473 matches
-
mei caută proiecția unui film în carefetele-mi vor sta alături la mormântul meu... V. ÎN MÂINILE TALE RESPIRA UN NECUNOSCUT, de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012. În mâinile tale respira un necunoscut printre refuzuri încleștate vise lipite de adăposturi lumânarea arde în secvențe crengile se strâng când îngheață frigul tulpina în renaștere cleștele așteaptă mă plimb cu gândurile tale printre adăposturi vopsite spini albi palpabili în desene pierdute ... Citește mai mult În mâinile tale respira
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/suzana_deac/canal [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
se apropiau de impozantul pat atrași ca de un magnet. Andrada când simți marginea patului lovindu-se de gleznele sale, se lăsă să alunece ușor pe spate ca într-o plutire.Salteaua din fulgi de gâscă primi cele două trupuri încleștate scufundate acum în moliciunea ei. Atenția lui Cris se mută de pe sânii fetei pe pulpele ce tresăreau nervoase ca electrocutate la orice atingere fină a mâinilor. Cu dinții începu să deschidă nasture după nasture ai bluzei ce acoperea sutienul cu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406019738.html [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
om, cu cele mai armonioase trăsături, cel mai senin zâmbet și ochii cei mai fermecători... se transformă pe loc într-o creatură fără nume. Fruntea i se încrețește, în ochi îi sclipește o lumină sumbră, gura îi este strânsă și încleștată și mușchii feței contractați. Da, asta face răutatea. Ne urâțește. Ne transformă în niște oameni greu de recunoscut și uneori ne îndeamnă la fapte nevrednice de noi. Astfel, ajungem să facem rău celor din jurul nostru și, în primul rând, nouă
INTERVIU CU POETUL ŞI ZIARISTUL GEORGE ROCA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/georgeta_nedelcu_1452115024.html [Corola-blog/BlogPost/340075_a_341404]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CA UMBRA SĂLCIILOR Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1676 din 03 august 2015 Toate Articolele Autorului CA UMBRA SĂLCIILOR Eu te iubesc cu-ncrâncenare mută, Cu dinții strânși, cu pumnul încleștat, Ca marea te iubesc, când își sărută Țărmul stâncos cu valu-i înspumat. Eu te iubesc cu tremurul de pleoape, Cu roua-n ochi, grăbită spre senin; Ca umbra sălciilor peste ape Eu te iubesc, într-un prelung suspin. Eu te
CA UMBRA SĂLCIILOR de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1438588700.html [Corola-blog/BlogPost/374039_a_375368]
-
ARCUȘUL Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Picurând din coapsa curbă Sub arcuș a ei povară, Lângă floarea din fereastră, Lung, suspină o vioară. Un căluș ca abanosul Îmbufnat și încleștat, O cuprinde în strânsoare Prea dramatic, pasionat. Coardele i se revoltă Mult întinse pe-al ei gât Și-l cheamă, gălăgioase, Să le țină de urât. Doar arcușul, nestatornic, Cu-ale lui plete prea lungi, Le răsfață, cu migală, Să
VIOARA ŞI ARCUŞUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1413177097.html [Corola-blog/BlogPost/383705_a_385034]
-
mijloc de drum aproape zâmbind printre cute Lemne pluteau zăpăcite pe râuri de palavre Țesători dirijau întețit șoapte de iubire sau pradă La războiul de țesut din iatac chinul suprafeței doinea plângerea firului in ochii larg deschiși, sprâncene aplecate dinți încleștați în tăcere Se făcea noapte în iatac. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Cupola de gheață, iarna fără sfârșit, straturi frigorifere cugetări în jurul jarului grăsime de balenă care picura... peste lume... din oceanul înghețat de alături Vântul
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368438604.html [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
de la canalul din curte și s-a dus în biroul ei: --Vă rog să primiți acești trandafiri înrourați cu lacrimile mele! Sunt lacrimi de păreri de rău pentru supărările pe care vi le-am făcut cu marfa mea. Cu fălcile încleștate, șefa Marketingului i-a aruncat o privire jupiteriană. Ca și supremul zeu mânios, ar fi vrut să-l trăsnească, aruncându-i un fulger în gura cu care debita asemenea prăpăstii. --Lacrimile dumitale?..Ce tot bâigui acolo? Ăștia sunt stropi de
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1435657377.html [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
să o văd bună și acolo unde pot să o fac bună. Strâng cu mâna dreaptă la piept tot ce am achiziționat din sala de spectacol, iar pe cealaltă dinspre inimă o las de capul ei pe lângă corp, cu pumnul încleștat, fără să-mi dau seama. Acolo țin bine inima artistului. Mergeam zâmbind printre lacrimile oprite cu greu la margine de privire. În cele din urmă deschid, dar cu greu, pumnul încleștat. În palma mea albă, ca prima ninsoare din acest
CÂND REFLECTOARELE SE APRIND ŞI CORTINA SE RIDICĂ... de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 by http://confluente.ro/Cand_reflectoarele_se_aprind_ana_maria_gibu_1363094565.html [Corola-blog/BlogPost/352616_a_353945]
-
o las de capul ei pe lângă corp, cu pumnul încleștat, fără să-mi dau seama. Acolo țin bine inima artistului. Mergeam zâmbind printre lacrimile oprite cu greu la margine de privire. În cele din urmă deschid, dar cu greu, pumnul încleștat. În palma mea albă, ca prima ninsoare din acest decembrie zurliu, aveam un bilețel primit de la artist. Scria cu litere decupate din sufletul lui: „Sunteți viața mea!” Întunericul a pus stăpânire peste tot și toate! Îmi răsunau în minte, ca
CÂND REFLECTOARELE SE APRIND ŞI CORTINA SE RIDICĂ... de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 by http://confluente.ro/Cand_reflectoarele_se_aprind_ana_maria_gibu_1363094565.html [Corola-blog/BlogPost/352616_a_353945]
-
naștere, e o fugă iluminată din formele primordiale”. Și spiritul elevat preia această lumină și o transformă în cuvânt încărcat de simboluri, de emoție estetică. ”Știi doar că lumina vine din locul / unde te rogi cu gândul arzând / în palmele încleștate / Acolo coboară răsăritul fiindcă / punctele cardinale și-au pierdut logica”... Nu e deșert mai adânc). O scriere remarcabilă - din care nu lipsește sarcasmul unui suflet trădat, îndurerat, dar fără a se victimiza sau ”îngenunchea” în fața celui ce lăsa ”impresia că
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/valentina_becart_1479591868.html [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
într-o stație înainte de Constanța, în timp ce ea a adormit, copilul îi fură banii și coboară din tren. În ultima scenă, protagonista privește răsăritul de pe faleză, singură. Despre jocul protagonistei, criticul Andrei Gorzo scria: „Tunsă scurt, tatuată și vînoasă, cu maxilarele încleștate și niște ochi cînd-verzi-cînd-albaștri care se îngustează frumos a furie, Ularu se impune ca prezență. Alura ei de-aici - amestec de enfant sauvage și mîță vagaboandă - e bine contrastată cu feminitatea împlinită și casnică a Ioanei Flora, care joacă rolul
Periferic (film din 2011) () [Corola-website/Science/332216_a_333545]
-
o auziră // Asemeni unei săgeți zbura capul / Nemuritoarei / închizând în urmă peștera / ce se va numi zi // ca o durere / ca un fluture cu aripile întinse / ca două terezii / ale ace¬luiași cântar al durerii / ca o pereche de scorpioni încleștați // - S-a făcut întuneric / - își murmurară Ele / una alteia - / jurământul tău a ajuns în inima mea // O cange dublă / ne poartă prin univers / traversându-ne trupurile / sau poate o ancoră / ne rotește în jurul axului ei / ca două păsări / cu carenele
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
de gardiști. O femeie în cămașă, cu picioarele goale, cu părul desprins, ținea strâns de piept pe un om îmbrăcat în uniformă de poliție. Un "sergent voinic" o lovește cu palma peste gură. Imaginea femeii cu "brațele goale cu pumnii încleștați și dând capul cu părul despletit pe spate ca și cum i s-ar fi frânt gâtul" sugerează neputința de a opune rezistență autorităților care, deși ar fi trebuit să fie apărători ai intereselor cetățeanului, s-au întors împotriva lui. Această scenă
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
Un gol în Polo pe apă este marcat când mingea trece de linia porții, sub bara de sus și între barele laterale. Un gol poate fi marcat cu orice parte a corpului, doar golurile marcate prin lovirea mingii cu pumnul încleștat nefiind valabile.
Gol (Sport) () [Corola-website/Science/324782_a_326111]
-
Microcosm... Așa de tare m-a emoționat, așa de cumplit m-a speriat imensa bogăție de material de preț pierdut, așa de tare m-a obosit efortul, că am venit acasă bolnavă, cu corpul prins de dureri rele, cu fălcile încleștate. Și lipsesc manuscrise! De ce le-au luat? Ce-or să facă cu ele străinii, nepricepuții? Era, știu bine, un capitol dintr-un roman în franțuzește, un deliciu. Romanul s-ar fi chemat Souvenirs d’un nourrisson. Și începea: Je me
O epistolă necunoscută a Otiliei Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4268_a_5593]
-
nu-l face de rușine pe șef în public. Între cei cu același statut social se folosește uneori doar "n" (ん) sau "un" (うん) în loc de "hai". Un „nu“ direct nu este binevăzut. Dacă partenerul de discuție trage aerul printre dinții încleștați înseamnă că sunt probleme. La fel și mâna pusă la ceafă. "Chigau" (, „nu este așa”, forma de dicționar) sau "chigaimasu" (, forma politicoasă normală) se apropie semantic cel mai tare de „nu“. Bețișoarele de mâncat ("hashi" ) se deosebesc de cele chinezești
Comportamentul social în Japonia () [Corola-website/Science/328035_a_329364]
-
forma unei escaladări permanente complet deconectată de realitate". La rândul său, Éric Sanvoisin vede "în oroarea sa o parte umoristică, probabil involuntară, deoarece poveștile lui Brussolo par atât de vii și de autentice, încât ne fac să surâdem cu dinții încleștați". "Critiques Libres" se mulțumește să pună eticheta de "carte absolut genială", observând că Brussolo pare a fi dorit "să bată un record: acela al celui mai mare număr de idei pe pagină". În anul 1988, romanul a fost recompensat cu
Lacăte carnivore () [Corola-website/Science/328896_a_330225]
-
Fratele îl atinse cu mâna, dar „la acea ușoară atingere, un răcnet! - ca și cum i-ar fi împlântat în rărunchi un junghi roșit în foc - și omul adormit se ridică drept în picioare, cu chipul ingrozitor, cu părul vâlvoi, cu mâinile încleștate, cu gura plină de spumă roșcată“. Răsturnând masa, lumânarea se stinse și „odaia rămase luminată numai de candela icoanelor“. Stavrache se năpusti asupra fratelui său, îl trânti la pământ și începu să-l strângă de gât și să-l muște
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
o parte când într-alta“ și se gândește că n-are noroc. Finalul nuvelei prezintă un caz patologic tipic, autorul reușind să întocmească o adevărată fișă clinică, în care notațiile simptomelor fiziologice sunt unele medicale: „chip îngrozit“, „părul vâlvoi“, „mâinile încleștate“, „gura plină de o spumă roșcată“, „scuipa și râdea cu hohot“, „începu să cânte popește“. Eroul principal, Stavrache, este conturat în evoluția sa de la lăcomie la iluzie, apoi la halucinații, de la frică la spaimă și groază până la nebunie, toate aceste
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
că Seniorul Nobunaga a pornit la luptă și e hotărât să moară, așa că am venit să mor alături de el. — Mă bucur că ai venit. Cu un nod în gât, Tokichiro îi întinse mâna vechiului său prieten. Nenumărate emoții învăluiră mâinile încleștate ale celor doi. Armura lui Inuchiyo era splendidă. De la penele lăcuite până la șireturi, strălucea orbitor, nou-nouță. Pe spate avea prins un stindard cu blazonul reprezentând un boboc de prun. — Îți stă minunat, comentă Tokichiro, cu admirație. Dintr-o dată, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cuțit... Nu te agita, mi-a răspuns cu pleoapele coborâte, când n-o să mai avem lemne mă ocup eu să fie iar pivnița plină..." Ajuns aici Petrică se opri. Așteptai însă zadarnic să continue. Mă uitai la el: avea fălcile încleștate. Înțelesei că nici până astăzi nu rezolvase, în el însuși, acest episod, care era proaspăt. De aceea poate soții, întîlnindu-se pe stradă, nu se opriseră, nu-și spuseseră nimic? Da, dar ea avea un surâs răpitor... Cu ce greșești tu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui îl ridica deasupra conflictului în care era implicat; gândirea lui era liberă; înțelegeam bine, pricepuse că locul lui nu mai era în acea casă, alături de acea femeie... Râsul meu îi aduse și lui un râs care îi decontractă fălcile încleștate; deveni aproape liric). Rezultatul! În loc să te îndrepți, exclamă cu humor, cuvântul îndreptare nu numai că era departe de tine ca griva de iepure, dar trebuia modificată formula lui Hamlet, ușurință, numele tău e femeie, prin: încăpățînare, numele tău se înscrie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la îmbrățișare, ceva îi căzu din mână și rochia ei pârâi, pe undeva pe la spate. De câteva ori întoarse capul, de câteva ori își feri gura, corpul ei voinic se întări, se împotrivi fără să se retragă, îmi primi sărutul încleștat și în cele din urmă îi simții palmele în piept; nu mă respingea, dar era vădit că nu-i plăcea asaltul meu, răsuflarea mea nestăpânită, sărutările mele pe gură reînnoite, strânsoarea brațelor care o înlănțuiseră. Mă cuprinse o furie, stârnită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sau îngerașule, sau Silviuța, mama ei avea să-l iubească pe acest individ, și seara, după ce avea s-o culce pe Silvia în pătuțul ei, să se retragă apoi cu ei în dormitor și să adoarmă unul în brațele celuilalt, încleștați. Bineînțeles că individul o să dorească și el un copil al lui, Matilda avea să i-l facă, iar Silvia va fi cea oropsită, fiindcă mama ei va iubi și pe acest... Mintea mi se întuneca și o ură năpraznică se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o s-o mai văd ani nesfârșiți, fără să uit însă voluptuoasa apropiere de Marea taină, gândind că o voi păstra cu mine mereu și mă va ajuta să văd justa măsură a lucrurilor, zădărnicia pasiunilor, sminteala conflictelor în care trăim încleștați, iluzia că am putea fi fericiți prin cineva. ...Și toată viața mea se va schimba La un cuvânt al tău... Auzi! Nu! Aveam "lentilele mele" ca și Spinoza (mai puțin praful din șlefuirea lor care îi adusese moartea în plină
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]