339 matches
-
dar după ce muriseră i-a denunțat în romane pentru păcate pe care le ascunseseră (sau nu) în timpul vieții, fără ca aceste păcate să-i fi atenuat iubirea sau stima față de opera sau de persoana lor. Explicația trebuie căutată în mâhnirea profundă, înciudată, în furia care-l cuprindea văzând că personalități valoroase își pot irosi darurile și-și pot pierde chiar viața pentru că n-au fost în stare să se stăpânească, să-și înfrâneze viciile, să-și dea seama că-și datorează și
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
Grigore în barba-i rară, roșcată. Cum pe uliță era și multă cărăușie, țăranii din alte sate se opreau la fântâna popei, beau și-și adăpau boii și caii. Părintele Grigore se uita pieziș... �îmi beau apele", își zicea el înciudat. Fântâna nu mai avea apă, ci �ape"... Nu se frământă însă mult cu gândul și găsi leacul. A treia zi ea era acoperită cu niște capace groase de lemn, prinse într-un lacăt greu, a cărui cheie o purta popa
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
pată grea, a ros, în anii '70-'80, prestigiul romanelor de iubiri provinciale, caline, încete. Proteguite de un geam de seră. În schimb, dacă-n aceeași ramă Biedermeier așezi frînturi de-amoruri inegale, nepăsătoare și iuți, de junețe, pe urmă înciudate, siluite, apăsate de vremea călare, astfel că din ele și din ei, oameni cu neputință de strîns la un loc pe la care a trecut aceeași femeie, se face o poveste de dragoste și de putere, poți scrie, și-acum, proză
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
culori diferite tacâmurile noastre, sub pretext ca să le evităm spălarea.... De o curățenie sufletească exemplara, lua lucrurile așa cum sunt, pe când eu mocneam. Spre deosebire de ea, care nu ar fi vrut pentru nimic în lume să plece din țară, eu îmi construiam înciudat capital inte lectual publicând în străinătate. În cele din urmă ne-am explicat și ne-am înțeles: ne-am despărțit că prieteni și așa am ramas și astăzi. Divorțul nostru nu a fost însoțit de resentimente ci de înțelegere reciprocă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
aidoma unui instrument necunoscut și prețios la care ea cînta cu o aleasă măiestrie. Iar Dunja își privi fratele vitreg în ochi și sărută lingura neagră din farfuria ei de parcă pe el îl săruta. Mi-a și observat tălpile", gîndi înciudată Jerisena Tenecki, din celălalt capăt al mesei, mîncînd scoici și privindu-l uimită pe căpitanul Opujić. Oare el să fie cel care mi-a ucis tatăl?" În momentul acela, de parcă auzise întrebarea, bătrînul Opujić luă paharul și se ridică să
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
și, înșfăcînd de pe masă un pumn de bani, îi dădu grosolan paznicului, spunîndu-i oțărît printre dinți: Na, dă-i banii ăștia și s-o șteargă de aici, auzitu-m-ai? - Am înțeles, înălțimea-voastră... Și înălțimea-sa Hristofor Petrovici Belokrovski trînti înciudat ușa." Povestirea Ferească Dumnezeu să-și capete orbul vederea îi aparține lui Aleko Konstantinov (1863-1897), creatorul celebrului Bai Ganiu. Dar o seamă de detalii ale secvenței decisive ne dau o puternică senzație de déjŕ lu: Făr-a pierde vreme, vițelul pornește
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
gheare de oțel care îi țintea vena gâtului secătuindu-i ultima vlagă, lupta cu ultimele forțe pentru viața sa, care era pe sfârșite. În timp ce lupul alb își dădea ultima suflare și prințul se pregătea să-și ducă cu sine trofeul, înciudat căci locul părea pustiu, privirile i se înălțară involuntar atrase de ceva luminos , către platoul de deasupra stâncilor acoperite de un strat imaculat de zăpadă. Pe înălțimea platoului își făcuseră apariția răsărind parcă din inima Muntelui de Foc deasupra locului
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
donează. N-are decât să latre la lună. Însă, a doua zi, când a oprit camioneta în fața magazinului ca să cumpere pâine, după ce s-a urcat și a pornit, a observat că mașina se hurducăie, parcă ar fi călcat prin bolovani. Înciudat, s-a dat jos și a verificat roțile. Cauciucul din spate dreapta era pe jantă. Fluierând a pagubă, a privit suspect în jur. În fața cârciumei, Tache și câțiva prieteni de pahar râdeau cu poftă. Al lui Păcălici a strigat la
SRL AMARU-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384508_a_385837]
-
fie rușine, că nu este ea vinovată cu nimic...”. Odată ajunsă aici în cugetările sale, Silvia s-a întins pe partea cealaltă, oarecum liniștită și a închis ochii. În zadar. Nu putea adormi. A coborât din pat după ce a privit înciudată perna neatinsă a soțului. „Dar omu’ ăsta pe unde bântuie, de nu se culcă? Că vrea ori că nu vrea, trebuie să meargă la serviciu” și-a zis femeia și a plecat la bucătărie hotărâtă să-și aducă omul la
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
avea nevastă frumoasă, nimic de zis. Era și vrednică, curată și cuminte. "Ce-am eu cu ea, dacă asta ne e soarta? Femeie care să mă îndrăgească mai mult și să fie mai bună gospodină, nu găsesc eu", bombănea el înciudat și se apuca de făcut ceva treabă numai ca să uite. Când i-a spus femeia că a lăsat-o grea, Vasile s-a îmbătat criță pentru prima oară în viața lui. Era cel mai fericit om din lume, după cum îi
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
ce, domne, mârâi Cireșel ofensat. Ni i-ai dat în custodie? De ce nu mi-ai spus, că aveam eu grijă de ea?! Nu-i așa, dom’ Trache? Ha,ha,ha! --ra-ți ai...de bețivi! Să am încredere în voi, mormăi înciudat Buhăianu și alergă la bucătărie, unde o găsi pe Dana dormind cu capul pe masă: --Scoală, toanta dracului! Dormi în timpul serviciului,ai? Nu poate lipsi omu’ cinci minute, că vă faceți de cap. Unde sunt celelalte? Buimacă, Dana a început
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
sirene din valuri? Vă închipuiți că s-au uitat la mine ca la unul eliberat din balamuc. Unul a avut, totuși, curajul să mă întrebe: unde ai văzut dumneata sirene? Dar, firma? am replicat eu. Firma-i firmă, fantezie negustorească. Înciudat, am insistat că proprietarul restaurantului este domnul Buhăianu, șefă e doamna Irina, iar fetele care servesc, noaptea se transformă-n sirene, care...nu cunoaște-ți povestea de astă toamnă? Și le-am spus-o. Când au aflat ce s-a
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
făcut! Nu ne răspundeau decât câinii, care lătrau ca turbații, și găinile, care cârâiau speriate, de parcă intrase dihorul în ele. Fumul tot agale ieșea pe horn, casele rămâneau tot mute, nepăsătoare la durerea noastră. Numai burnița ne mai mângâia năsucurile înciudate. Preocupați cu colindatul, nici nu am observat că se întunecase și că am ajuns la capătul uliței. -Nu se poate! Sări enervat Ilie. Trebuie să strigăm . doi, doi! Nu merge cu trei. Și-așa li se pare prea mult. -Eu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Ajun!...Doi, doi! Dar țipetele noastre plângărețe tot nu înduioșară pe indiferentele gospodine care refuzau să vină la poartă măcar cu doi bolindeți. Încăpățânatele! Măcar să vadă și ele cum arată niște amărâți de colindători cu traista goală. Petriță iar răbufni înciudat : -Măi, ce mama dracului e cu ghinionul acesta? Nici doi bolindeți, mă? Nici doi bolindeți? Parcă e un făcut! Atunci se aprinse o luminiță în scăfârlia lui Ilie : -Stați! Am aflat! Cineva ne poartă ghinion! Știu cine! O presimțire îmi
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Dar așa... adaptată la „unu”, ca să înțeleagă. Și încep : „am venit și eu odată! La mulți ani cu sănătate! Și la anul să...mai vin, boieri mari să vă găsesc!” Repet răspicat : Unu! Unu! De dincolo... câinele lătra mai înfuriat. Înciudat și îndârjit, strig din răsputeri, dând cu bățul în poartă : -N-auziți, băăă! Sunt unu! Unuuu! După un timp, iese gospodarul înfuriat : -Care ești, mă, acela...unu? -Eu sunt, eu sunt! Sar imediat, bucuros că am reușit. -Măi, dar amarnic mai
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
prin băltoacem cu capul în jos. După o vreme, mă uit în stânga să văd turla bisericii. Credeam eu că ulița aia duce la biserică. de la biserică știam să ajung acasă. dar biserica nu se vedea... -Măi, să fie! am spus înciudat. Nu era biserica acolo, când am venit? Înflăcărat, cu uratul și bolindeții, nu mi-am dat seama pe ce uliță mergeam. E-adevărat că, mai devreme, văzusem biserica și-mi închipuiam că știu pe unde să mă întorc acasă. Dar
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
traista! -Uite! Și traista Lisandrei e goală! Observă unul din băieți. Se uită bietul om la traista fetei și spuse mirat : -Mă, Lisandro, tu ai pierdut bolindeții pe drum? -Nu, tăticule! Spuse Lisandra candid. Nu se umple traista! Omul oftă înciudat : -Bine, mă! Mai colindăm puțin și mergem acasă, că e târziu! Iar începură băieții să strige pe la porți : „Bună ziua la Ajun!...Trei, trei!” Pe mine m-a ajuns oboseala. Abia mai târam picioarele. Și traista era grea...Apoi a început
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
gât cu sete vreo două pahare. Între timp, mama scotea de pe mine paltonașul, hăinuța, ghetuțele...După fiecare, exclama stupefiată : -Aooleuuu! Aoaaoleuuu! Se trezise și surioara mea, care chicotea când se văita mama. Eu tăceam chitic și scoteam limba la ea, înciudat că râde de mine. Mama a sărit în sus, înfuriată : -Uite, mă, Ioane ! Să ți-l spun ! A lăsat copilu’ singur, cică să se facă bărbat. Să se călească în vâltoiarea vieții. Asta a spus omul meu ! Nea Ion, încălzit
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Îi precedase pe romani. O compară pe Antilia cu toate femeile frumoase pe care le cunoscuse, cu doamnele pe care le iubise. Nici una dintre ele nu suporta asemuirea cu strălucirea dansatoarei, cu excepția Beatricei, cu zâmbetul ei ceresc. Respinse Încă o dată, Înciudat, comparația aceea nepotrivită, care Însă continua să Îi revină În minte. — Ei bine, messer Durante, pe cât se pare, Antilia ți-a lovit și domniei tale imaginația, zise cu un zâmbet viclean Cecco Angiolieri, care Îi observa atent reacțiile. Rămăsese tăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
La urma urmelor, ce mi se putea Întâmpla? Intenția mea de a intra În posesia Statutului era la fel de licită ca a lor, nu? Sau la fel de ilicită. Și atunci? În timp ce mă Încurajam voinicește cu diverse considerații de felul acestora, am realizat Înciudat că totul e pe punctul de a se nărui din cauza unui detaliu ridicol: n-aveam o lanternă și fără ea n-aș fi putut să mă descurc cu nici un chip. Caraghios, dar adevărat. Evelinei nu-i puteam cere să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
zâmbit Împăciuitoare: - Nu trebuie să-ți faci probleme, de la un punct Încolo, raționamentul tău a fost bun. Ceva mai prost ai stat la capitolul premise, dar consolează-te: nimeni nu-i perfect, nu-i așa? În afară de tine, pesemne, am mormăit, Înciudat, În gând. Noroc că ai dreptate atât de des; fără acest defect, riscai să devii femeia ideală de-a dreptul. - Să sperăm că nu s-a Întâmplat la fel și cu premisele, și cu deducțiile noastre, am schimbat vorba, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
înălțimi, la minunatul tărâm de aburi pe care îl conduce: Ionescu Land. Deodată, din partea opusă celei în care ne aflăm, se aude un zgomot ciudat, ceva ca un piuit însoțit de un strănut de pisică și un icnet de femeie. Înciudat și nervos pentru că i-a fost tulburată liniștea, Ionel se întoarce brusc în direcția de unde s-a auzit zgomotul. Descoperim un al doilea personaj, Calculatorul, aprins, ochi maro, procesor Electron 300, câteva șuvițe de păr albastre căzând peste monitor. - Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai mare și ardent al viciului uman este depășirea rușinii, iar nu absența ei. Nefiind deloc conștientă de acest lucru, Zinocika nu-i dădea voie omului din mine să devină animal. Iată așadar de ce la sfârșit, simțindu-mă nesatisfăcut și înciudat, am definit întreaga situație cu un singur cuvânt: degeaba. Degeaba am îmbolnăvit-o pe fată - mă gândeam și simțeam eu, dar înțelegeam și simțeam acest degeaba de parcă n-aș fi săvârșit ceva îngrozitor, ci cu senzația că m-am jertfit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gîtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămînă În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă-l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Nu știu ce poezie spune tânărul, dar ascultă ca proștii și rămân așa, uimiți amândoi, foarte uimiți, că mamă, mamă, cine-o fi ăsta? Când termină recitatorul de la difuzor, femeia își șterge o lacrimă imaginară, văzuși, nene Marinică, mai recită și alții... Înciudată, pune smântâna în păstăile alea, învârtește în cratiță cu oful belelei care a dat peste ea. Uite că se găsi unul de recită mai bine ca băiatul meu!? Bărbatul înțelege situația și tace. Se deschide poarta de la intrarea în curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]