacăm fără gloanțe murim fără discursuri” etc.
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
arma din simpla dorință de a dovedi că există etc. Și piesa în trei acte Cum se nasc monștrii sau Despre efectul dăunător al economiei de piață pare să indice, în ciuda subiectului de imediată actualitate, o revenire la modalitățile de încifrare practicate anterior sau, pur și simplu, atașamentul dramaturgului față de această formulă. În ultimele creații, de pildă în Grup de orbi într-o sală de cinema în așteptarea unei capodopere de arhivă din epoca glorioasă a filmului mut (2000), în legătură cu care
NAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288349_a_289678]
-
scriind (chiar și istorie) potrivit unei mentalități și venind în întâmpinarea unui gust deja instalat. Între datele ce definesc acest gust, aplecarea spre exerciții de tip hermeneutic, în transcrieri literare, ocupă o poziție de seamă. Într-o lume care iubea încifrările și simbolistica și își îmbrăca teama de necunoscut în hieroglifele redescoperite (M. începuse și el redactarea unei Cărți despre hieroglife, care este, de fapt, o traducere din latinește), solicitarea ezoterismului propriu emblemelor și emblematicii se asocia, coerent, cu înclinațiile către
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
bună parte confuzia și, mai presus, ca un personaj memorabil al boemei noastre literare”. Cornel Regman îi reproșa, între altele, o anumită propensiune spre „harță” (probabil în lumina unor elemente extratextuale, pe care le va fi cunoscut), un exces de încifrare, reținea înclinarea spre parabolă (oarecum în descendența lui Eugen Jebeleanu) și credea că „mișcarea favorită este cea esopică”. Lecturi critice comprehensive și empatice ale poeziei lui M. sunt acelea ale lui Lucian Raicu și Valeriu Cristea, primul remarcând că „poemele
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
străin, parte a unei farse cu gust sălciu. O minimă prudență te îndeamnă să nu-l umilești pe cititor, ci să-l stimulezi să intre în sfera de complicități și inevitabil amuzament stârnit de orice triumf al spiritului rațional asupra încifrării realității. Invocarea lui R. Austin Freeman drept posibil model pentru știința destrămării treptate a misterului nu e întâmplătoare. Încă de prin 1907, Freeman a lansat un gen de povestire polițistă - avându-l drept erou pe seducătorul dr. Thorndyke - ce contrasta
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la un mânuitor atât al limbajului cotidian, cât și al celui poetic. C. nu ocolește paradoxalul; dimpotrivă, el cultivă îmbinările violent contrastante, doar aparent opoziții dintre înalta gândire și trivialitate, dintre candoare și lubricitate. Cuvintele sunt, la el, cifrări (nu încifrări) prin care pot fi exprimate realități imperceptibile senzorial. Efectul este de limbaj criptoid, care comunică părând că nu o face. Trebuie menționate numeroasele și temeinicele traduceri din Lucian Blaga, Emil Cioran, Mircea Eliade, Nichita Stănescu, Ștefan Aug. Doinaș, Ion Caraion
CARDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286106_a_287435]
-
care ne pot asculta conversațiile, pot intra în calculatoarele noastre, îi pot omorî pe Kishon și pe Aweida chiar în secunda în care le pomenim numele. Ceva îmi spune că nu vor avea prea mare bătaie de cap cu mica încifrare pe care a pus-o tatăl tău pe insula aia. La urma urmei, se gândi Maggie, oamenii din spatele capetelor de iepure demonstraseră că puteau să-i transforme avatarul într-o pastă de pixeli. Într-adevăr, de aceea o eliminaseră: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
găsit câte ar fi voit. De ce nu le-a ales pe acelea?“ „De ce?“ „Poate că avea nevoie de anumite litere și În a doua, În a treia, În a patra poziție. Poate că ingeniosul nostru Ingolf voia un mesaj cu Încifrare multiplă. Voia să fie mai breaz decât Trithemius. Trithemius sugerează patruzeci de criptosisteme majore: Într-unul au valoare numai inițialele, În altul prima și a treia literă, În altul o inițială da și una nu, și așa mai departe, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
S-ar putea face Multe reforme. Mă gândeam singur, Eram fără nimeni. Și tocmai azi Au venit musafiri. — Tu ce dai, eu ce dau... A, de când nu ne-am văzut. (TITLU) Chiar și în asemenea poezii, din care lipsesc metaforele, încifrarea sau aspirația către un „sens secund”, unde, pe scurt, „se prefigurează un mod de producere întemeiat pe redare”314, persistă totuși un anumit gen de distanțare față de concretul trăirii umane. Chiar dacă evoluția în sensul depoetizării, al valorificării improvizației, aleatoriului, accidentalului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ținută speculativ - euristică, oarecum facilă, dar cu efecte imediate asupra destinatarului. Împrejurarea ar putea să surprindă, mai ales dacă avem în vedere că, în versurile sale, trăsăturile prea bine cunoscute ale liricii șaizeciste standard (confesiunea abstractă, transfigurarea realului, stilul scriptic, încifrarea mesajului în linia ermetismului barbian, subiectivitatea, patetismul și toate celelalte) nu dețin, nici pe departe, ponderea absolută, esențiale dovedindu-se de la bun început tentația fanteziei ironice și directitatea limbajului. Ceea ce a stârnit interes a fost mai cu seamă delimitarea tranșantă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
irișii de șoldurile voluptoase ale autobazei filaret să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu, să fim tandri mai zise o muscă. În condițiile unei atari opacizări a discursului, care, e drept, nu are nimic în comun cu încifrarea elitistă a mesajului din modernism, ci mai curând cu o anume ludicitate de desen animat, decodarea se dereferențializează luând calea sintezei conotative. Este negată funcția tranzitivă, referențială a limbajului, ceea ce echivalează, la un alt nivel, cu o slăbire a funcției
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nu numai de către autorul ei propriu-zis, "nu doar de textele literare propriu-zise, ci și de către cititori și critici"131 (trad. n.). Și tocmai în această relație atât de controversată, pe care lumea parodiei și-o asumă, rezidă caracterul ei de încifrare, de închidere a vechiului (text) în nou. Pe terenul comparatisticii, unde este atât de tentantă înserierea, aducerea laolaltă a generoaselor universuri de autori, opere și teorii, orice demers de acest gen trebuie să rămână sincer cu el însuși: ce altceva
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scrie, atâta vreme cât o să avem vești una de la alta, o să mai meargă. Fetița mea iubită, o să trebuiască să avem curaj și mai ales, dulcea mea Mouette, să nu suferim din pricina asta"176. La început scrisorile sunt clare, dar treptat apar semnele încifrării de teama interceptării. Ecaterina Bălăcioiu o avertizează în nenumărate rânduri să nu revină în țară. Pe 13 iunie 1948 îi povestește de convocarea la sector unde, nevoită, le spune oamenilor legii că fiica e plecată la Paris. Mama cere fiicei
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
realitatea înconjurătoare, apelează la modalități încifrate de exprimare, la "vorbitul în dodii" cum spune Monica Lovinescu: "Vorbim în dodii să ne înțeleagă prietenii și să nu ne audă dușmanii. Nu era lipsit de un anumit humor sinistru și reproșul de "încifrare" care bântuia în ultimul timp prin presa literară. Dar ce altceva decât o permanentă "încifrare" a fost viața cotidiană în ultimul sfert de veac în România?"303. În țară vorbesc deschis doar eroii și martirii, restul apelând la limbajul codificat
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Lovinescu: "Vorbim în dodii să ne înțeleagă prietenii și să nu ne audă dușmanii. Nu era lipsit de un anumit humor sinistru și reproșul de "încifrare" care bântuia în ultimul timp prin presa literară. Dar ce altceva decât o permanentă "încifrare" a fost viața cotidiană în ultimul sfert de veac în România?"303. În țară vorbesc deschis doar eroii și martirii, restul apelând la limbajul codificat, după cum subliniază autoarea. Din fericire, chiar și această mică deschidere, asigură păstrarea identității spirituale românești
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
a fost viața cotidiană în ultimul sfert de veac în România?"303. În țară vorbesc deschis doar eroii și martirii, restul apelând la limbajul codificat, după cum subliniază autoarea. Din fericire, chiar și această mică deschidere, asigură păstrarea identității spirituale românești. Încifrarea se reflectă în supraviețuirea materială a literaturii, în producțiile culturale, ele fiind în același timp și dovada obligativității folosirii acestei tehnici. Prin urmare, și cronicile conțin urme ale evazionismului, mai ales când se simte nevoia protejării unui subiect sau când
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]