116 matches
-
Kolea, care stătuse tot timpul în picioare lângă scaunul Lizavetei Prokofievna. — Și eu cred tot așa, spuse prințul Ș., izbucnind în râs. — Și eu am exact aceeași părere, enunță solemn Adelaida. — Care „cavaler sărman“? întrebă generăleasa, privindu-i contrariată și înciudată pe toți vorbitorii, însă, văzând-o pe Aglaia pufnind în râs, adăugă mânioasă: prostii! Care „cavaler sărman“? — Parcă e prima dată când băiețandrul ăsta, favoritul tău, schimonosește vorbele altora! îi răspunse Aglaia cu ciudă trufașă. Prin fiecare ieșire nervoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să mai scotocești încă o dată prin camere și prin sertare! rosti prințul îngrijorat, după ce se gândi câtva timp. — Le-am scotocit! oftă și mai înduioșător Lebedev. — Hm!... Și de ce, de ce trebuia să te schimbi de redingota aceea!? exclamă prințul, bătând înciudat cu pumnul în masă. — Întrebarea e dintr-o comedie veche. Dar, preablândule prinț! Văd că puneți prea mult la inimă necazul meu! Nu merit. Adică, unul ca mine nu merită; dar dumneavoastră suferiți și pentru hoț... pentru acest om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mea. Mă considerați într-un fel proprietatea voastră, de la care încercați să stoarceți maximum de favoruri și avantaje. Mișcă din mână discret, arătându-i ușa lui Parthenicus. Se întoarce apoi către Livia, care își mușcă buzele nehotărâtă, cu o expresie înciudată pe față. — Ce se întâmplă? o întreabă cu blândețe. De ce ești atât de încrâncenată? De câteva zile te văd copleșită de supărare, iar noaptea te aud cum te preumbli prin cameră, de parcă nu ți se mai lipește somnul de pleoape
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
propriul lui nepot, fructul unei iubiri nepermise. Mai rău chiar, al unei greșeli politice. L-a durut sufletul, dar ce era să facă? Nerodul nu s-a mai mulțumit cu bani și a încercat să-și facă publică originea. Izbește înciudat cu piciorul în mozaic. Dar ce a apucat-o pe Livia tocmai acum? Și de ce se face de fapt vinovat Libo? Tot n-a aflat. Prostănacul ăsta i-a servit numai vorbe goale. Își îndulcește tonul: — Poate că legea mă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Bravo! îi admonestează ea pe pedagogi, bucurați-vă când spune vreo necuviință. Că doar ăsta e rolul vostru: să le stricați copilăria prin plăceri. Fără să-și dea seama, a pus sare pe rana din sufletul lui Germanicus, care izbește înciudat cu piciorul într-o grămadă de jucării: — Ce legătură au capodoperele astea ale industriei decadenței cu învățatul? Se apleacă și culege de jos ceva sfărâmat. Își dă seama că este totuși o literă de fildeș. O contemplă un timp, mușcându
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cor. Zeul acceptă sacri ficiul nostru. Nero își plimbă privirea, surprins, de la masa de oameni la grupul format de împărat, rex și flamini și înapoi la mulțime. Un fior îl străbate din cap până-n picioare. Se simte străin și parcă înciudat pe sine însuși pentru incapacitatea lui de a participa la această comuniune spirituală care-i unește pe toți. Pe toți, în afară de el... Îl cercetează atent pe principe. Oboseala și grijile l-au marcat, umblă gârbovit, iar toga îi atârnă strâmbă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici nu-mi pasă mie de ele. Fiecare cu treaba lui pe lumea asta în care toate sunt ori par a fi pe dos. Poate nu m-am integrat eu, dar... Nu! Nu-mi place și gata!” hotărî doctorul Tomescu, înciudat pe sine, privindu-și pacientul mai insistent decât o făcuse până atunci. Tainicele cărări ale iubirii - Domnu’ doctor, sunteți bine? Mă înfricoșați cu tăcerea asta, se explică asistenta, aproape în șoaptă. A trecut așa mult timp, că mă sperii, adăugă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de cineva mort, o copleșea un sentiment de religiozitate, aproape avea convingerea că trebuie să îngenuncheze și să se roage. Alături de ea, privindu-i camera, Ovidiu a început să surâdă, cu superioritate, a presupus Carmina și l-a întrebat iritată, înciudată pe platitudinea lui: Ce găsești tu de râs? Nu râd sunt doar înduioșat, i-a spus Ovidiu în șoaptă, și, după cum a plecat fruntea, Carmina a înțeles că spunea adevărul. Parcă te vedeam înaintea mea traversând diferite etape de vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
teren. În trecere spre ușă mai azvârlea o privire spre sânii debordanți ai Ninetei, care-și aranja perna sub popou cu sângele în obraji. Deja începuse melodia preferată la radio. Avea trăsături copilărești, femeia asta. Și unde mai pui, continuă înciudat pentru sine, că sunt și hipertensiv nervos, și ce-o să se aleagă de capul meu la o adică... Odată ajuns la ușa biroului, oprit lângă cuier, cu gesturi de erou, își petrecu după gâtul lui gros fularul de mătase. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
expresii așa, între animozitate și tristețe și contrastul devenea incitant. Uneori ascultând, pierzând firul și găsindu-l din nou, Carmina se gândea că vorbăria Sidoniei nu era decât un subterfugiu menit să camufleze cine știe ce hibă, și devenea atentă, pândea, se înciuda pe sine pentru lipsa de fler, pentru neputința ei de a pătrunde dincolo de fruntea Sidoniei, în masa moleculară, densă, unde i s-ar fi dezvăluit adevărata culoare a intențiilor, ce păreau a fi bune, prea bune ca să nu fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cândva un lipovean, în tinerețe. Făcea o incizie cu lama cuțitului de-a lungul spinării, îl despica în două, trăgea apoi șirul de osișoare ușor, fără să rupă vreunul. Fana încerca și ea dar nu reușea de fiecare dată, se înciuda și-l întreba, unde anume greșise? Ovidiu făcea un adevărat măcel în farfurie, se alegea cu foarte puțină carne și tot se îneca din când în când. Pentru mine, le spunea el râzând, e un chin să mănânc pește. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-și programase o conduită preventivă de reînnodat prietenia, crezuse că este suficientă simpla ei prezență, a ei, a Carminei, o ambianță rămasă aproape aceeași. Atunci, demult, ea tresărise la vorbele Carminei, se întrerupsese din vorbă, își uitase ideea, se înciudase la gândul că pierduse firul frazei, era ceva important, ceva important, dar ce anume, fir-ar să fie de treabă, își spuse, pe urmă conștientul îi tradusese cuvânt cu cuvânt comunicarea Carminei, echivala cu o gonire, ce ciudat, nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jos, nutrind gânduri de nedescris despre femei. La Început, Mustafa se Îndrăgostea de fete care Îl respingeau. Terifiat de gândul că va fi respins, ridiculizat și ocărât, a Început să tânjească de la distanță după trupul femeilor. Anul ăsta se uitase Înciudat la fotografiile top modelelor din revistele americane cu coperți lucioase, ca pentru a se pătrunde de evidența chinuitoare că nici o femeie atât de perfectă nu avea să-l dorească vreodată. Mustafa nu avea să uite niciodată expresia răutăcioasă de pe chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ai generalului. Sosi nacealnicul filiform, urmat de stolnacealnici, și toți priveau spre glavnoie komandir îndoiți, în poziție de așteptare și plini de respect. Kutuzov tăcea. În sfârșit, nacealnicul îndrăzni să-l întrebe: ― Ce ați dori să vă scriem, Înălțimea Voastră? Înciudat peste măsură, profund indispus, generalul mormăi: ― Un pricaz de surghiun. Urgent! ― Desigur, desigur! Pe ce nume doriți să-l scriem, Înălțimea Voastră? Kutuzov se trezi cu adevărat. Se văzu așa cum era. Se uită, pe rând, în ochii celor prezenți. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu au nici o putere de a se împotrivi. Apoi bulibașa, încruntat ca un general de oști, nevoit să pornească la o bătălie pe care n-o aștepta și nu și-o dorea, trecu printre corturi unde oamenii lui roboteau, murmurând înciudați la strângerea calabalâcurilor. Deodată, bătrânul staroste se opri în fața unui cort unde un tânăr își înlănțuise cu brațele țiganca, într-o scenă tandră de dragoste, urmăriți de câțiva puradei care-i priveau chicotind veseli. - Tu ce faci, mo!? Ai chef
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care și așa lăsau destul de dorit! Dar băieții nu reacționară cum se aștepta: ascultară într-o tăcere impresionantă, și când îi întrebă: "Ei, ce ziceți de poezia asta?", câțiva răspunseră foarte convinși: "E frumoasă, dom'le, are sentiment!" ― Hm! se-nciudă el, auzi la colegii dumitale, că ești "sentimental"! ― Sânt don' profesor! ― Zău? Din ce în ce mai interesant! Ești sentimental și faci versuri în ora de Psihologie... ― Am căutat să fac o aplicație imediată a celor explicate de dumneavoastră, don' profesor!... Vorbeați doar despre
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
patru! intervenii eu, doar i-oi da sămânță de vorbă suplinitorului. Dar acesta, părând că reflectează puțin, nu scoase o vorbă. Surprinși, băieții începură să-și dea coate. Ce e cu profesorul ăsta de se complace în muțenie absolută? Foarte înciudat că se abține să participe la interesanta discuție propusă de mine, mă adresai direct însoțitorului nostru, doar l-oi face să spună ceva: ― Au fost mai multe de patru, don' profesor? Marinescu își întoarse nepăsător capul către mine și, în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dromader indiferent și dezamăgit a flăcăului gonflabil. -...dealtfel, relatarea mea nu poate nici ea, deocamdată, să se coaguleze din crâmpeie de ipoteze, din debandada de sclipiri, din dezordinea unor păreri neclare și din înlănțuiri de bâiguieli sonore. Tăcu instantaneu, pufăi înciudat din luleaua agitată, își scoase, din buzunarul clasic al pantalonilor, ceasul lui elvețian de aur, mare precum un ou de rață, contemplă, timp de o secundă, poiana animată de grupurile de turiști și, abandonându-l brusc și fără ceremonie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
diplomația care n-o avea. Păi tocmai d-asta a și sfârșit așa cum a sfârșit. N-avea diplomație, nu știa ce-i aia! Îți dai seama ce istorie am prins... Pirpiriul îl studia concentrat. Se trăgea din când în când înciudat de nas. - Planul... Planul lu’ Valțev, exclamă în cele din urmă bucuros. Unul de l-a scris la Kremlin și i l-a dat lui Hrușciov sau Brejnev care mai era pă vremea aia. Am auzit de cetățeanul ăsta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe spate, privi fără să vrea prin cerul de straturi geologice. Văzu cum Mioara Alimentară și Autorul creat de ea, creând ceea ce numai lui îi era dat, Puterea de a ști, și, pentru că îi pătrunseseră violent secretele îndoielii, îi șterse înciudat de pe fața Pământului, gonindu-i în antenaștere. ...Eram în oglinda deformată a orașului Brăila. Doamne, dacă sunt sechestrată înainte de naștere, poate voi fi liberă după aceea! Vreau să ies afară, un afară pe care îl am legat prin cordonul ombilical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
articolul, să nu mă obosesc măcar să arunc vreo privire, dar drumul de la Connor de acasă până la mine la serviciu e destul de lung și nu am nici o revistă la mine. Așa că iau cu mine articolul și Încep să-l citesc ușor Înciudată În metrou și, da, se poate spune că e o poveste destul de interesantă. Cum Harper și Pete Laidler erau prieteni și s-au gândit să pună amândoi de-o afacere, și cum Jack era cel cu idei, iar Pete extrovertitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
răcni bărbatul, încercând a lua povara femeii. Ți-a spus cumnata că-s grea? întrebă, cu voce gravă, femeia, ținându-se cu mâinile de spate. Păi cine, că eu aflu ultimul! Ș-acum, mă mai cheamă și la război! se înciudă Gheorghe, începând să plângă ca soacra mică în ziua nunții. Apăi, războiul nu-i ici-colea! încercă să-l potolească nevasta, îmbrățișând copiii, care nu mai scoteau nici un sunet. Până ajungi tu, poate se sfârșește, porni să-l încredințeze femeia. Ai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
știu să facă prăjituri în casă... Așa, ca mama ta. Pe mine nu m-a învățat. Eu sunt mică, a zis mama... Când mă fac mare, rămân cu tata. Vreau să mă fac pădurar... Ionuț a tăcut tot timpul. Era înciudat că nu văzuse fetița că vine după el. N-a mai ascultat povestea ei. A plecat pe furiș și a mers unde erau colegii lui. Cornel tocmai povestea fetelor cum șia rupt pantalonii în pădure, în altă zi. A fost
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de crabi, de pildă? Se mulțumi să murmure că avusese nevoie să iasă la aer. Oare de ce nu izbutea să-i vorbească de tot ce i se Întîmpla? Se simți Înciudată că nu reușea să aibă complet Încredere În el, Înciudată de bănuielile stupide care Îi treceau uneori prin cap, dar și de faptul că-l mințea prin omisiune pentru a doua oară. Senzația de vinovăție o făcu să se Îmblînzească. Pierduseră și așa destul timp așteptîndu-se reciproc, era inutil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o făcea să simtă o mînie rece. El Începu să se Înfurie. - Doar am prevăzut că plecăm Împreună la Plymouth! - Și că Gildas va fi asasinat, și asta am prevăzut? Văzînd cum chipul lui Christian se schimonosește, Marie se simți Înciudată de lovitura asta sub centură, pe care nici măcar o mînie puternică n-o putea scuza. El nu-i dădu timp să-și găsească vorbele potrivite pentru a se face iertată. - Mă Îngrijorezi, Marie, declară el cu voce surdă. Unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]