995 matches
-
Avea părul ud, iar apa Îi curgea șiroaie pe trup, lipindu-i cămeșoiul de piele. În mâna pe care-o agita deasupra capului strângea un mic obiect galben și se pregătea să strige ceva, când degetele lui Napoleon i se Încleștară pe umăr. — Evri... aaah! gemu bătrânul. — Măi Arhimede, ce vă câcâiți atâta Înăuntru? se răsti Napoleon. — Marat, Maiestate, explică Arhimede, crispat sub falangele imperiale. Îi place să se bălăcească. — Și asta ce-i? continuă aspru Împăratul. Știți că n-aveți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
etaj! N-avem Încotro! am strigat, avântându-mă spre scara rulantă, dar aceasta, simțindu-mi intențiile, a Început să coboare cu o viteză turbată. Situația devenise gravă. Gioconda se păruia cu un mop electric, tăvălindu-se pe podea cu degetele Încleștate În câlții șiroind de apă. Silvio și Isabella se retrăgeau din fața unui roboțel de jucărie care, rotind o drujbă deasupra capului, Își conjugase atacurile cu cele ale unei mașini de tuns iarba. Un aspirator masiv Își repezise Înainte brațul tubular
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la atelierele unde se vindeau piese pe sub mână, la benzinăriile lăturalnice, la tinichigerii, vopsitorii și vulcanizări, peste tot unde ea s-ar fi putut trata, dar nimeni nu i-a spus nimic. Când auzeau despre cine era vorba, presele Își Încleștau fălcile puternice, iar compresoarele Începeau să fluiere absente. A așteptat la răscruci, a pândit din spatele fântânilor, lizierelor și zidurilor, s-a pitulat pe sub poduri. Degeaba era el peste tot, Alfina nu era nicăieri. De atâta dor, Fauvé ajunsese ca un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi o curvă ceva. Un tip Își scoate capul pe geam făcîndu-mi semne. Îl ignor. Apoi se oprește puțin În fața mea și doi tipi tineri coboară. Se apropie de mine și unul dintre ei Îmi blochează drumul. MÎna mi se Încleștează pe geantă. — Un An Nou fericit păpușă! spune el. — Vii la o plimbare scumpete? Întreabă celălalt. — Nu... eu... Încep să zic apoi mă opresc. Nu-mi place să vorbesc. Cu necunoscuți. Nu cînd ies În oraș cu Încep să rîdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
jalnic, Îți Întărește mușchii feței și te vindecă de urât. ,, Banii sunt deșertați În buzunarul fără fund al vestei kaki de care Antoniu nu s-a despărțit de când a dat frigul. Un timp degetele lui Îi pipăie prin stofa grosolană, Încleștându-se pe ei ca brațele unei caracatițe. Kawabata nu scoate nici un cuvânt. Privește În gol și tușește din când În când. Cele câteva raze de soare care au străpuns Încăperea și o luminează, primesc jeturile de stropi de salivă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sudoare, refuză oferta. Îi e sete, căldura Îl toropește, și Îi dă senzația că se află Într-un deșert african, departe de lumea civilizată, constrâns să-și suporte trupul deshidratat. Stă de cel puțin două ore În picioare, cu mâinile Încleștate pe tablou, amețit de fluxul continuu de gură-cască și de chilipirgii care-au invadat maidanul prăfuit și murdar. Două blocuri hâde, lipite de maidan, cu tencuiala căzută, Înțesate de familii nevoiașe cu puzderie de copii, se Înalță ca două embleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
p-aci să izbucnesc În râs, dându-mi seama de un lucru cât se poate de evident: Dora se Întorsese În vârful degetelor, cu pantofii În mână, ca să vadă cât aveam să rezist fără să-mi Încalc promisiunea! Mi-am Încleștat pumnii și mi-am Închis ochii, reușind astfel să mai rămân calm un pic. La un moment dat Însă n-am mai putut suporta. Chiar dacă agonia aceasta excitantă era delicioasă, am simțit că vezica stă să-mi explodeze. Ceasul deșteptător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spuse ceva ce arăta că m-a Înțeles greșit: — Nu, la naiba. Cel mai bine e să lucrezi singur. Deși, dacă era cineva În care avea Încredere - nu așa... Și Anton Își frecă degetele arătătoare. Mai degrabă așa... Acum le Încleștă. N-ar strica să vorbești cu ea. Poate știe ceva? Eu, personal, cred că madame asta a ta avea ceva prețios care i-ar fi trebuit vizitatorului. Și dacă n-a fost fetița din dulap, doar o prietenă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gândit confuz că poate ar fi suficient să adorm ca durerea să dispară. Dar rafala de pumni continua să cadă, țintindu-mi de data asta șira spinării, șoldurile și picioarele, umerii și mâinile. Cu capul Îngropat În brațe, mi-am Încleștat pumnii pe după gât. Însă fiecare tentativă de a-mi apăra o parte a corpului dezvelea alte părți, și, doborât de durere, mi-am dat seama că trebuia să mă ridic - cu cât mai repede, cu atât mai bine. Altfel, riscam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
domnul Dreapta, cel cu spatele la cameră, doar cu un umăr vizibil, părea gata să se contopească cu umbrele. Dar chiar În prim-plan, am zărit fruntea plină de coșuri a unui adolescent. Mi-am amintit că băiatul care stătea cu pumnii Încleștați În poale ne făcuse să ne lansăm in tot felul de speculații. — Cu siguranță că acesta este urmașul acestui loc, m-am aventurat - și, văzând că Dora nu catadicsește să răspundă, am adăugat: Pare pus pe năzbâtii. Uită-te numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îmi amintesc că, atunci când s-a anunțat la radio explozia primei bombe atomice, a zis cu glas tare: „Poate că asta ar avea efect“. Dar la omul ăsta nu-și făcea efectul nici un purgativ: frustrarea și furia îi ținea kișkes încleștate într-o strânsoare de fier. O altă năpastă pe capul lui era faptul că eram favoritul nevesti-sii. Ca și cum toate astea n-ar fi fost de ajuns, mă iubea și el. Și el vedea în mine șansa noastră de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
masivă care-mi stă înfiptă în creier și refuză să se clintească de-acolo - ceea ce mă face, în cele din urmă, să cred că lucrurile chiar s-au întâmplat. O văd pe soră-mea ascunsă în spatele mamei; Hannah s-a încleștat de mijlocul ei și scâncește, iar maică-mea plânge cu lacrimi formidabile, ce i se preling de pe obraji hăt până pe linoleum. Lacrimile sunt, în același timp, însoțite de țipete atât de tari încât i s-au umflat până și venele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
stătuse treaz până la unu, discutase cu tatăl lui, Jacob Myatt, afacerea cu Stein și Își dădu seama, ca niciodată până atunci, privind cum tremura barba albă a părintelui său, că afacerile scapă printre degetele lui bătrâne, pline de inele și Încleștate În jurul paharului cu lapte cald. „Nu scot niciodată pielița“, se plânse Jacob Myatt, permițându-i fiului său să ia lingurița și să o Îndepărteze, ca să lase laptele curat. Erau multe lucruri pe care i le permitea acum fiului său să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
domine ziarul, se gândi ea și, cu privirile pe fata din fața ei, revăzu imaginea doctorului Czinner, obosit și ponosit, așa, de modă veche, cu gulerul Înalt și cravata lui Îngustă și cu nodul strâns, stând În colțul compartimentului cu mâinile Încleștate pe genunchi, În timp ce ea Îi spune o groază de minciuni despre Belgrad. „Doctorul Czinner trăiește“, se gândi ea, compunând titlurile, dar nu acesta va fi cel mai de sus, căci trecuseră cinci ani și nu vor fi mulți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
galbene. Mulțumesc lui Dumnezeu că nu mai miros a băutură. Fata se Întoarse după ea. — Cum să nu. Dar nu trebuie să vă fie teamă. Luați-mă de braț. Domnișoara Warren o Înșfăcă, cu degete puternice, cum s-ar fi Încleștat de gâtul unui câine cu care s-ar fi luptat. Când ajunseră pe celălalt culoar, Îi vorbi din nou. Zgomotul trenului se redusese și acum putu să-și regleze vocea până la o șoaptă răgușită. Ah, dacă ar exista un doctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
omul. Pe drumul dinspre gară alerga cineva. La Început trecu pe lângă ei, În ninsoarea purtată de vânt. Apoi deslușiră un bărbat care o cârmea ba Încoace, ba Încolo. Ajunse la ei cu o repeziciune surprinzătoare. Scund și grăsuliu, el se Încleștă de ușă ca să urce. — Ce se Întâmplă? Îl Întrebă Myatt. Omul Împroșcă puțin cu scuipat În timp ce vorbi: — Dă-i drumul repede! Ușa se trânti, iar el se buluci Înăuntru și se prăbuși cu răsuflarea tăiată pe bancheta din spate. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ironică asupra doctorului, pentru că și el Începea să Împace evenimentele din ultimele zile și să se Întrebe unde anume greșise și cum se făcea că alții reușiseră. Văzu expresul În care călătoriseră sfâșiind ca o rachetă cerurile Întunecate. Ei se Încleștau de el prin orice stratagemă le stătea În putere, Înclinându-se când Într-o parte, când În cealaltă și schimbându-și punctul de sprijin când Încoace, când Încolo. Trebuia să fii foarte viu, foarte flexibil, să profiți de orice. Zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sexuală. — Dragule, Sylvie la telefon, am spus. —Scumpo, ești trează la ora asta târzie. Cât e ceasul acolo? Întrebă Hunter. Era 3 dimineața la New York și 9 dimineața la Paris. Stăteam În bucătărie, cât se poate de trează, cu mâna Încleștată pe receptor. Nu era chip să pot să dorm când am ajuns acasă după petrecerea lui Lauren. Eram prea neliniștită de ceea ce-mi spusese Phoebe, deși mai devreme nu putusem să recunosc asta În sinea mea. Tocmai m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care și-ar înălța flăcările în noapte. Lumea atacând releele radio. Ciopârțind cu topoarele toate cablurile de fibră optică. Imaginați-vă oamenii înălțând rugăciuni și cântând imnuri pentru a alunga orice sunet aducător de moarte. Imaginați-vă oamenii cu mâinile încleștate pe urechi, fugind de orice cântec sau cuvântare în care cineva ar putea încifra moartea, precum un dement care strecoară otravă într-un flacon de aspirină. Fugind de orice cuvânt nou. Orice nu e deja cuprins de înțelegrea lor va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e un scaun, și fiecare scaun se învârte în jurul propriului ax. Țipătul zboară din nou pe deasupra, împreună cu o flamură de păr roșu și negru. Lănțișoarele și amuletele de argint de la gât stau perfect întinse în afară. Amândouă mâinile-i sunt încleștate pe bara de protecție ferecată în poala ei. Ruinele civilizației occidentale, crenelurile, turnurile și hornurile își iau zborul din părul Monei. O piatră de ghicit trece pe lângă noi ca din praștie. Helen o urmărește cu privirea și zice: — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zac într-un separeu cu fața în jos. Țigările încă mai ard în scrumieră, fumate doar pe jumătate. Un alt bărbat e întins în pragul coridorului care duce spre toaletă. Altul e mort, întins pe masa de biliard, cu mâna încleștată pe tac. În spatele barului, un radio răsună în gol în bucătărie. Un om cu șorțul slinos zace pe grătar printre hamburgeri; grătarul sfârâie și fumegă și din fața omului se răsucește, lingând tavanul, un fum cu miros dulceag, de grăsime. Lumânarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-vă, zice polițaiul. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i. Futu-i! Durerea e mai rea decât atunci când Mona m-a ciupit cu penseta încinsă. E mai rea decât atunci când îți cureți o rană cu spirt. Îmi încleștez mâinile pe fund și strâng din dinți, cu sudoarea curgându-mi pe picioare. Sudoarea frunții îmi picură de pe nas. Mi se taie răsuflarea. Picăturile cad drept în jos și pleoscăie între picioarele mele desculțe, desfăcute larg. Ceva enorm și tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ar vrea ca Patrick să aibă vreodată puterea aceasta. — Uită-te la el, zice, și atinge geamul cenușiu cu unghiile ei roz. E atât de desăvârșit! Înghite - sânge, diamante sparte și dinți - și-și încrețește fața cumplit. Mâna i se încleștează pe stomac și se proptește de dulăpiorul de oțel, de geamul cenușiu. Sângele și condensul curg pe ferestruică. Cu mâna tremurândă, Helen își deschide poșeta și scoate un ruj. Își dă cu el pe buze și-l mânjește de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la curbe, ori între capetele podurilor de beton. La o curbă în pantă șoferul frînează, așteptînd să treacă pe lîngă el, în sens invers, un camion. În valul mic de zăpadă, roțile din spate încep să joace. Mîinile s-au încleștat pe volan. Mașina dansează ușor, lunecînd într-o parte. Piciorul sare de pe accelerație pe frînă, tremurul mașinii transformîndu-se într-o mișcare lentă spre dreapta cu roțile din spate blocate, oprindu-se la marginea șoselei. Toți pasagerii au făcut ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se așteaptă la dezlănțuirea unei lungi crize de isterie și primul lui gînd de apărare este că ar putea să iasă din impas aruncîndu-i Mariei un pahar cu apă rece între ochi, dar mai apoi, văzînd-o cum plînge cu pumnii încleștați în pernă, vrea să meargă lîngă ea, să-i spună ceva, nici el nu știe ce, poate cîteva cuvinte de împăcare. "Ce cuvinte?! se întreabă, retrăgîndu-se cu teamă, ca din fața unui pericol. Nici măcar nu știu de ce plînge." Cade în fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]