115 matches
-
diplomația care n-o avea. Păi tocmai d-asta a și sfârșit așa cum a sfârșit. N-avea diplomație, nu știa ce-i aia! Îți dai seama ce istorie am prins... Pirpiriul îl studia concentrat. Se trăgea din când în când înciudat de nas. - Planul... Planul lu’ Valțev, exclamă în cele din urmă bucuros. Unul de l-a scris la Kremlin și i l-a dat lui Hrușciov sau Brejnev care mai era pă vremea aia. Am auzit de cetățeanul ăsta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nici nu-mi pasă mie de ele. Fiecare cu treaba lui pe lumea asta în care toate sunt ori par a fi pe dos. Poate nu m-am integrat eu, dar... Nu! Nu-mi place și gata!” hotărî doctorul Tomescu, înciudat pe sine, privindu-și pacientul mai insistent decât o făcuse până atunci. Tainicele cărări ale iubirii - Domnu’ doctor, sunteți bine? Mă înfricoșați cu tăcerea asta, se explică asistenta, aproape în șoaptă. A trecut așa mult timp, că mă sperii, adăugă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
el, fiind de față și Marina. Moș Costache, înfundat în țigările lui, n-auzi bine, iar Marina, care tocmai ieșea pe ușă, răspunse enigmatic: - Apoi, Otilia, cum e Otilia! Lui Felix îi veni gust să bată cu pumnul în masă, înciudat de a nu putea afla neted un lucru așa de simplu. Își întoarse toată violența împotriva mărului putred, pe care îl ciopârți crunt. Costache făcea țigări și fuma mereu, înfășurînd toată masa în cearșafuri de fum. - Felix, zise el în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
parte, și pe alta. Se afla lângă ușa de la intrare. Georgeta zâmbi. - Ah, zise Georgeta, ești de o timiditate!Și prinzîndu-i capul între mâini, îl sărută cu putere și prelung pe buze. Felix ieși amețit pe ușă, fericit și totdeodată înciudat de stângăcia lui, de situația, deplorabilă pentru un bărbat, de a fi sedus de o femeie. G. Călinescu XII Peste câteva zile, Felix primi o carte poștală ilustrată care-i făcu să-i tresară inima la-nceput, și-apoi îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-n lume, s-a rușinat, zise dogarul, și strigă la ea: Lino, ia vin, tată... De alături se auzi o mișcare abia simțită, dar nu se ivi nimeni. Stere privea peste prag, doar o zări-o. - Tu n-auzi? se înciuda și maică-sa, ridicîndu-se. O aduse de mână. Un fulg de fetișcană, năltuță, subțire, cu obrazul limpede și priviri deschise. Îi juca sângele sub bluza albastră de atică, unde se ghicea pieptul tânăr, neîmplinit. Nici nu se uita la ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
jur pe ce am mai sfânt că nu am trimis-o eu! - Nu te mai jura, că te cred. Asta e în fond singura satisfacție a unui ministru, să fie solicitat. Pomponescu prețuia pudoarea relativă a lui Hagienuș și era înciudat de procedeul lui Gaittany, care nu voia să-i dea măcar avantajul de a-i face un serviciu, ci uneltea secret cu directorul de cabinet, rezolvând totul peste capul lui. Gaittany avea la Casa de Artă o agentură de intervenții
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
putea cuprinde cu ochii, aceleași crengi izvorând din pământul care mustea de apă, crengi semețe, cu vârfurile înfipte în albastrul nedefinit al cerului. Cum am ajuns aici? Căută să-și amintească dar își dădu seama că este cu neputință. Se înciudă și cu o furie crescândă începu să rupă ramurile acelea care se frângeau ușor, neașteptat de ușor, fără să opună nici o rezistență. De fiecare dată un zornăit metalic, nefiresc și agasant, însoțea fiecare frângere. Acest zgomot reuși să-l enerveze
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ori în viață rămăsesem așa descumpănit, cu gura căscată de spontaneitatea unui răspuns ce-mi crea o stare de neacceptare imediată. Dar singura mea reacție acum a fost o enervare bruscă și parcă un pic fără rost. Eram așa de înciudat încât pe moment eram să ridic o piatră și să dau în omul acela bizar care acum parcă-mi bara calea mea spre nu știu unde. Cuvintele-mi țâșniră șuvoi: „În definitiv cine ești dumneata să-ți bați joc de mine? Cum
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o provoacă față de propria persoană. "Când primesc o notă rea, mi-e un fel de ură chiar față de mine. Apoi, pentru a-mi îndrepta nota, muncesc cu mai multă râvnă" (clasa a VI-a). "Când primesc o notă slabă, mă înciudez pe mine însumi și învăț și mai mult" (clasa a VII-a). d) Alteori, notele slabe îi stimulează pe elevi la învățătură datorită fricii de corijență sau repetenție pe care le-o provoacă. "Când primesc o notă slabă, îmi bate
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
dar autenticitatea sentimentelor; p. 67, r. 10 11 : „mai pune-ți pofta-n cui, cumătre, că doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu” avariția și egoismul parvenitului, care încearcă să impresioneze simulând munca, efortul; r. 35 36 : „și-nciudat pe vulpe că l-a amăgit se duce s-o ucidă în bătaie” singura modalitate de a uita supărarea este răzbunarea pe cauzatorul ei; p. 68, r. 16 : „Și iaca așa a rămas ursul pâcâlit de vulpe!” sentință moralizatoare la adresa
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cucernicia răposatei. Este drept să se facă împărțeala averii după dorința părinților și să se statornicească pacea între urmași? — Este drept. Să trăiești, măria ta. Domnul întinse brațul cu scrisoarea ieromonahului Ștefan spre locul unde sta Constantin Cantacuzino; acesta, evident înciudat de faptul că luând scrisoarea va trebui să sărute mâna domnului, se ridică de la locul lui și se îndreptă spre jilțul domnesc. Brâncoveanu zâmbea nevinovat și, în momentul în care nașul său se plecă în fața lui, ca din greșală lăsă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Și simt că toată firea îmi e întunecată... Ai fi ucis și capul și inima din mine Dacă-n a tale lațuri eu m-aș fi prins mai bine. Cuvîntu-mi pentru tine nu avea înțeles, Cuvântul tău pe mine mă înciuda adânc. 35Cu cît-amărăciune îți răspundeam ades, Cum îmi plăcea în suflet ca să te fac să plângi Și printr-o nedreptate părea că mă răsbun Dacă din a mea cauză plângeai tu vreodată. Ah! sufletele noastre nu sunt de fel armonici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Auta, îi păru rău că a fost văzut de Puarem. Apoi se învioră deodată. Puarem nu-l uitase. Cine știe ce voia Puarem! Soldatul Iahuben ajunse în fața celor doi bărbați de seamă. - Tu ești, Iahuben? întrebă marea căpetenie a armatei. Deși încă înciudat de pierderea somnului la care jinduise atâta, Iahuben își simți pieptul umflîndu-se de mândrie că stăpânul său, căpetenia întregii armate atlante, îl striga pe nume, cunoscîndu-i-l ca și atunci, în țara Retenu. Îl privi pe Puarem drept în ochi și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nostru, care-i tot un fel de stea. Ei așa îl văd de la dânșii de-acolo, ca pe-o stea! Sunt foarte înțelepți și foarte vechi în înțelepciune, de aceea fac minuni. Dar nici ei nu știu tot. Mai-Baka tăcu, înciudat pe sine de îndrăzneala ce și-o luase. Când crezu că nu-i ascultă nimeni, îi șopti liniștitei sale Ntombi, în graiul lor daza: - Nu trebuia să-l întreb pe zeu atâtea. S-a supărat acum. Am fost nătărău: cum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
drum pământean. După o zi de odihnă, marea luntre, minunata luntre venită din stele începu să fie cercetată în vederea marelui zbor. În acest timp, Hor stătu de vorbă cu semenii de pe planeta lui. Nu le auzi ușor glasul și era înciudat, deși pământenii din jurul lui, deprinși cu toate minunile, în fața acesteia stătură muți. Hor și toți ceilalți văzură într-o anume oglindă o sală cu câțiva oameni ca și Hor. Chipurile se zăreau uneori destrămate, glasul se auzea slab. Dar erau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
răcni bărbatul, încercând a lua povara femeii. Ți-a spus cumnata că-s grea? întrebă, cu voce gravă, femeia, ținându-se cu mâinile de spate. Păi cine, că eu aflu ultimul! Ș-acum, mă mai cheamă și la război! se înciudă Gheorghe, începând să plângă ca soacra mică în ziua nunții. Apăi, războiul nu-i ici-colea! încercă să-l potolească nevasta, îmbrățișând copiii, care nu mai scoteau nici un sunet. Până ajungi tu, poate se sfârșește, porni să-l încredințeze femeia. Ai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
știu să facă prăjituri în casă... Așa, ca mama ta. Pe mine nu m-a învățat. Eu sunt mică, a zis mama... Când mă fac mare, rămân cu tata. Vreau să mă fac pădurar... Ionuț a tăcut tot timpul. Era înciudat că nu văzuse fetița că vine după el. N-a mai ascultat povestea ei. A plecat pe furiș și a mers unde erau colegii lui. Cornel tocmai povestea fetelor cum șia rupt pantalonii în pădure, în altă zi. A fost
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
dromader indiferent și dezamăgit a flăcăului gonflabil. -...dealtfel, relatarea mea nu poate nici ea, deocamdată, să se coaguleze din crâmpeie de ipoteze, din debandada de sclipiri, din dezordinea unor păreri neclare și din înlănțuiri de bâiguieli sonore. Tăcu instantaneu, pufăi înciudat din luleaua agitată, își scoase, din buzunarul clasic al pantalonilor, ceasul lui elvețian de aur, mare precum un ou de rață, contemplă, timp de o secundă, poiana animată de grupurile de turiști și, abandonându-l brusc și fără ceremonie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu scoate o vorbă; tocmai de asta mă tem. Într-un rând mi-am zis: ia să nu mă duc eu cu mâna goală, dar n-am izbutit decât s-o fac să râdă, iar pe urmă chiar s-a înciudat. I-a dăruit cameristei Katia un șal adus de mine, unul scump, de care poate nici n-a mai văzut, deși și înainte a trăit în lux. Cât despre cununie, nu pot zice nici pâs. Ce fel de logodnic sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ce face aici... se sperie ea deodată că generalul ar putea reveni. — Mai bine nu te duce acum după el, îl opri prințul pe Kolea, care dăduse s-o ia la fugă după tatăl lui. Nu-i exclus să se înciudeze după un minut și tot momentul s-ar rata. — Așa-i, lasă-l în pace; te duci după o jumătate de oră, decise Lizaveta Prokofievna. — Uite ce înseamnă să spui adevărul măcar o dată în viață: i-au dat lacrimile! îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Kolea, care stătuse tot timpul în picioare lângă scaunul Lizavetei Prokofievna. — Și eu cred tot așa, spuse prințul Ș., izbucnind în râs. — Și eu am exact aceeași părere, enunță solemn Adelaida. — Care „cavaler sărman“? întrebă generăleasa, privindu-i contrariată și înciudată pe toți vorbitorii, însă, văzând-o pe Aglaia pufnind în râs, adăugă mânioasă: prostii! Care „cavaler sărman“? — Parcă e prima dată când băiețandrul ăsta, favoritul tău, schimonosește vorbele altora! îi răspunse Aglaia cu ciudă trufașă. Prin fiecare ieșire nervoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să mai scotocești încă o dată prin camere și prin sertare! rosti prințul îngrijorat, după ce se gândi câtva timp. — Le-am scotocit! oftă și mai înduioșător Lebedev. — Hm!... Și de ce, de ce trebuia să te schimbi de redingota aceea!? exclamă prințul, bătând înciudat cu pumnul în masă. — Întrebarea e dintr-o comedie veche. Dar, preablândule prinț! Văd că puneți prea mult la inimă necazul meu! Nu merit. Adică, unul ca mine nu merită; dar dumneavoastră suferiți și pentru hoț... pentru acest om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
E robie Stroussberg? Asta voiam s-o știm și noi din gura "Romînului". Actul de robie a fost convenit de d. Brătianu cu călcarea Constituției, fără votul Corpurilor legiuitoare și pus în lucrare în contra unui vot formal al Senatului. "Romînul", înciudat de adevărurile aspre ce le spunem partidului său, are naivitatea de a da dreptei conservatoare pe ilustrul Crawley ca revers al ilustrului Strousberg. Foaia oficioasă binevoiește a uita că atât guvernul cât și dreapta Camerei au fost contra lui Crawley
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
bere rece, domnule primar. Da, sigur că da, răspund mecanic. Din nou mîngîi acele locuri, dar de această dată cu privirea neutră a aparatului de fotografiat. Peisaje, case ca niște cuiburi de vulturi, cocoțate acolo unde doar pasărea are acces. Înciudat oarecum că lîngă casă este și o mașină. Un elicopter mi-ar fi părut ceva firesc, dar o mașină? ...se încălzește berea... Da, sigur că da, răspund mecanic. Printre frați (II) Muntele Soratte rămîne semeț de oriunde te-ai uita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe care nu scria nimic... Și cu pământul bunicului, cum l-ați obținut? Hm...! Cu cât m-au tot amânat acești "baroni" locali, cum li se zice acum, cu cât m-au tot purtat pe drum, cu atât m-am înciudat mai tare. Și nu m-am lăsat până nu mi-am recâștigat dreptul de proprietate... Și, știți dumneavoastră, vă închipuiți ce-am făcut? Adică, ce dovezi le-am adus? Nu! Nu. Nu putem bănui. Domnilor, aflați că m-am dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]